Jocurile mintii

20 de ani am exersat intens gandirea profunda/lenta.

Dincolo de zona speculativa, performantele tin de presetari si de exercitiu. As putea vorbi despre asta... am trecut pe acolo.

Erorile logice ridicate la nivel de regula reprezinta una din racilele societatii. 

aparentele logice

inductiile incomplete 

intercalarea unui continut complex si ilogic cu adevaruri simple si accesibile pentru a sugera adevarul general

transferul de autoritate ca substitut al adevarului ( Einstein spunea... Scrie la ziar... Un grup de cercetatori a demonstrat...)

inserarea unui simplu neadevar intr-o constructie absolut logica in rest

adevarat pentru ca ne place

LOGICA este onesta si de la Dumnezeu. Ea nu se substituie si nici nu opereaza totdeauna cu ADEVARUL. Este frumoasa si ziditoare. In premize binestabilite, logica este PERFECTA. 

In constructiile sociale simple nu trebuie facut rabat de la ea. 

LOGICA este cea care insoteste CARACTERul frumos in constructia unui om INTREG..

Despre caracterul mostenit sau lupta cu firea

“Isi da arama pe fata”

“Ce se naste din pisica tot soareci mananca”

“Capra sare masa, iada sare casa”

Forme usoare ale unei intelepciuni profunde si triste: “Pe zi ce trece, devenim parintii nostri.“

Mi-am invatat copiii sa se uite, in primul rand, la caracterul celor cu care se insotesc pentru drumuri mai scurte sau mai lungi. Si daca au prilejul sa le intalneasca parintii, sa nu ezite sa ii priveasca cu atentie si sa incerce sa vada in ei pe copiii lor sau, mai degraba pe adultii care vor deveni prietenii lor, tineri acum...

Firea mostenita este cea care insoteste determinist omul in momentele importante din viata lui. Peste ea se suprapun mai mult sau mai putin fericit educatia in forma primita sau autoimpusa si marca mediului de viata. Intre toate acestea este o lupta continua, pana ajung intr-un echilibru care confera o tendinta inertiala in viata.

Copil fiind eram fascinat de povestea omului de stiinta care a luat un cimpanzeu, l-a dresat, l-a imbracat si l-a insinuat cu succes in inalta societate. Incerca in felul acesta sa isi argumenteze teza ca educatia primeaza firii, oricat de puternica ar fi marca celei din urma. Spectacolul revenirii furtunoase a firii innascute, de maimuta,  mai presus de dresaj, pedepse sau recompense, este  fantastic iar morala romanului este demolatoare.

Oamenii “renunta” si se lasa in voia firii personale atunci cand nu vor sa mai lupte.

Cand sunt prea obositi sa mai lupte. Sau nu mai fac fata, cedeaza presiunilor. Presiuni constante sau de scurta de durata dar intense. Sau puterea ispitelor este dincolo de “barierele” dobandite prin educatie. Defectele sau pacatele din fire ies la iveala peste “spoielile de educatie” ca printr-o haina care imbatraneste si plesneste pe la incheieturi.

Cand firea invinge, omul intra intr-o inertie care “ne-luptata” la timp nu mai poate fi oprita din picaj. Inertia aceasta nu este neaparat violenta dar ea devine incontrolabila.

Banalitatea vietii este determinata de cele mai multe ori de aceasta disproportie. Sindromul omului comun fara repere puternice dobandite prin educatie. Acolo sunt 80% din oameni care nu fac decat sa isi urmeze  destinul de familie, puternic marcat cultural si genetic.

Cateodata “torentul” de neam are o forta cutremuratoare. Sunt pacate de familie, de generatii, care izbucnesc cu violenta si cu care este imposibil sa lupti. Anul acesta am vazut un astfel de “scenariu” cu un pusti care in mod ilogic iese din normalitate si incepe sa repete fidel scenariul vietii tatalui lui care facuse exact acelasi greseli la varsta lui. Tot ce invatase pana la acel moment, educatia duhovniceasca pe care o avea, mediul bun in care se integrase, devin neputincioase in fata fatalitatii destinului lor de neam bantuit de trecutul unui bunic tortionar.

Am vazut oameni care si-au vandut sufletul ca sa iasa din matca destinului familial. In actele lor nu se mai vede vointa personala. Se vad doar pornirile necurate si bolnave in drumul spre iad prin iluzia puterii vremelnice.

Oamenii care au destin dincolo de fire sunt cei cu har. Ei sunt daruiti de Dumnezeu pentru rugaciunile unui bunic, pentru o fapta buna, pentru rabdare in ispite, pentru rugaciune sincera. Confirmarea lor vine, de cele mai multe ori, la final si in cele mai multe cazuri prin cruce. 

Cand omul imbatraneste fara Dumnezeu, corpul renunta sa mai lupte cu boala, creierul cu caracterele mostenite si sufletul cu firea pacatoasa.

3 valori

John Maxwell, Ron Jenson, Stephen Covey, trei ganditori si speakeri americani. 

Ma intrebam de unde vine substanta si autenticitatea lor.

