Misses a fost primul care a observat si a exprimat magistral, inca din 1919, un lucru simplu:
In economia socialista nu exista calcul economic!
Pentru ca lucrurile erau "nepretuite". Nimeni nu ar fi putut spune cat costa materiile prime, pentru ca ele erau ale poporului si date tot poporului. Energia nu avea pret, forta de munca era platita cat spunea partidul iar produsul final era mutat dintr-un loc in altul, tractoarele de la Brasov la IAS Balta Brailei, alumina de la Tulcea la Combinatul de la Slatina si tot asa.
Banii nu aveau cost, nu existau credite cu dobanda cu valoare de piata decat decizii de finantare si cu cat a unui proiect sau altul. Se puteau face case de popoare cate vrei pentru ca, aparent, banii nu erau o problema pana in momentul in care economia era secatuita definitiv de resurse, oamenii infometati si tinuti in intuneric si teroarea devenea singura forma de control.
Faptul de a nu putea calcula costuri si venituri, in consecinta profituri sau pierderi, tinerea artificiala a preturilor, mascarea pierderilor si a inflatiei, lipsirea de sens a banilor, au secatuit pe nesimtite economiile socialiste, au mutat presiunea catre individ pana la limita de suportabilitate si chiar dincolo si au dus in timp la colapsuri programate ( perestroika ) sau rasunatoare ca in Germania de Est sau Romania.
Trenul socialismului mergea fericit prin Siberia, ger, zapada, iar tovarasul Stalin asculta fericit cum rasuna, sa se auda de la Atlantic la Pacific, sirena socialismului.
Dintr-o data sec, trenul mai smuceste de doua ori si se opreste.
- Ce se intampla, tovarasi, de ce ne-am oprit?!
- Tovarasul Stalin, stiti, am pus tot aburul in sirena si nu mai avem pentru motoare.
Daca nu exista proprietate, posibilitatea de exprimare a nevoilor de acumulare, de profit, ce a adus in schimb comunismul pentru a pune angrenajul social in miscare?
Aceasta a fost intrebarea care a alimentat miturile comunismului:
- dusmanul comun
- amenintarea capitalista
- mosierii la granita
- noi avem cea mai buna scoala din lume
- romanii au un laser cu care topesc tancurile de la distanta
- Casa poporului se vede de pe luna
Mentalitati intortocheate de nefirescul unei lumi care nu era bazata pe cerere si oferta, piata libera, profit si pierdere. Dusmanie de clasa indusa pervers, ura de americani, spirit nefiresc de competitie, invidie, nevoia de a fi primul la coada in lupta pentru resurse.
Si asa au ajuns piticii sovietici cei mai mari pitici din lume.
In economia socialista nu exista calcul economic!
Pentru ca lucrurile erau "nepretuite". Nimeni nu ar fi putut spune cat costa materiile prime, pentru ca ele erau ale poporului si date tot poporului. Energia nu avea pret, forta de munca era platita cat spunea partidul iar produsul final era mutat dintr-un loc in altul, tractoarele de la Brasov la IAS Balta Brailei, alumina de la Tulcea la Combinatul de la Slatina si tot asa.
Banii nu aveau cost, nu existau credite cu dobanda cu valoare de piata decat decizii de finantare si cu cat a unui proiect sau altul. Se puteau face case de popoare cate vrei pentru ca, aparent, banii nu erau o problema pana in momentul in care economia era secatuita definitiv de resurse, oamenii infometati si tinuti in intuneric si teroarea devenea singura forma de control.
Faptul de a nu putea calcula costuri si venituri, in consecinta profituri sau pierderi, tinerea artificiala a preturilor, mascarea pierderilor si a inflatiei, lipsirea de sens a banilor, au secatuit pe nesimtite economiile socialiste, au mutat presiunea catre individ pana la limita de suportabilitate si chiar dincolo si au dus in timp la colapsuri programate ( perestroika ) sau rasunatoare ca in Germania de Est sau Romania.
Trenul socialismului mergea fericit prin Siberia, ger, zapada, iar tovarasul Stalin asculta fericit cum rasuna, sa se auda de la Atlantic la Pacific, sirena socialismului.
Dintr-o data sec, trenul mai smuceste de doua ori si se opreste.
- Ce se intampla, tovarasi, de ce ne-am oprit?!
- Tovarasul Stalin, stiti, am pus tot aburul in sirena si nu mai avem pentru motoare.
Daca nu exista proprietate, posibilitatea de exprimare a nevoilor de acumulare, de profit, ce a adus in schimb comunismul pentru a pune angrenajul social in miscare?
Aceasta a fost intrebarea care a alimentat miturile comunismului:
- dusmanul comun
- amenintarea capitalista
- mosierii la granita
- noi avem cea mai buna scoala din lume
- romanii au un laser cu care topesc tancurile de la distanta
- Casa poporului se vede de pe luna
Mentalitati intortocheate de nefirescul unei lumi care nu era bazata pe cerere si oferta, piata libera, profit si pierdere. Dusmanie de clasa indusa pervers, ura de americani, spirit nefiresc de competitie, invidie, nevoia de a fi primul la coada in lupta pentru resurse.
Si asa au ajuns piticii sovietici cei mai mari pitici din lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu