Record d'Europe

"Un bun desen valoreaza mai mult decat un discurs lung"
Napoleon Bonaparte

Sub acest motto, Robert Lafonte propune in numarul din februarie al revistei Entreprendre o schema simpla a "suprematiei" franceze in Europa:

" Detinem noi, DA sau Nu, la nivel european:
- Recordul de contributii obligatorii
- Recordul de TAXE si contributii, de toate genurile, pentru intreprinderi (impozitare pentru ucenicie, locuinta, noua taxa profesionala.) 
- Recordul de pagini ale Codului Muncii
- Recordul de contributii sociale din salariu
- Recordul de rigiditate la licentiere
- Recordul de rentabilitate scazuta a intreprinderilor
- Recordul pentru nivelul de impozitare al societatilor
Sa mai continuam lista? Si ne miram ca nu avem nici locuri de munca, nici destule afaceri, nici suficient export in frumoasa si mareata noastra tara asa zis carteziana... De reflectat pentru fiecare dintre noi "

De reflectat si in mai micul Paris...

*
In 2014, Scotia organizeaza referendum privind independenta fata de Marea Britanie.

- Ce spun sondajele?
- Jumatate - jumatate. Nimeni nu stie ce inseamna asta. Subiectiv, fiecare dintre noi se gandeste la independenta. Rational... ne dam seama ca este o prostie!
- Ce v-ar aduce independenta?
- Nimeni nu stie. Relatia dintre bugetul Scotiei si cel al Londrei se face printr-o formula ATAT DE COMPLICATA incat nimeni nu stie daca am avea mai multi sau mai putini bani. 
- Nu este mai simplu sa va ganditi la ce industrii aveti? Ce va produce voua venit?
- Industria financiara... dar este legata de Londra, avem petrol... dar cat din companiile care exploateaza sunt scotiene?! Mai sunt cateva industrii de produs aparate optico-medicale... dar nu stim cat sunt de sustenabile...

Mecanismele complicate generate de birocratie si interventionism impiedica alegerile simple si rationale, lasand loc subiectivismului si manipularii.

*
In momentul in care Parlamentul european a hotarat reducerea bugetului pentru deplasari ale parlamentarilor, presedintele PE a primit peste 100 de e-mailuri prin care era anuntat ca parlamentarii nu isi mai pot onora prezenta la lucrari din cauza imposibilitatii de deplasare.
S-a hotarat ridicarea oricarui tip de limitare privind deplasarile. S-ar fi facut o economie de 1 mil EUR.

Bugetul European suporta peste doua sute de milioane de EURO anual... dintr-un capriciu al Frantei. O data pe saptamana PE se muta cu totul pe avioane de la Bruxelles la Strasbourg pentru o zi de lucru. Pentru ca asa prevede tratatul de aderare. Schimbarea lui ar presupune unanimitate. Franta niciodata nu va accepta.

Parlamentarii calatoresc doar business class. Sunt situatii caraghioase in care in avionul este aproape plin numai cu parlamentari. Pentru o jumatate de ora de zbor, cortina se muta pana la ultimele doua randuri... pentru a marca separatia dintre business si economic. Singura diferenta, in cazul acesta, este de pret al biletului.

De asemenea, si in Luxemburg sunt tinute cateva sute de functionari ai parlamentului.

Birocratia si cheltuielile fanteziste fac din PE o institutie din ce in ce mai anchilozata si consumatoare de resurse.

- Daca Belgia a functionat atata timp fara guvern, nu crezi ca si Europa ar putea functiona fara Parlamentul European? l-am intrebat pe amicul parlamentar.
... A zambit amuzat.

Gross/Grande Region

Am intrebat-o pe doamna draguta din coordonarea secretariatului tehnic al Gross/Grande Region din Luxemburg:
- De fapt, care sunt problemele voastre? De ce nu merge? Exista bariere culturale?
- Ooo... Este foarte greu! De exemplu: Am mers in Metz. Francezii celebrau... in mod specific... Primul razboi mondial. Noi (germanii) avem o perspectiva diferita (zambeste). Ei ne-au cerut sa organizam impreuna o aniversare (zambeste iar). Le-am spus, ma rog, vom vedea, avem multe altele de facut acum...

Gross/Grande region contine doua landuri germane, regiunea Lorraine din Franta, Valonia belgiana si "german speaking" region plus Luxemburg.
Luxemburgul este la mijloc. Peste ei treceau si nemtii si francezii... dus intors.
Pe langa barierele culturale, exista obstacole politice. Fiecare vine din partide si familii politice diferite si asta le face dialogul foarte greu.
Incompatibilitatea de sistem este de asemenea importanta. Nemtii vin la intalnire cu toate puterile delegate catre land. Francezi... Sistemul lor este centralizat. La intalniri vin reprezentantii prefecturii, ai guvernului deci, ai regiunii, locali... Le este foarte greu sa vorbeasca pe aceeasi voce.
Si germanilor le este greu sa aiba aceeasi opinie land vs land.

Au inceput sa faca traininguri comune cu politistii. Au Schengen - au probleme comune. Cu legi diferite. Si cu atributii limitate de granitele administrative. Un politist francez a urmarit un infractor si l-a impuscat in Belgia. A fost o problema diplomatica. Pana unde pot merge politistii? Ce atributii, drepturi pot fi delegate politistilor vecini? "Nicuna!" spun francezii...

Oamenii locuiesc in Germania, lucreaza in Luxemburg, cumpara in Franta... Barierele au fost date jos! Problemele nu! Se fac programe Interregio, se mimeaza colaborarea...

In timpul asta otelul e cumparat de Mital, de indieni, ridiculizand uniunea europeana a otelului si carbunelui.

In ultima vreme am inteles minoritatea si fragilitatea civilizatiei europene, bazata pe morala crestina, dreptul roman si democratia greaca.

Numai Dumenze ne poate salva!

Double faut

Excelent editorialul “Double Faute” (Dubla greseala) al lui Guillaume Roquette in Le Figaro Magasine, 8 dec 2012.

“ In economie, cel putin, francezii cred inca in miracole, iar dumnezeul lor se cheama Statul”, incepe editorialul.

59% dintre francezi au gasit ideea nationalizarii gigantului Florange detinut de grupul Mital drept EXCELENTA.

Oamenii politici de la stanga si chiar dreapta politicii franceze au salutat aceasta initiativa a lui Arnaud Montebourg, ministrul francez al redresarii productiei industriale.

Muncitorii se visau deja transferati la stat

In cele din urma cu totii s-au vazut dezamagiti de acordul incheiat cu Mital.

Roquette denunta apoi “caracatita publica” a interventionismului keynsianist declansata de reactia pozitiva a francezilor la acest experiment esuat.

- Prefectii si primarii promit 100.000 de locuri de munca intr-un an, toate finantate din impozitele francezilor;

- Statul aspira economiile populatiei ( 20 miliarde intr-o luna!!) ridicand plafonul la Livretul A ?!

- Ministrul sanatatii rezolva problema medicilor la tara promitand 55.000 de euro pe an medicilor care se instaleaza in “deserturile medicale”.

In acest timp, la presiunea “creditorilor angoasati”,  Holande este nevoit sa anunte economii, dar discret, ca sa nu isi dezamageasca publicul.

Acelasi “quasi failite” sistem de finante publice a facut loc unei guri de oxigen pentru firmele private, socialistii votand o reducere de impozit pentru cele care angajeaza muncitori in Franta.

In acelasi timp, interventionismul statului nu se limiteaza la economie. Madamme Cecile Duflot, ministrul locuintei, il ameninta pe arhiepiscopul de Paris cu rechizitionarea unor cladiri din dioceza sa pentru a adaposti persoane fara locuinta. Anticlericismul ei atavic merge mai departe prin negarea “legitimitatii catolicilor de a isi organiza ei insisi solidaritatea cu saracii”. In perspectiva doamnei ministru, STATUL este singurul indreptatit sa faca acest lucru. Editorialistul face o analogie cu anul fatidic 1984, cand socialistii au incercat sa “asfixieze” invatamantul liber decretand statul ca singur indreptatit sa faca educatie.

Cu acelasi orgoliu,statul a minimizat semnalul de alarma tras de catre specialistii psihologiei copilului privind casatoria si adoptiile de copii de catre cupluri de homosexuali. Negarea realitatii este flagranta, soialistii francezi decretand libertatea protejata prin lege si un asa zis progres impus de sus, care oculteaza orice contravine noii “morale”.

De la Colbert la de Gaule, istoria franceza a avut tot timpul in prim plan statul. In noul context francez, insa, cu o datorie publica de 90% din “bogatia nationala”  si cu un sector public ce consuma 56% din PIB, STATUl nu mai este SOLUTIA, el a devenit PROBLEMA.

Socialistii francezi fac, asadar, o dubla greseala:

Controleaza, “intervin” in ceva ce trebuie lasat sa functioneze liber, ECONOMIA

si

“Dereglementeaza” si pun in pericol ceva ce trebuie protejat, FAMILIA.

“In ambele cazuri, cele care vor plati factura sunt generatiile tinere. Acele generatii pe care rigiditatea pietei muncii si lipsa credintei le vor condamna la precaritatea locurilor de munca. Acele generatii pe care destructurarea celulei familiale le va priva de repere.”

*

In Romania, inabusirea economiei libere de catre un stat obez care isi “baga nasul” si degetele in borcanul cu miere si destructurarea morala a societatii sunt aceleasi cai prin care se amaneteaza viitorul multor generatii de acum incolo.

In Europa este din ce in ce mai evident pentru din ce in ce mai multa lume ca aceasta formula duce la dezastru. Doar ca, asa cum spune Roquette, daca “emisfera dreapta” a creierului socialistilor europeni recunoaste ca nu se mai poate continua asa, in acelasi timp “emisfera stanga” a lor se intoarce invariabil si ilogic catre STAT.

Pentru 90% din clasa politica romaneasca, ambele emisfere sunt viciate de nepasare, lacomie sau simpla neintelegere a lucrurilor.