Praxeologie versus Pozitivism

*

Dupa ce a studiat doi ani la  École polytechnique din Paris (1814-18160, foarte tanarul Isidore Marie Auguste François Xavier Comte este nevoit sa se intoarca in lumea "mult prea mica" a ideilor monarhiste si catolice ale familiei lui din Montpelier-ul natal si sa studiaze intr-o scoala medicala. 

Incepe atunci sa puna bazele unei filosofii pozitiviste, considerand ca omenirea trebuie sa isi atinga urmatorul stadiu de dezvoltare, ultimul, cel de maturitate. Prin "spiritul pozitiv" considera ca depaseste fazele premergatoare - Teologia, in care totul este raportat la Dumnezeu ca reper central si Metafizica, cea care trece dincolo de aspectul fizic al lumii pentru a-i explica "natura". 

Pozitivismul spune ca singura cunoaștere autentică este cea "stiintifica", in care lucrurile sunt studiate prin observatie/cercetare empirica, prin simturi si experienta, urmate de un rationament inductiv ulterior, nu deductiv apriori.

**

Murray N. Rothbard ne spune ca, dupa cel de-al doilea razboi mondial, pozitivismul pune stapanire si pe gandirea economica. Omul este transformat in element statistic iar menirea teoriei economice este "de a consemna regularităţile statistice, cantitative, ale comportamentului uman, formulând pe această bază legi apte de a furniza „previziuni" şi de a fi „verificate"prin noi probe statistice."

Apar "inginerii sociali" care guverneaza, planifica si fac scenarii in economie privindu-i pe oameni doar ca pe obiecte fizice si cu simturi dar fara suflet, care actioneaza in mod statistic la stimulii sociali, economici. 

In prefata lucrarii sale Epistemological Problems,  Ludwig von Mises spune ca această abordare „stiintifica" isi propune sa:

...studieze comportamentul fiintelor umane in concordanta cu metodele intrebuintate de fizica newtoniana pentru studiul masei si al miscarii. Pe baza acestei abordari asa-zis „pozitive" a problemelor umane, ei planuiesc dezvoltarea „ingineriei sociale", o nouă tehnica la dispozitia „tarului economic" al viitoarei societati planificate, pentru manipularea oamenilor vii, asa cum tehnologia ii permite inginerului manipularea materialelor neinsufletite.

***

"Praxeologia", sau teoria generala a actiunii umane este metodologia contrapusa de catre von Mises mecanicismului pozitivist.

In centrul praxeologiei este omul care actioneaza. El nu mai este privit in dimensiunea lui sociala, statistica, "ca un atom ce „se misca" guvernat de legi fizice cantitativ determinate", ci ca "fiinata umana individuala, inzestrata cu aspiratii proprii, scopuri si teluri pe care incearca sa le atinga si cu idei despre felul cel mai nimerit in care o poate face."

Pe scurt, Mises, in contrast cu pozitivistii, afirma ireductibilitatea constiintei umane ca dat ultim, ireductibilitatea intelectului uman care adopta proiecte si se straduie sa le duca la bun sfarsit in actiune. 

El restaureaza individul, afirma imposibilitatea previziunii statistice a actiunilor umane si pune in centrul teoriei sale economice OMUL care actioneaza LIBER in basa propriei sale VOINTE. "Oamenii au teluri, actioneaza pentru a le atinge, actiunea lor se desfasoara cu necesitate in timp, ei adopta curent ierarhii de preferinte s.a.m.d."

****

Pozitivism, inginerie sociala, statistica, planificare, manipulare spectre ale golirii de suflet a omului si scoaterea lui din relatia cu Dumnezeu.

Ludwig von Misses restaureaza dimensiunea economica a omului si il scoate din spectrul mecanicist, din postura de element statistic, "atom" social supus legilor fizicii economice, in care fusese degradat de catre gandirea pozitivista.

Mises despre metodologia ştiinţei economice 

Murray N. Rothbard - Ludwig von Mises pe înţelesul tuturor

P.S.
Am fost impresionat de elogiul pe care Rothbard il aduce lui Misses si cartii lui fundamentale Human Action (1949). SInceritatea si recunostinta, puterea de a recunoaste ca un om si o carte i-au influentat decisiv cursul vietii sunt emotionante si un indemn la lectura atenta:

"Human Action este izbanda; este intregul economic, cladit pe axiome praxeologice neviciate, intemeiat riguros pe analiza omului care actioneaza, pe individul asa cum actioneza in lumea reala, animat de telurile sale. Este stiinta economica dezvoltata ca disciplina deductiva, pe firul implicatiilor logice ale existentei actiunii umane.
   Pentru autorul acestor randuri, care s-a bucurat de privilegiul de a citi cartea cu ocazia publicarii, ea a insemnat schimbarea cursului vietii si al ideilor. Caci ea continea acel sistem de gandire economica pe care unii dintre noi il visasera, dar pe care il socoteam de neatins: O STIINTA ECONOMICA INTREAGA SI RATIONALA, asa cum se cuvenea sa fie dar nu era. O asemenea teorie oferea Human Action"