Am descoperit pentru inceput trei valori comune:

1. Toti au valori morale, legatura cu Dumnezeu si cu biserica.

2. Familia. In cartile lor apar adesea referiri la sotii, la copii si la echilibrul solid pe care si l-au construit in plan personal in jurul familiei.

3. Caracterul. Ron Jensen spune ca inainte de a culege roadele trebuie sa ne ocupam de radacini. Sa zidim caracterul inainte de a discuta despre succese trecatoare. Stephen Covey vorbeste despre Etica caracterului care a fost abandonata in ultimii 50 de ani pentru mai superficiala dar mai ispititoarea Etica a Personalitatii, cu accent pe dezvoltarea de abilitati personale in numele imaginii sociale. Maxwell isi axeaza teoria lidershipului pe integritate ca valoare umana fundamentala.

Micile detalii

In viata omului exista mici detalii nestiute de catre ceilalti. Nu se vad de prima data, in contactele pripite ale zilelor noatre, dar ele ascund raspunsurile la marile nefericiri care il bantuie pe acesta. Sau la echilibrul solid pe care el il are si altii nu.

Exista oameni care au caractere puternice, nu mint, nu fura, fac milostenie, muncesc fara sa carteasca, nu judeca, jertfesc. Dumnezeu are o grija speciala pentru ei, nu ii lasa sa esueze, sa se piarda. Viata lor este altfel, are alta substanta, alta bucurie.  

Stiu un om pe care Dumnezeu l-a purtat pe brate si l-a scos din infern numai pentru faptul ca niciodata nu a trecut pe langa un cersetor fara sa ii dea un banut. Si pentru sufletul lui milostiv l-a ridicat. Un mic detaliu care l-a salvat.

Era un frate care murea linistit pentru ca el nu a judecat niciodata pe nimeni.

Sunt calitati Mari dar care se pot vedea doar la o privire mai atenta sau pe ale caror expresii vizibile nu stam sa le traducem… din prea mare graba.

“ Imi place ceva la omul asta dar nu stiu sa iti spun ce! Ma simt bine in preajma lui…”

Pentru ca e omul lui Dumnezeu dar nu stam sa intelegem asta…

Marile nefericiri ascund de cele mai multe ori “mici detalii” ale vietilor celor suferinzi. Detaliile in care sta ascuns divolul… Dincolo de aparentele de care ne lasam inselati cei mai multi dintre noi, la aceste detalii, amanunte ajung sa le vada, sa le simta doar cei cu privirea curatata.

Avorturi, crime, nedreptati… lucruri a caror pecete omul o poarta toata viata si se proiecteaza in toate, in multe aspecte ale vietii lui si il marcheaza profund si aproape definitiv. Peste ele isi pune masti.

Sau mai sunt acele lucruri mai mici, mai micile detalii…

Omul asta care pare “frumos” pe dinafara este de fapt zgarcit, inchis, lacom, pofticios, cu patima curviei, egoist, frustrat… Si Dumnezeu nu are loc in viata lui. Si se plange el atunci:

- De ce oare altii au noroc si eu nu?!

**

Tucu a fost totdeauna un mentor pentru mine.

L-am “urmarit” si am invatat din atitudinea lui, din modul lui de a comunica frontal, curajul, caracterul, detalii care fac din el un om intreg, a carui vecinatate te inspira si iti da putere.

Cand a aflat ca Lavinia asteapta al saselea copil s-a bucurat atat de sincer si de deschis incat mi-a dat energie pentru o luna. Venea dupa ce avusesem o discutie cu adanci reflectii si indoieli despre directiile in viata…

- Pai voi de ce va mai faceti griji, mi-a zis?! Pentru cati copii aveti pe voi va ajuta Dumnezeu! Nu trebuie sa faceti nimic.

Este micul detaliu din viata mea care imi da nadejde si curaj.

Societatea bazata pe incredere

O mare parte din adevarurile noastre se bazeaza pe adevarurile celorlalti.
Adevarurile istorice, de exemplu. Avem acces la lecturi, deductii logice, niciodata la "izvoare". Si atunci facem transfer de incredere. Dar pe cine credem?

Societatea comunista avea la baza minciuna. Si odata acceptat acest fals, "orice" poate fi demonstrat logic, matematic ca fiind adevarat. "Adevarurile" care se creaza astfel au la baza lanturile de oameni "noi", afecte, carne, sange, teama si minciuna "oficiala" originara...

Sub presiune sociala, catenele umane defecteaza, isi pierd fiabilitatea si se desfac. Legaturile superficiale se rup. Mielenizarea societatii se poate face doar cu aflux de morala absoluta. Conventiile sociale nu au sufiecienta energie de legatura. Comunitatile umane bazate pe conventie pot fi cel mult etice.

Lanturile de comunicare fiabila au la baza credinte si caractere. Zidind caractere, incredere, morala vom avea Adevaruri transmisibile, care se pot propaga pe termen lung si pot construi incredere, firesc si legaturi comunitare puternice...

Pana atunci, inconjurati-va de oameni cu caracter si valori solide!