Azi, maine...

Maine merg la inmormantarea unui prieten.
A murit in chilia lui, infarct, singur, la 54 de ani. In genunchi, in timp ce se ruga.
Dumnezeu sa il odihneasca!

Cu cateva zile inainte, un alt prieten ma rugase ca, tot maine, sa merg cu el in Munte.
- Lasa-ma sa vad... nu stiu daca pot...  cred ca nu pot sa ma rup.
Acum stiu de ce nu puteam.

Astazi le-am spus tuturor sa ia aspirina cardio preventiv. Tot azi am vazut multi oameni "cu proiecte"...  dar fara timp...

Maine atemporal...

Coborarea in TIMP

Cred ca timpul este doar o consecinta a caderii omului din Rai. Ireversibilitatea lui angajeaza omul intr-o cursa cu sens unic pentru redobandirea lui Dumnezeu.

Imi reprezint lumea ca pe o proiectie/cadere din absolut, cu un caracter limitativ de miscare pentru om. Limitarea genereaza dimensiune, masurabilitate. Pentru spatialitate ne-au fost lasate trei libertati de miscare, intr-o mecanica simplista. Fragilitatea conceptului este usor de intuit atunci cand facem "omotopii" si translatii infinitezimale spre minus infinit, in dimensiuni foarte mici... Aici Dumnezeu ne-a lasat marje generoase de intuire a Lui si a lumii de dincolo.

Dar timpul? De ce ne-a fost dat asa?! De la ieri spre maine prin Azi?! Si daca lucrurile stau asa, iar sensul lui nu ni se ofera nici macar spre intuire, asta se intampla doar spre smerirea noastra sau are un sens profund? Si care este relatia timpului cu absolutul?

Caci daca Raiul este atemporal, iadul este inzestrat cu o "coada" de timp pentru... Pentru a da sufletelor irosite sansa de a fi realocate superior prin rugaciunile celor care inca... mai au timp. Si aici timpul se termina o data cu inceputul absolutului.

Este timpul darul lui Dumnezeu dat noua spre vindecarea sufletelor?

Noaptea aceasta de Craciun consfiinteste coborarea lui Dumnezeu prin TIMP in DIMENSIUNEA UMANA.

Descoperirea ca timpul nu este un blestem ci o speranta imi releva inca o data marinimia lui Dumnezeu.

Nu stiu daca timpul are un tip de relatie cu "lumea de dincolo" sau este doar un atribut al dimensiunii umane. Nu cred ca exista un acum al raiului.

Nu stiu daca timpul ne este dat doar ca o dimensiune imperfecta, incompleta, cu o prelungire transcendenta, dar frumusetea lui este desavarsita, dumnezeiasca.

Timpul este Rai curat! Si nu poate fi povestit ci doar contemplat.

Ar fi simplificator sa vorbim despre timp ca despre o simpla "dimensiune". Poate de aceea nici nu ni l-a dat intreg, in sensul acesta lumesc.

Si daca TIMPUL este "dimensiunea" reconstructiei lui Dumnezeu in Om, celalalt dar reparator este LIBERTATEA! In acelasi sens incomplet, ea este tot o dimensiune a desavarsirii omului si un atribut al raiului, atat cat ne putem reprezenta noi intuitiv acest lucru.

*
E prima data cand regasesc sensul Comunitar al Craciunului dupa multi ani.

Mi-am luat vecinul si sapte copii, trei ai mei, unul al lui si trei ai lui Narcis si am inceput sa colindam.

Pentru cele cateva case in care au intrat copiii sa colinde a fost ca botez al Craciunului, un semn al noii lumi care s-a nascut in acest camp salbatic unde fazanii si vulpile inca se mai plimba in voie.

Semnele pe care mi le-a trimis Dumnezeu azi sunt pline de har si de nadejde!

Si este prima data cand inteleg ca Dumnezeu prin Iisus Hristos, dupa ce l-a facut pe OM partas la creatie inzestrandu-l cu atributul LIBERTATII, in bunatatea Lui i-a daruit si TIMP ca sa isi redobandeasca dumnezeirea.

