Se afișează postările cu eticheta empatie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta empatie. Afișați toate postările

sâmbătă, 17 decembrie 2016

Herta - MASTERY LEVEL (Partea a 3-a)


In ultima zi, trainerii ridica miza: MASTERY LEVEL! Ne intreaba in cat timp credem ca putem face intreg procesul?
Fiecare raspunde:

40 de minute
1 ora
50….
2 ore, zic eu, nu poti defila prin vietile oamenilor! (Stiu ca, de fapt, ca sa fie un proces curat si eficient imi lua mai mult)

Trainerii se uita unul la altul:

Vera, te provoc sa faci procesul in 7 minute
De acord Alex, si eu atunci te provoc sa faci totul in 6 minute!!
Ok!

Vera, unul din cei doi traineri, este cel mai elegant trainer pee care l-am vazut. Sensibila dar solida. Control pe proces dar delicata. Mana de fier in manusa de catifea.
O alege drept client pe Michelle si ce urmeaza este superb. Nu am simtit o clipa de presiune, de graba. Nicio neliniste. Totul curge.

Stilul lui Alex, celalalt trainer, este playful dar viguros. Isi ia clientul si il invarteste nebun dar protectiv. A dus procesul pana la capat in 6 minute. Amazing!

- Acum voi! Este randul vostru! Faceti acelasi lucru. Topica. Perspective. Resonant choice Brainstorming. Yes & No's. Actions. Commitment. Aveti 7 minute!!


Facem echipele. Numaram de la 1 la 5. Suntem 15, impreuna cu unul dintre asistenti, ca sa facem echipele de trei: Coach, Client, Observator. 
Ma uit, in primul tur de numarat: 
HERTA este 5 !! 
Continua numartaoarea 1, 2, 3, 4, 5… 1, 2, 3, 4… Mugurel? CIIIINCI!!! (Pai nu?!)
Numarul 1 in partea asta, Cei cu numarul 2 raman aici, pe loc, cei cu numarul trei: AICI, Numarul 4 … Numarul 5, in coltul acesta!

Ma uit la ea, zambeste rece… o vazusem ceva mai devreme refuand sa fie imbratisata de catre altcineva in timpul unui alt exercitiu: “Nu imi place sa fiu imbratisata!”



Izabel, spaniola se uita la mine hotarata:

- Vreau sa fii tu coach!
Ok!

(Asta ii da spatiu Hertei sa respire din postura de observator)

Este ‘marfa” spanioloaica asta. Inalta, tunsa scurt, ferma dar vulnerabila.
Lucreaza intr-o echipa de ingineri IT, nemti si internationali, intr-un start up tehnologic.
Ea insasi este structura pragmatica, studii stiintifice in background. 
Este coach si facilitator pentru echipa si procesele din companie. Toti oamenii din firma sunt minti tari, caractere puternice, LUCRURILE NU AR MERGE FARA UN COACH!!
In rest, usor cam socialista pentru standardele mele… dar vine din Spania, ce sa faci!

Intre timp, trainerii dau un criteriu despre cum sa fie primul coach si Izabell devine coach si eu client.

Curge, resonant choice, brainstorming, Yes&No’s , … no time pentru “go to action”! A mers!!! Stam bine in raport cu celelalte echipe.

Herta priveste si se relaxeaza. S-a obisnuit cu viteza a vazut-o pe Izabel relaxata in proces, s-a proiectat in pantofii ei si lucurile au fost ceva mai usoare asa pentru ea.

Apoi Herta a fost coachul lui Izabell. Usoare blocaje, dar merge. Merge bine! Topica, perspectiva.

Apoi ii schimba perspectiva brusc perspectiva lui Izabell:


  • HERTA: - Uita-te aici! SI Herta isi ridica maneca si ii arata antebratul. CE VEZI AICI?
  • IZABELL: - O cicatrice?!
  • HERTA: - Ce sentiment iti transmite?
  • IZABELL: Suferinta…
  • HERTA: - Ce iti mai transmite?
  • IZABELL: - Violenta..
  • HERTA: - Cum se vede topica ta din perspectiva asta?

Si acum am inteles...


….

Perspectivele construite de Izabell sub indrumarea lui Herta, una dupa alta, sunt triste.
Ulitma, doar, este una de PUTERE. “Ridica-te si mergi mai departe. Cu putere!”


Oare cat a suferit omul asta? 

Prin ce experiente traumatizante a trecut? 

Nimic din statura si eleganta ei exterioara nu ar fi lasat sa se vada asta.
O privesc detasat. 
Este o femeie tanara, inalta, fina, frumoasa. 
Daca ar fi mai relaxata ar arata mai bine.

***

Apoi eu sunt din nou coachul ei.

Si-a dat drumul mai usor. Cu mintea. Corpul ei este inca in geografia trecuta dar mintea ei se plimba mai liber in proces. Se simte un “delay” in miscarile ei, un decalaj de o jumatate de secunda intre cum se misca vorbele, cum se misca trupul… persoana ei profunda pare ca vine undeva dupa…

Dar merge bine.
Am sentimentul ca as putea sa ii fiu coach si in real life.



Se termina. 
Batem toti trei palma.
Apoi o iau pe Isabel in brate.
Ma intorc spre Herta si o iau si pe ea in brate. 
Nu a inteles ce se intampla. Raspunde moale si relaxata.
Imi suna in minte vorbele ei de mai inainte: “Nu imi place sa fiu luata in brate!”

(URMEAZA INCHEIEREA)

miercuri, 13 februarie 2013

Iv, barbatul cel naiv.


Am avut o vreme in care treceam pe langa oameni si ma incarcam de emotiile lor ca o rigla electrizata de bucatele de hartie... 

O empatie selectiva plus fascinatia pentru complexitatea trairilor umane si a "talentului" omului de a-si complica si de a-si irosi viata. Este FASCINANT sa observi cat de mult se pot complica oamenii. 

Din oamenii pe care ii vezi intr-o zi pe strada 90% au POVESTI. 
50% au povesti grele... 
10-20%... Kafka!! 
5% Hitchcock!!




*
Am ramas pe ganduri cand mi-a zis Lavinia:
"Tot ce faci tu este facut cu MINTEA!!"
Mi-am zis... "Uite cum se vede de afara!".
E adevarat, in raport cu talentul ei de a simti oamenii, empatia mea este poveste.

Gandirea LOGICA vine peste mine navala in orice inceput de constructie care pare ca aluneca in irational si REGLEAZA. 
Prin asta m-a ferit Dumnezeu de multe rele.

Asadar, ar trebui sa fiu mai cu SUFLET, mai "feminin"... dar logica mea masculina ma opreste.


*
Exista si suflete de copil in trupuri de barbat. Poetul in costum corporatist... Iv cel Naiv.

Ma amuzam cu Raluca incercand sa ghicim cine este in spatele marelui anonim. 

" Eu cred ca este chiar Cosmin A, i-am zis."
" Am si eu banuielile mele, mi-a raspuns ea."

Iata ce poezie frumoasa:






limitele progresului



pacat
masina de spalat
pacate nu s-a inventat
trebuie sa le spalam tot la mana
in fiecare zi din saptamana
in care ne-am patat pe suflet peste zi
cu stropi marunti din felul nostru de a fi


Pentru barbatii care lucreaza "cu mintea" recomand o cura de Iv cel naiv.


luni, 1 octombrie 2012

Despre nelocuire. Sufletele pustii


Tomb of Cristofor Columb


Sufletele nelocuite de Dumnezeu ajung bantuite.

Daca sufletul se insoteste de o minte tulbure patimile se instaleaza rapid si tarasc omul in infern. Vad atata durere muta in ochii oamenilor slabi de inger si fara Dumnezeu. Ii taraste dracul prin toate nenorocirile si rade apoi de neputinta lor. Aproape la fiecare casa gasesti o poveste de te infiori.

