*
Dupa amiaza asistasem la Teatrul Forum tinut de Ana cu cativa copii de 15-16 ani din unul din liceele de varf din Bucuresti.
O pustoaica simpatica insinuase discret, spre punere in scena, propriul scenariu de viata, un conflict proaspat din familia ei.
Pe masura ce scenele se dezvoltau si copiii improvizau, plecand de la scenariul minimal propus de ea, fata isi intra din ce in ce mai mult in propria piele.
In momentul in care a fost evident despre cine este vorba in propozitie, fata a deschis discutia marturisindu-si drama unui tata neintelegator si dictator. O pedepsise pentu ca fumase narghilea intr-un bar in care mersese cu colegii ei de clasa.
Jocul de rol cu schimbari succesive de personaj si de atitudini, incercarea trainerului de a o "recupera" pe fata care se transpunea din ce in ce mai intens... in propria piele, crease un mediu extrem de "dens". In momentul in care au inceput discutiile de dupa reprezentatie, copiii s-au "descarcat" instantaneu.
Bariere de comunicare, vieti traite cu viteza, familii bune si bine intentionate, parinti care din prea mare graba incearca sa isi impuna propriile solutii de indreptare a greselilor copiilor, lacrimi, "noi iti vrem binele", "ce nota ai luat azi?", "pune mana si invata ca sa faci ceva in viata"... ipostaze si stereotipuri pe care copii si le recunosc, imediat, lor si propriilor parinti.
Copii foarte inteligenti care au nevoie ca de aer sa li se deschida orizonturile, sa li se descopere care sunt problemele vietii la care trebuie sa isi dea propriile raspunsuri...
Tineri care se uita disperati spre o mana intinsa dincolo de ajutorul si iubirea familiei si de rigiditatea formala a scolii.
Dupa micul incident de seara pe care l-am avut cu Dumitra, imi parvine, ca de obicei, scrisoarea de rigoare prin care isi comunica, ca de fiecare data in caz de razboi rece, toate nemultumirile din ultima vreme:
Pe spate, pe anvelopa cum ar veni, scrie mare:
DUMITRA SONIA STAN
Pe cealalta pagina, incepe sec:
AM O FAMILIE PROASTA.
SANZIANA FREA SA
DOARAA CU BUNI
DA IEU NU VREAU
SA DORM IOU. CU
BUNI. PENTRUCA O
IUBESC SI TATI
MA CERCAT PENTRUCA
FAC MIZERIE DA
IE NU FAC SI ELI FACE
DUMITRA.
Putin mai tarziu vine si imi da o mandarina si apoi merge la mama ei cu scrisoarea pentru cadourile de Craciun. Ii explica:
" DECI: o papusa... si eu sa fiu profesoara ei, nu stiu... am vazut la bunica intr-o reclama... nu mai tin minte... O masina de facut parul..."