Quality time vs wasted time

Valoarea timpului personal este imensa.

Pe ce merita aceasta valoare a fi schimbata/convertita? 

Iata marea intrebare a unei vieti care se vrea traita neinertial!

Jurnal august, septembrie, octombrie 1993 - nov 2012

Rasfoiam in noapte un jurnal de tinerete, din 1993. Idei simple pe care le reasez si dupa 20 de ani in expresii actualizate.

17 august 1993
"Stau intins pe spate si il reiterez pe Cioran in sinistra lui experienta nocturna. Urmarea ar fi, poate, sa ma imbrac si sa incep sa colind pana dimineata strazile orasului.
Desfac tainice coduri si razbat cat mai adanc spre inceputuri, imi amintesc un lucru la care cred ca nu m-am mai gandit de cel putin zece ani...
...
Ma intorc pe o parte si tot universul de idei se rasuceste in acelasi timp, am simtit asta, e ca si cum l-as fi pus in dunga, doua plane paralele intre care se agita impure ideile. Se aseaza linistite ca intr-un turn de sticla. Se cern."

19 august 1993
" Se cerne incet timpul peste fiinta.
Pasii mei incearca sa se alinieze cadentei generale, ropotul uniformizator.
Spuneam candva ca nu pot privi viata ca pe o lupta. Sunt un contemplativ. Cu toate astea, mai mereu ma trezesc in prima linie. Mereu lupt.
...
Traiesc in contradictie. Aproape totdeauna ceva in mine este in contradictie. Il faut beaucoup penser a cette question!"

1 septembrie 1993
"Sunt omul inceputurilor. Sa nu ma pui sa iti termin ceva, in schimb pot sa-ti incep o mie de lucruri in fiecare zi.
...
Intre ascultare si neascultare omul a ales-o pe cea din urma. Adam a intrerupt legatura de spirit cu Dumnezeu creatorul pentru a descoperi placerile din planul sensibil, material pentru care nu era pregatit. Numai un spirit intarit poate sa stea in fata frumosului lumesc, cel ce impresioneaza simturile umane, fara sa se lase prada pasiunilor, sa cada in viciu, in pacat."

2 septembrie 1993
"Problema sinceritatii.
Fata in fata cu propria mea identitate pe care nu o pot desavarsi decat aducandu-i tributul sinceritatii.
Merg pe marginea prapastiei.
Intr-o parte - solutia facila, comoda, uzand de principiul inertiei. Asta ar insemna sa continui un "dat", sa jonglez niste date initiale cu reguli de bun simt comun fara a avea pretentia de a transcede sistemului. In schimb, nici o bataie de cap.
Alternativa este de a umbla la esente. Esti obligat sa fii fundamental. Trebuie sa cauti ineputurile. Acolo este totul. Trebuie sa renunt la echilibrul avut pentru ca structura interna este perfectibila. Trebuie totul reasezat pentru a putea intra reinnoit in dialogul primar.
In cautarea paradisului pierdut."

Luni 11 octombrie 1993
"Intelepciune este apanajul batranilor si al "alesilor". Alesi, adica batrani inainte de vreme prin voia lui Dumnezeu.
Inteligenta este la indemana unui numar mai mare de oameni si, in functie de structura sufleteasca pe care se suprapune, poate fi pusa in slujba binelui sau, dimpotriva, poate fi malefica.
Marea masa a oamenilor se compune din mediocri si din prosti.
Vroiam sa spun astea, asa... nu stiu de ce. Cert este ca toata lumea trebuie sa muneasca:
- Inteleptii in slujba Domnului
- Inteligentii neintelepti in scopuri personale
- Mediocrii in slujba altor oameni
- Prostii trebuie sa munceasca pur si simplu.
Deci, la munca!"


