Cicluri

- Si cu Ion ce a facut?

- Incearca cineva sa ii construiasca o pozitie pentru el!

- Si Adrian?

- Pai… s-a incheiat un ciclu in viata lui. Accepta si o ia de la capat.

In cultura occidentala un ciclu ocupational tine cam 5 ani. Oamenii il incep cu constiinta faptului ca el are o durata de viata, trebuie implinit si apoi inchis. Am intalnit oameni care dupa 3-4 ani deja se pregateau pentru un nou loc de munca.

In cultura timpului prezent, proiectele de viata dezvolta finaluri de telenovela cu succesiuni prelungite, bolnaviciaose. Exista studentii de 7-8-10 ani, rectori care devin presedinti de universitati pentru ca nu mai au voie la un nou mandat si pentru ca nu isi imagineaza viata in afara preocuparilor de pana atunci, prieteni pentru ca nu mai puteu fi iubiti…

Si toate acestea sunt in functie de existenta sau nu a constiintei faptului ca viata merge inainte in forme si exprimari diferite, ca atunci cand e gata… e GATA, ca dependentele bolnavicioase il leaga pe om de desertaciuni, ii stirbesc libertatea si ii inhiba dezvoltarea personala.

Tema de aprofundat: Ciclurile de viata ale unui proiect personal!

Cultura spontana

Acum cativa ani am incercat primavara sa programez pentru toamna o vizita "institutionala" in Olanda.
- E prea din scurt, mi-a zis Walter!
Trebuia planificat mai din timp.

Un an mai tarziu, Horatiu imi povestea pe o terasa din Amsterdam cum incercau sa il scoata pe un prieten olandez la o plimbare cu motoarele pentru ca se anuntase un weekend frumos.
- Nu pot! Nu aveam programat...
- Ai altceva de facut?
- Nu!
- Pai si-atunci?!
- Pai... Nu am programat...

Sunt un adept al proiectului personal. In egala masura iubesc micile intamplari spontane, neprogramate.
Cultura noastra este eminamente spontana, reactiva. In conotatie pozitiva aceasta inseamna ca este adaptabila si flexibila. In realitate, lipsita de proiect, de directie.

Chiar daca "nu-i trebuie calugarului grija zilei de maine", omului "lumesc" ii trebuie proiect si planificare. In spatiile libere ramase este loc suficient pentru spontaneitate si creativitate.

Sa le dam copiilor nostri proiecte si obiective de urmarit si de atins. Aceasta le va oferi o directie in viata si un bun sens al libertatii.

Viata ca proiect.

Omului i se da O viata!
In administrare, nu in proprietate.

Examenul final consta in cercetarea modului in care aceasta viata a fost implinita.
De la aceasta perceptie incolo pleaca notele de bine sau de rau din viata noastra.

Fiecaruia i se da un buget de timp. un set de daruri, calitati sau de handicapuri si un numar de probleme, situatii, crize prin care trebuie sa treaca. Dumnezeu il incearca pe om spre intarire, in permanenta. Diavolul il ispiteste, este ingaduit.

Viata mea este de fapt ceea ce mi-a fost dat. Si mi-o asum impreuna cu toate conditiile in care mi-a fost proiectata, cu bune si cu rele. La judecata finala nu se evalueaza cine a strans, a dezvoltat mai mult ci cat de mult si mai ales cat de bine, de frumos a putut fiecare sa isi duca viata cu trupul, mintea, sufletul ce i-au fost date.

Credinta ca avem un proiect de implinit "din pielea clientului", in anumite conditii date, da suplete si vigoare actelor simple ale vietii. Mult ti se da, mult ti se cere. Ferice de cei "saraci cu duhul" ca pe ei nu ii va judeca Dumnezeu la fel cu cei carora le-a dat inteligenta, forta, capacitate de munca.

Asumarea si urmarirea cu seriozitate si daruire a "proietului" personal scuteste de frustrari si de sentimentul de victima pe care orice om l-ar putea avea.

Avem voie la o singura incercare!

Despre libertatea dirijata!

Azi criza adolescentilor vine din lipsa de jaloane. Mai mult decat orice, ei au nevoie de cadru. De puncte fixe.

In gradinita in care mi-am dus copiii era un poster cu un copil care zicea: 

" - Je veux qu'on s'occupe de moi!"

Parintii/profesorii nu stiu/nu inteleg asta.

In mod surprinzator pentru ei, copii au mai multa nevoie de program, de "task-uri" decat de libertatea nelimitata de miscare si de optiune. 

Cand copiii sunt lasati "liberi", nedirijati, ei devin nelinistiti, apoi furiosi si cauta sa se "razbune" pe cei care ar fi trebuit sa ii jaloneze!

**

Libertatea de care au nevoie este a mintii si a exprimarii.

- Nu credeam ca o sa pot sa spun vreodata ce gandesc! spunea un tanar din Petrila intr-un training de dezvoltare personala.

- Daca eram "marginit" as fi facut bani, spunea candva Alex!

La polul opus al acestei marginiri este obtuzitatea. Riscam sa facem cate nimic din fiecare. Sa ne risipim... si sa devenim frustrati: "- Si eu daca as fi vrut sa fac bani..."

***

Ne-a "limitat" Dumnezeu intr-o logica euclidiana. Eu zic ca acesta este un mare dar pentru capacitatile noastre intelectuale si sufletesti.

La fel de important este ca Axioma alegerii functioneaza. Adica, pe de alta parte, exista teorii matematice in care nu poti sa alegi doar un obiect cu anumite caracteristici. La noi functioneaza, putem sa ne construim viata in baza unor alegeri.

Si atunci Solutia este sa ne construim "tarcul", cadrul, marginirile in interiorul si in protectia caruia sa ne putem implini libertatea.

Cred ca omul functioneaza mai bine daca are Proiect. 

Cei puternici pot trai plenar, avand doar orizontul mare, obiectivul absolut. 

Dar noi, ceilalti, avem nevoie de provocari si tinte nu prea indepartate a caror atingere sa ne dea taria si energia de a merge mai departe.

Generatia fara proiect

Am intalnit tineri elevi din toata tara. Reprezentativi.
Doua concluzii:
1. Nu au curaj sa gandeasca direct si sincer. Se mint, se inseala, stiu doar lucruri aproximative si nu vor sa isi puna intrebarile adevarate legate de viata lor si sa isi dea raspunsuri esentiale. Desi in esenta lor sunt "frumosi", inteligenti, creativi, imaginea lor publica, este falsa. Traiesc in doua realitati, ce spun si ce gandesc.
2. Nu au proiect personal. Pentru multi, pe vremuri, admiterea la facultate era un obiectiv clar care ii ocupa major. Acum nu mai este asa.
- Dumneavoastra ne intrebati ce vom munci peste cinci ani si noi abia stim in ce oras vrem sa mergem la facultate...
Trist!