Lectia de cuplu - Cine ne invata sa fim impreuna?

Lectia zilei 19 decembrie 2016

“I am your friend reminding you how to live your life as a gift from God!”

Coachingul de relatie se face la inceputul relatiei. Atunci cand toate lucrurile par sa fie in ordine, cand iubirea este mare, atractia fizica puternica si nimic nu pare ca ar putea tulbura armonia legaturii.

Cele doua capete ale relatiei vin, in relatie, fiecare cu bagajul propriu de 

Valori

Credinte

Obiective

Limitari

Traume

Istorii

Sensibilitati

Amintiri

Trasaturi de caracter

Boli

Arhitecturi de familie

Blesteme

Binecuvantari

Mosteniri

Legaturi

Relatii

Libertati

Entuziasme

Visuri

Misiuni

Scopuri in viata

Rezonante

Destine

Minuni…

Dragostea le uneste, le armonizeaza, suspenda diferentele.

Relatiile de cuplu ar trebui sa inceapa cu un training despre diferentele de gen. Nevoile femeii, nevoile barbatului, despre varstele proiectului de cuplu, despre responsabilitatile fiecaruia despre nepotrivirile care pot aparea, despre lucrurile frumoase care se pot construi. 

As face apoi coaching individual pentru ca fiecare dintre parti sa isi cunoasca valorile si scopul in viata.

Cum se armonizeaza valorile celor doi si scopul in viata al unuia cu celalalt?

Echivalarea valorilor inseamna ca fiecare sa stie ce inseamna pentru celalalt sa ii se respecte valoarea, ce se asteapta ca partenerul lui sa faca pentru aceasta. Pare simplu, dar nu este!

Construirea rezonantei de cuplu inseamna valori de familie, un scop comun si proiect de familie, comun. Acestea pot veni natural, dintr-o mare iubire si compatibilitate, sau din urmarirea de catre fiecare a unor valori mult mai mari, dincolo de sine. 

Se poate invata din greseli si din reusite, acolo unde exista acest inteles al invatarii pe tot timpul relatiei si disponibilitate pentru aceasta. 

Cel mai bine, insa, este ca barbatul si femeia sa invete acest dans de la inceput. 

Viata de familie nu este totdeauna o celebrare. Inercarile sunt multe si diverse. 

        Cei doi pot iesi intariti sau distrusi din ele. 

        Sunt momente in care pierzi, 

        momente in care doare, 

        momente in care accepti, 

        in care amani o decizie radicala, 

        momente in care ai rabdare, 

        altele in care iti pierzi rabdarea, 

        momente in care articulezi ceea ce se intampla, 

        in care este mai bine sa iti spui nemultumirea, 

        in care este mai bine sa taci, 

        in care amani celebrarea,

        momente in care iti traiesti durerea,

        momente in care te bucuri,

        in care va bucurati impreuna, 

        momente in care accepti ca nu este vorba despre tine. 

Le-am invatat pe pielea mea. 

Nu a avut cine sa ma invete inainte de a porni la drum. 

Mi-ar fi placut, imi dau seama acum, sa ma fi invatat cineva toate lucrurile acestea de la inceput. 

Stiu, insa, ca este ultimul lucru pe care l-as fi acceptat atunci!

***

FIecare cuplu tanar ar trebui sa urmeze un coaching de relatie la inceputul calatoriei lor comune. Presetarile diferite cu care vine fiecare dintre parteneri la inceputul relatiei sunt acoperite de atractia fizica, de entuziasmul inceputului de viata de cuplu, de iubire. Este un moment bun pentru ca cei doi sa isi descopere propriile valori si directii, sa si le confrunte si armonizeze unul cu celalalt, sa isi invete unul altuia specificitatile si nevoile, diferentele dintre femeie si barbat, si sa isi construiasca valori comune si un proiect de familie.

Restul pune Dumnezeu!

Every young couple should follow a relationship coaching program at the beginning of their joint trip. Different presets that come with each of the partners at the beginning of the relationship are covered by physical attraction, the enthusiasm of the beginning of the couple life, by love. It is a good time for them to discover their own values and directions in life, to confront and harmonize with each other, to learn their needs and specificities of each other, the differences between man and woman, and to build shared values and a family project.