Ii iau in masina pe oamenii de pe marginea drumului si le ascult povestile. Ma cutremur.
Ultima data am luat un om care lucra la un gater al unui “pocait”, departe de casa. In fiecare sfarsit de saptamana mergea cum putea acasa unde statea cu inca trei frati. Pe o suta de kilometri i-am ascultat toata viata. Fara sa il intreb. Doar s-a pornit si nu se mai oprea. Plangea el plangeam si eu.
Avea 35 de ani dar parea de 45, il parasise tatal cand avea 11 luni si mama sa mai facuse 5 copii cu alt barbat si s-au crescut unul pe altul, cand era la profesionala i-a sarit un span in ochi, calvarul spitalelor, i-au scos ochiul, acum are proteza, fratele i-a murit cand s-a bagat sub remorca de la raba ridicata sa o repare, a cazut remorca si l-a strivit, l-au inmormantat chiar cand trebuia sa faca nunta si i-a ramas femeia tanara cu copil, unde lucrase el inainte mesterul a dat drumul la circularul mare in timp ce el lucra si i-a taiat degetele dar patronul si colegii au venit si i-au adus lemne la spitalul din severin si numai salonul lui avea caldura si asistentele veneau sa ia lemne dar el nu le lasa, la "pocait" i-a pus sa stea contra-greutate la utilajul care ridica un lemn mai mare decat era capacitat si atunci l-a catapultat si a stat o jumatate de ora in coma dar pana a venit salvarea s-a ridicat singur si l-a gasit patronu fumand de nu ii venea sa creada dar I s-a rupt clavicula si s-a dislocat umarul, primarul din severin e baiat bun ca odata cand era el l-a primarie a tipat la fata care vroia sa ii ia bani ca sa ii faca duplicat la certificatul de nastere si il chemase peste cateva zile si i-a facut gratis si pe loc si pe tatal lui l-a vazut la 21 de ani dar el i-a zis cand l-a vazut ca plange ca sa planga ca si el a suferit fara tata si cumnatei lui i-a zis ca orice dar un an de zile dupa moartea fratelui sa nu se marite si el merge acum si ii cumpara orice nepotelului lui si aici unde stau la pocait sunt sase baieti in baraca dar pun toti bani de cablu si o platesc pe femeia care vine si le gateste si asa ii mai raman zece milioane, e bine si patronul e respectuos si or sa se bucure fratii acum ca vine asa repede acasa ca de obicei ajunge noaptea tarziu si schimba multe ocazii…

Doamne Dumnezeule ce este pe sufletul poporului asta?



Atunci, insa, cand oamenii au educatie se creaza iluzia ca mintea se poate substitui rolului ordonator al lui Dumnezeu.  Pe cei mai multi dintre ei ii "lamureste" prin accidente revelatoare in anumite momente ale vietii lor. Cei care prin “incapatanare intelectuala” scapa acestei corectii ajung in pragul batranetii si incep sa semene cu casele parasite. Mintea nu mai poate lupta si sufletul este napadit de frica si desertaciune. Multi ar vrea sa stea de vorba acum cu Dumnezeu dar nu mai pot.

Imi aduc aminte cuvintele pe care mi le-a lasat parintele pe patul de moarte…
- Tu sa ai grija la mandria ta, sa scapi de ea! Si sa ceri la Dumnezeu HAR. Tot timpul sa cerem lui Dumnezeu har!

Pentru a nu merge in pustiu sufletul trebuie locuit de har.

vineri, 13 iulie 2012

Filme II



Adesea folosesc empatia ca sa le gasesc frecventele oamenilor, sa construiesc "locuri comune" ca sa putem comunica, sa schimbam idei si sa transmitem reciproc stari, sentimente...

Sunt oameni cu care fac natural lucrul acesta. Sunt altii care isi pun bariere si autolimitari greu de surmontat.

Cel mai trist este cand pe unii dintre ei pe care credeam ca ii cunosteam ii descopar ca au alunecat cu timpul (sau poate erau dinainte) in scenarii de supravietuire: Egoistul, Singur imptriva tuturor, Viata e dura...

Cand scenariile interactioneaza, intr-un final ele se pun de acord si se intrepatrund armonios intr-unul colectiv, cu reguli si "scene" comune. Si atunci toate impreuna dau culoarea locala, cultura societatii respective, civilizatia germana, franceza, olandeza...

Cand "filmele" oamenilor sunt paralele sau contradictorii, impreunarea lor este stridenta, distonanta adesea isterica.

Scenariul de razboi proiectat zilele acestea este din aceasta categorie. Adesea el se suprapune grotesc peste pasaje din Apocalipsa.