3 nov 2012
Imi triez cartile si imi mut in coltul meu de biblioteca 50 de titluri pe care vreau sa le citesc/recitesc/continui sa le citesc.

Doamne, cat mi-ar placea sa am un an in care sa imi mut cartile, caietele si leptopul in mansarda si sa mai ies de acolo doar raaar...

Imi cade in mana o carte cu vorbe memorabile ale lui Petre Tutea. O citisem in vremurile acelea... O rasfoiesc si acum:

"Limba romana are virtuti complete, adica poate fi vehicol a tot ce se intampla spiritual in specia om. E foarte greu de manuit. Prin ea poti deveni vultur sau cantaret de strana.
Limba romana are toate premisele valorice pentru a deveni o limba universala, dar nu stiu daca e posibil acest mars istoric. Daca am fi fost un popor cuceritor... Noi, romanii, nu punctam universalitatea nicaieri. Si asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipseste este indrazneala."

Todeauna am iubit claritatea conceptelor si simplitatea directa de exprimare a lor. Tutea le-a desavarsit.

Chiar daca, o vreme, dupa ce cartile lui nerasfoite erau pe toate mesele de coafor si pe cand devenise idolul adolescentilor "altfel", in vremurile acelea incepusem sa ma departez de el de teama conformismului ieftin.

Doamne, au trecut 20 de ani!

Cultura spontana

Acum cativa ani am incercat primavara sa programez pentru toamna o vizita "institutionala" in Olanda.
- E prea din scurt, mi-a zis Walter!
Trebuia planificat mai din timp.

Un an mai tarziu, Horatiu imi povestea pe o terasa din Amsterdam cum incercau sa il scoata pe un prieten olandez la o plimbare cu motoarele pentru ca se anuntase un weekend frumos.
- Nu pot! Nu aveam programat...
- Ai altceva de facut?
- Nu!
- Pai si-atunci?!
- Pai... Nu am programat...

Sunt un adept al proiectului personal. In egala masura iubesc micile intamplari spontane, neprogramate.
Cultura noastra este eminamente spontana, reactiva. In conotatie pozitiva aceasta inseamna ca este adaptabila si flexibila. In realitate, lipsita de proiect, de directie.

Chiar daca "nu-i trebuie calugarului grija zilei de maine", omului "lumesc" ii trebuie proiect si planificare. In spatiile libere ramase este loc suficient pentru spontaneitate si creativitate.

Sa le dam copiilor nostri proiecte si obiective de urmarit si de atins. Aceasta le va oferi o directie in viata si un bun sens al libertatii.

Viata ca proiect.

Omului i se da O viata!
In administrare, nu in proprietate.

Examenul final consta in cercetarea modului in care aceasta viata a fost implinita.
De la aceasta perceptie incolo pleaca notele de bine sau de rau din viata noastra.

Fiecaruia i se da un buget de timp. un set de daruri, calitati sau de handicapuri si un numar de probleme, situatii, crize prin care trebuie sa treaca. Dumnezeu il incearca pe om spre intarire, in permanenta. Diavolul il ispiteste, este ingaduit.

Viata mea este de fapt ceea ce mi-a fost dat. Si mi-o asum impreuna cu toate conditiile in care mi-a fost proiectata, cu bune si cu rele. La judecata finala nu se evalueaza cine a strans, a dezvoltat mai mult ci cat de mult si mai ales cat de bine, de frumos a putut fiecare sa isi duca viata cu trupul, mintea, sufletul ce i-au fost date.

Credinta ca avem un proiect de implinit "din pielea clientului", in anumite conditii date, da suplete si vigoare actelor simple ale vietii. Mult ti se da, mult ti se cere. Ferice de cei "saraci cu duhul" ca pe ei nu ii va judeca Dumnezeu la fel cu cei carora le-a dat inteligenta, forta, capacitate de munca.

Asumarea si urmarirea cu seriozitate si daruire a "proietului" personal scuteste de frustrari si de sentimentul de victima pe care orice om l-ar putea avea.

Avem voie la o singura incercare!