God put the rest!

Valoare si valorizare

Lucrurile nu contin o  valoare intrinseca obiectiv masurabila. Valoarea este subiectiva. Tine de aprecierea fiecaruia in parte, de cele mai multe ori bazata pe afect.

90% dintre tinerii putin mai rasariti iti spun ca totul pleaca de la "valori"?

- Ce sunt valorile?

- ?!

- Care sunt valorile tale?

- mmm.. Seriozitatea... imi place sa ramana ceva dupa mine... punctualitatea...

Schizofrenia este totala! In subtext de cele mai multe ori se citeste asa:

- mmm... Aspectul exterior... imi place sa fiu bine imbracat... sa am pe mine "branduri" care sa imi faca un transfer de pozitie... 

Oamenii sunt "evaluativi" in fiecare secunda a vietii lor. Evaluarea se face intr-o grila profund inradacinata in mintea si in sufletul omului dar de cele mai multe ori neconstietizata, ea este "ascunsa" posesorului. Cei mai multi credem despre noi ca valorizam aurul dar ne arauncam fericiti in prima groapa cu noroi cald.

*

Constientizarea propriei grile de evaluare de catre un om este, de cele mai multe ori, foarte dificila. 

Intr-o FAMILIE "valorile" principale se transmit. 

La fel si o parte din valorile sociale. Scoala ar trebui sa completeze LEARNING TO BE TOGETHER.

Valorile materiale se invata in familie si se completeaza in scoala. Cat face un inel de tinichea si cat unul cu "piatra", care este creatia unui artist? 

Care este valoarea banilor? Am vazut copii invatati de bunici sa economiseasca si tineri care isi dadeau ultimii bani pe "dedicatii" muzicale. Ce pot cumpara banii si ce nu? Sunt banii imorali? Este important cum faci si cum cheltui banii!

*

Problema majora a tuturor aceste valori odata recunoscute este transferabilitatea lor. PIATA! 

Oamenii sunt "dealeri" de valori neinstruiti, intr-o piata DURA, in care rechinii sentimentali au un singur principiu: 

"Tine-i doamne prosti!"

Bastinasii indieni si-au dat aurul pe margele de sticla si alcool.

Romanii au cumparat ani de zile deseurile alimentare ale lumii capitaliste, aspartam tek de la dozator, Boros palinka, "paine turceasca", vaccinuri expirate... 

Fete tinere schimba familia pe o masina in leasing si o cariera intr-un birou.

Baietii pun pret doar pe aspectul fizic. Rar valorizeaza trasaturile de caracter. Un amic s-a casatorit, mercantil, cu tatal fetei mai mult decat cu fata. Altul a schimbat familia cu copii pe o relatie cu o fata mai tanara...

In mod clar, MUNCA nu este valorizata socialmente. Scopul ei este generarea confortului. Multi cauta "shortcut-ul" apeland la confortul facil, fara munca, un drog usor care iti da "senzatii" dar iti schimba viitorul pe un prezent caldut.

 *

Valorile mari sunt netranzactionabile.

 „Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?, sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său” (Matei 16,26–27).

Cat face un ou?

1 leu! Si am stabilit astfel un etalon de valoare. LEUL DE OU, caci leul de aur a fost uitat demult ;).
Dincolo de conventie, valoarea pe care oamenii o dau unui anumit lucru trebuie sa aiba o plecare rationala.

Discutam cu o distinsa doamna despre valoarea in arta.
- Vorbim in arta de valori absolut subiective, fara acoperire, nesustenabile, spuneam eu.
- Da, dragule dar sunt niste valori subiective pe care oamenii le-au atribuit deja obiectelor de arta.

Resorturile subiective ale valorizarii lucrurilor de catre oameni trec, de cele mai multe ori, dincolo de utilitatea lor.

Ricardienii au incercat sa argumenteze valoarea unui obiect ca o suma stricta si obiectiv masurabila a orelor de munca umana pe care acesta le inmagazineaza.

Marx a sarit si a zis: "Aha! Deci al muncitorilor sa fie si beneficiul, atunci!"

