Perspectives

"Our parents lived with the certainty that their children will have a better life.
Today we can not guarantee this for our children.
Have to live with this idea. "
                                             (Jarrkko Lehikonen, EYCA President)
                                             Conference on Employability and Entrepreneurship, Warsaw,
                                             March 2013

Cum isi distrug parintii propriii copii

O mama vroia sa faca totul pentru copilul ei si atunci Dumnezeu nu mai avea nimic de facut pentru el.

Sophie, colega de clasa a Mariei nu a mai primit de la parintii ei francezi NICIUN BAN de buzunar sau pentru haine, de la 14 ani. De aceea munceste. Face baby sitting pentru copii ai parintilor francezi care lucreaza in Romania.

Disconfortul copilului este major. Ii este greu. Fata "iese" cu colegii doar cand nu lucreaza. Invata foarte bine, in acelasi timp.

Am stat sa ma gandesc daca nu este "prea mult", totusi. Copilul este chinuit... intr-un fel.

Incarcatura afectiva pe care i-a construit-o aceasta experienta este foarte mare. Porneste in viata ca din pusca. Este extrem de determinata sa isi construiasca propria independenta financiara. Stie ce vrea si isi urmareste cu indarjire obiectivele.

Am vazut, in acelasi timp, cum ne distrugem, majoritatea dintre noi - parintii romani, propriii copii.

Facem totul pentru ei "ca sa le fie bine". Niciun copil care are conditii bune de viata oferite de familie nu initiaza nimic de capul lui. Nu munceste. Nu cauta bani atata timp cat nu are nevoie. Nu simte nevoia sa se implice in proiecte voluntare.

Copiii nu stiu ce insemna banii. Nu evalueaza corect legatura dintre munca si bani.

- Vrem sa oferim meditatii. Cum sa ne facem cunoscuti?
- Puneti afise in oras.
- Nu merge!
- Ati incercat?
- Nu!

- Cum sa ii atragem pe oameni sa vina la noi?
- Cat costa o meditatie?
- 50 -60 - 70... poate si 1000 de lei.
- Voi dati cu 20! Chiar cu 10!
- Pai atunci mai merita?!
- Da!! Merita sa dati si gratis, pana va cunoaste lumea si apoi cer ei sa vina la voi!
- Mmmm...

Educatia LEARNING BY DOING este fundamentala. Ea genereaza invataminte validate de "piata", aplicabile in viata reala.

Despre libertatea dirijata!

Azi criza adolescentilor vine din lipsa de jaloane. Mai mult decat orice, ei au nevoie de cadru. De puncte fixe.

In gradinita in care mi-am dus copiii era un poster cu un copil care zicea: 

" - Je veux qu'on s'occupe de moi!"

Parintii/profesorii nu stiu/nu inteleg asta.

In mod surprinzator pentru ei, copii au mai multa nevoie de program, de "task-uri" decat de libertatea nelimitata de miscare si de optiune. 

Cand copiii sunt lasati "liberi", nedirijati, ei devin nelinistiti, apoi furiosi si cauta sa se "razbune" pe cei care ar fi trebuit sa ii jaloneze!

**

Libertatea de care au nevoie este a mintii si a exprimarii.

- Nu credeam ca o sa pot sa spun vreodata ce gandesc! spunea un tanar din Petrila intr-un training de dezvoltare personala.

- Daca eram "marginit" as fi facut bani, spunea candva Alex!

La polul opus al acestei marginiri este obtuzitatea. Riscam sa facem cate nimic din fiecare. Sa ne risipim... si sa devenim frustrati: "- Si eu daca as fi vrut sa fac bani..."

***

Ne-a "limitat" Dumnezeu intr-o logica euclidiana. Eu zic ca acesta este un mare dar pentru capacitatile noastre intelectuale si sufletesti.

La fel de important este ca Axioma alegerii functioneaza. Adica, pe de alta parte, exista teorii matematice in care nu poti sa alegi doar un obiect cu anumite caracteristici. La noi functioneaza, putem sa ne construim viata in baza unor alegeri.

Si atunci Solutia este sa ne construim "tarcul", cadrul, marginirile in interiorul si in protectia caruia sa ne putem implini libertatea.

Cred ca omul functioneaza mai bine daca are Proiect. 

Cei puternici pot trai plenar, avand doar orizontul mare, obiectivul absolut. 

Dar noi, ceilalti, avem nevoie de provocari si tinte nu prea indepartate a caror atingere sa ne dea taria si energia de a merge mai departe.

Kids

Sentimentul de prezenta in viata copiilor mei.
Pentru ca invers nu mi-am pus niciodata problema. I-am considerat totdeauna parte din mine.

Zilele acestea am simtit ce binecuvantare de la Dumnezeu este sa pot sa particip la micile lor incercari, bucurii, tristeti ... Bacalaureat, capacitate, examen de engleza pentru clasa a Va, inscriere in clasa Ia. Le-am avut pe toate ingramadite intr-o luna.

Am incercat sa transmit aceasta bucurie si marunta intelepciune prietenilor mei. Dar ei erau plini. Nu mai aveau unde sa primeasca.

Ieri am simtit prima data ca in curand vor incepe sa isi ia zborul de langa noi. Unul cate unul...  Si am avut un sentiment de gol. De cuib parasit...

Ce tristi trebuie sa fie parintii cu un singur copil.
Si cei mai multi nici nu stiu asta. Inca...

Libertate "asistata"

Asta vara discutam cu copiii mei despre ce asteptari au de la noi ca parinti.
- Mai multa "autoritate" din pareta voastra, mi-a zis Pavel!
A fost un raspuns neasteptat pentru noi la vremea aceea.

Se pare ca adolescentii au nevoie de un "cadru" mai precis, mai bine "normat". Acesta le confera sentimentul de stabilitate, de protectie. Am inteles aceasta dupa ce am asistat o prezentare a unei companii olandeze care studia obiceiurile, preocuparile adolescentilor.

Nevoia de libertate a tinerilor este foarte mare. Dar cred ca este extrem de important ca tanarul adolescent sa aiba o libertate "asistata". Daca nu, dezvolta forme greu de integrat ulterior in economia familiei...

Si asa apar "gap-urile" intre generatii.