Incurcandu-se in itele propriilor explicatii au incercat sa justifice apoi contributia patronului prin aportul de utilaje/proprietati care la randul lor inmagazineaza o forma de timp si apoi au mai incercat sa separe productia de distributie si pe masura ce se adanceau in explicatii nu faceau decat " sa gazduiasca comunismul" in sanul teorii lor, cum zicea Rothbard, discipolul stralucit al lui Von Misses.

Valoarea este data de piata, spune scoala austriaca. Pixul asta costa cat imi da cineva cel mai mult pe el, nu cat scrie pe raft, spunea Gicu Terza, prietenul meu!

Conditia unui mecanism de piata sanatos este limitarea/eradicarea interventionismului de orice fel, stoparea hemoragiilor de "easy money" pompati de banci, guverne, "falsificatori de moneda" care creaza derivate si substitute ale banilor, limitarea statului in alocarea si cheltuirea de bani publici, limitarea taxarii si a birocratiei, acceptarea falimentului ca institutie fundamentala de reglare si insanatosire a pietei, intelegerea faptului ca nu este cinstit sa "salvezi" institutii private rostogolind pierderile si mutand incet pierderea catre omul simplu prin supraimpozitare sau, mai rau, prin inflatie...

Toate acestea sunt lucruri simple, de bun simt. Cand aceste idei vor face masa critica in societate, ele vor genera solutii sociale, economice si politice sustenabile. Amanarea acestui fel de a intelege lucrurile nu face decat sa mareasca amploarea unei prabusiri implacabile.

Intelegerea pietei, insa, ca mecanism suprem, in care il avem deasupra pe "maria sa" cumparatorul, a generat in mod pervers actiuni si mecanisme de prostire si manipulare a "imparatului".

Este ca si cum ai incerca sa imbeti o femeie ca sa te poti culca cu ea.

Despre locuire. Mintile nelocuite

Mintile nelocuite de valori, idei si concepte clare dezvolta astazi structuri haotice, absurde.

Alta data mintea si gandurile omului se asezau natural, in legatura cu rosturile pamantului lasate de Dumnezeu. Anotimpurile, muncile pamantului, sarbatorile, morala comunitatii, a satului, toate acestea, fara a le absolutiza,  creau un mediu natural in care mintea omului se dezvolta asemeni unui fractal, plecand de la reguli repetitive, de la ciclurile naturale din timpul anului. Si fractalii sunt frumosi.

Micile urbe sau chiar si mahalaua aveau si ele reguli si traditii, oamenii erau in interdependente regulatoare care creau cadru. Stupului din capul omului i se ofereau premizele unui "fagure", tipar mostenit de la familie si comunitate. Mintea se popula apoi cu idei, ganduri, reguli in acord cu acea matrice sociala. “Se face” sau “nu se face” sa gandesti, sa vorbesti sau sa traiesti intr-un anume fel.

Pana acum cativa ani, mintile oamenilor erau macinate marunt si reasezate in formele reclamelor comerciale. La sfarsit ieseau lungi si nazdravane precum cartofii prajiti de la Mc Donalds facuti din pasta si remodelati. Mintile erau supuse succesiv unor campuri "electro - magnetice" puternice date de televizor, radio, cinema, reclamele si trick-urile de marketing din magazine, manipulari politice si pseudo educationale  care reasezau  gandurile dupa undele campurilor lor pentru a genera consum.

Astazi, climatul public este “cernobalian”. Presiunile, influentele, manipularile si deformarile firescului, logicii naturale si a sensului adevarului, binelui, frumosului au putere radioactiva, dezintegratoare.

S-a scapat “jucaria” din mana. Mintile oamenilor au intrat in fibrilatie, televizoarele sunt isterice, internetul haotic, portavocea din strada emite tipete stridente, nelamurite care prevestesc un deznodamant necunoscut.

Asta pentru mintile nelocuite.

Daca lucrurle sunt clare in capul omului, daca valorile personale sunt puternice, raportarea la Dumnezeu si la lume este bine stabilita, daca omul are lamurite sensurile adevarului, binelui, frumosului atunci in mod natural mintea aceasta se alatura si comunica cu altele minti asemeni ei si se aseaza intr-un proces de rezistenta.

Pana ne izbaveste Dumnezeu.

3 valori

John Maxwell, Ron Jenson, Stephen Covey, trei ganditori si speakeri americani. 

Ma intrebam de unde vine substanta si autenticitatea lor.

Am descoperit pentru inceput trei valori comune:

1. Toti au valori morale, legatura cu Dumnezeu si cu biserica.

2. Familia. In cartile lor apar adesea referiri la sotii, la copii si la echilibrul solid pe care si l-au construit in plan personal in jurul familiei.

3. Caracterul. Ron Jensen spune ca inainte de a culege roadele trebuie sa ne ocupam de radacini. Sa zidim caracterul inainte de a discuta despre succese trecatoare. Stephen Covey vorbeste despre Etica caracterului care a fost abandonata in ultimii 50 de ani pentru mai superficiala dar mai ispititoarea Etica a Personalitatii, cu accent pe dezvoltarea de abilitati personale in numele imaginii sociale. Maxwell isi axeaza teoria lidershipului pe integritate ca valoare umana fundamentala.

Despre barbati!

- De ce amanati sa faceti un copil, de ce nu aveti curaj?

- Niciodata nu m-am gandit ca o sa trec de 26 de ani fara sa am sot si copil! ( i se umezesc ochii. Are deja 35.)

- Ce s-a intamplat?

- Toti barbatii imi spun ca sunt prea serioasa, prea ... . Le e teama de responsabilitati!

Drama multor femei. Scoase din rosturi de civilizatia moderna, ispita carierei, lipsa balansului dintre viata si munca, nevoia de a face in viata lor ceea ce altadata in societatea traditionala facea barbatul... .

Sau pur si simplu din cauza barbatilor.

Foarte multi, din ce in ce mai multi barbati imaturi, inabili sau neinteresati sa se maturizeze. Care refuza sa isi asume responsabilitati. Care stau cu mamele lor pana la 35 de ani sau care merg "acasa" doar sa manance si sa isi duca hainele la spalat.

In timpul asta o mutatie groaznica transforma femeile in vanatori si pe barbati in adolescenti tarzii pana dupa 30 de ani.

Ieri am stat de vorba cu doi fosti colegi de facultate.

Hector: sotie, 4 copii, primul la putin peste 20 de ani ai lui, cel mai mic baiat de varsta celui de-al doilea copil al meu, casa, afacere solida ( peste 100 de angajati ), minte limpede, duhovnic, biserica, un om puternic, asezat.

Marius: sotie, 3 copii, multe afaceri, cu valori personale clare ( capitalism, democratie, libertate, morala crestina), dedicat celor din jurul lui, prieteni, parteneri, societate.

Pentru o clipa imi fusese rusine pentru barbatii din ziua de azi care ingroasa fenomenul "guyland".

Apoi mi-am adus aminte de barbatii adevarati din jurul meu: Hector, Marius, Eugen, Marius, Alexandru, Valeriu, Dan, Iulian, Liviu, Ovidiu, Antonie, Romeo...

Babilon

In seara aceasta am mancat intr-un Heurigen restaurant la marginea de alta data a Vienei, in Grinzing.

- Thank you for giving to me the chance to meet you in my favorite city, Wien! - ne-a salutat invitatul nostru din Azerbaidjan, astazi.
Restul prezentarii a fost tradus de domnisoara timida care stia engleza.
A spus, totusi, singur, fara traducere "-We are ready to cooperate with everybody except Armenia."

Grinzing a fost distrus in repetate randuri de catre francezi si de catre verisorii turci ai azerilor de azi.

Mi-am adus aminte cum un taximetrist mi-a povestit cum a fost racolat de catre secritate dupa ce fusese luat la militie pentru scandal. Mai tarziu pe altii ca el i-au spalat, le-au cumparat haine scumpe si i-au trimis la Viena sa faca afaceri. O data am baut un ceai intr-o discreta cafenea vieneza a unei distinse doamne ce lucrase pe bani pentru securistii bulgari.

Toata seara Rijvo from Estonia a tinut toasturi, initiativa a unui austriac care, in perspectiva vizitei din Armenia, a cerut sa invatam acest obicei cultural al zonei.

-We have oil, we have gas and Europe needs us, imi explica azerul. You know... Nabuco, South stream... HA HA HA!!!
E un pachet de muschi, are fata cioplita iar prietenul meu sarb a fost de acord cu mine ca sigur stie cum functioneaza o arma.

- Stii, ii spun finlandezului, Serbia e ca Nokia voastra... become smaller and smaller...
Aranjez ca peste o luna sa merg la ei in Finlanda sa le studiez sistemul de politici publice pentru tineri.

L-am intrebat pe catalunez ce s-ar fi intamplat daca acum peste 300 de ani Spania ar fi ales sa aleaga independenta Cataluniei, nu a Portugaliei. Nu a vrut sa toasteze pentru Juan Carlos... A toastat pentru Concha, de fata, 100% din spaniolii de treaba pe care ii stie. Portughezul si tipul din Andora agreasera deja ca este putin cam prea obsedat de "Catalunia nostra Pais"...

Imi place Eger-Lienz, ii recunosc usor personajele robuste, sculpturale, cu o demnitate umila sub apasarea vietii. Il suprapun perfect pe tanarul personaj azer de fata in "Dans macrabu", tabloul celebru de dimensiuni monumentale cu tineri soldati-tarani robusti si cu expresii resemnate marsaluind la brat cu moartea.
Nu am tresarit-rezonat deloc la Guernica lui Picaso din Reina Sofia din Madrid dar trupurile contorsionate din "Finale" a lui Eger-Lienz m-au impresionat profund.

Nu imi place Schiele, am decis, il gasesc vulgar si gratuit si refuz sa ii mai investigez geniul blasfemiator.

Nu imi place nici colegul austriac, il gasesc provincial si suficient, daca pot spune astfel despre cineva care vine din Szalzburg.

Imi place, in schimb, Gustav Klimt, la fel de definitiv si de profund. "Facultatile" lui "Medicina" si "Justitia", arse in al doilea razboi de rusi si pastrate doar in copii, sunt magistrale.

Dupa ce la sfarsitul secolului XIX societatea vieneza - conservativa si intoleranta - catalogheaza la unison ca scandaloasa "Medicina" lui Klimt, el se retrage si picteaza mai tarziu "Justitia", unde peronajul central este incatusat ca vinovat, invaluit de un monstru translucid si inconjurat de furii cu reprezentari feminine nude, in timp ce in plan secundar se intrevad ocupate gratiile justitiei. Am stat o jumatate de ora plimbandu-ma intre medicina si justitie dupa ce, cu un an inainte, facusem acelasi lucru in fata lui "Judith" a lui Klimt.

Azi am mai infruntat un monstru. Am stat o alta jumatate de ora sa inteleg relatia dintre tanarul homosexual olandez si mama lui catolica. Am avut doar taria sa ii spun, la final, ca lucruile sunt albe sau negre, dar este, absolut, decizia noastra pe ce drum alegem sa mergem, urmand sa suportam consecintele. Nimeni nu are dreptul sa il judece doar ca aici nu exista tert. Colegul elvetian, educat, sensibil si iubitor de jazz, care renuntase sa mai fie preot protestant pentru ca sa construiasca apoi case in Africa, a completat sec: iad sau rai.

De acasa se aud alti monstri care se hranesc din neputintele si din caderile noastre. Dar nu am puterea sa ii infrunt si imi tin fagaduinta de a nu intoarce capul ca sa privesc inapoi, de teama sa nu ma transform intr-un monstru.


Pentru mine Viena este un mare spital, imi spunea Bogdanel.

- Dragi prieteni, toastez pentru valori! Astazi, toata ziua, am vorbit despre valoare fara sa avem in spate acelasi continut pentru acest cuvant. Am invatat sa privesc fara sa judec dar am speranta ca vom ajunge candva sa impartasim cu adevarat valori comune! Poate am fost prea serios pentru momentul acesta...
- Nu, imi raspunde austriacul, toasturile acestea la ei sunt absolut serioase...

Estonianul toasteaza pentru reformatorul Azerbaidjanului pe care l-a intalnit in Washington pe cand el era ministrul de externe al Estoniei.