Casa cu oameni

Echilibrul personal este o chestiune care tine de exercitiu, grija, finete si generozitate, de INTELIGENTA inteleasa in multe feluri.

Inteligenta mintii se pastreaza prin exercitiu.
"Inteligenta" trupului se pastreaza prin grija pentru sanatate, prin munca fizica, miscare si mancare naturala.
Inteligenta sufletului tine de delicatete, empatie, control si legatura cu Dumnezeu. Doar sufletele curate pot intra in rai. "Mantuirea nu este grea, este un lucru de mare finete!" spunea Parintele Visarion de la Clocociov.

INTELIGENTA SOCIALA, acea de a trai printre oameni si alaturi de oameni tine de GENEROZITATE.

Am cautat in permanenta OAMENII de la care sa ma incarc sufleteste si intelectual si prin care sa imi construiesc echilibrul personal. Petrec timp cu ei. Le dedic timp personal.

Nu am o inteligenta sociala deosebita dar fac eforturi.




*
Casa noastra a fost mereu o casa deschisa. Prietenii nostri ne-au trecut tot timpul pragul. Duminici de-a randul, dupa liturghie, obisnuiam sa plecam acasa cu prieteni, fini sau simpli cunoscuti. Ani de-a randul nu era weekend sau chiar zile din timpul saptamanii in care sa nu ne calce cineva in casa.

Ne-am mutat in casa noua inainte sa se nasca Ana, in toamna anului trecut. La noi este un stup permanent, suntem multi, dar totdeauna am gasit timp si spatiu in casa si in viata noastra pentru oaspeti.

Ne amuzam de curand socotind ca, numai in cele doua saptamani de sarbatori, ne-au vizitat peste cincizeci de oameni, au venit la noi cu bucurie - a lor si a noastra.

Ni se umplu sufletele cand vedem oameni care se simt bine la noi.
Se aseaza pe canapea, se relaxeaza si stam de povesti pana noaptea tarziu.
Copii se strecoara printre noi, atrasi de caldura comuniunii si apoi dispar incet, unul cate unul pana ce adorm cu totii.
- E tarziu! Oamenii astia au copii, maine merg la scoala. Ar trebui sa plecam...
- Nu plecati, si noi ne simtim bine...
... si asa ne prinde miezul noptii.

*
Nu am mai fost chemati intr-o vizita cu familia de nu stiu cat timp. Oamenii nu mai au timp, nu au spatiu... noi suntem multi... sau nu mai au disponibilitate sufleteasca. Nu mai sunt vremuri de primit musafiri...

Stiu case care nu au mai primit oaspeti de multa vreme, din frica de viata si de lume a chiriasilor lor vremelnici, din lipsa de generozitate sau pur si simplu din inabilitatea sociala a oamenilor care triesc in ele.

"Ciumpavirea" sociala la care se supun astfel oamenii are repercursiuni in timp. Dezvolta egoismul si instrainarea de ceilalti oameni. Bunul simt COMUNITAR, conduita morala pe care o presupune alaturarea cu oameni buni, integri, invatatura prin invecinare, unul de la altul, sunt fundamentale pentru echilibrul omului social.

Izolarea si insingurarea in case in care nu intra alti oamenii, duce adesea la proiecte absurde de viata, nesupuse "controlului" si "corectiei" prin relationare umana, inchistare, instrainare, raceala sufleteasca, certuri, divorturi, nevroze, depresii, spaime, egoism...

Antifragile

Antoine van Agtmael este “contributor”, colaborator la revista Foreign Policy. S-a nascut in Olanda, a studiat limba rusa la Yale University apoi a lucrat ca… bancher in NY. In anii ’70 a calatorit in Asia – Beijing. A monetizat experientele acumulate in economiile emergente si s-a imbogatit.

Nassim Nicholas Taleb  s-a nascut in Liban. In numarul din nov-dec al Foreign policy el imparte lucrurile din viata in trei categorii:

Fragile – precum sistemul financiar, care se pot sparge oricand

Robuste – precum podul Brooklyn, care nu se distrug dar nici nu se imbunatatesc

si

“Antifragile” – care castiga in trainicie datorita incercarilor si devin tot mai puternice in urma esecurilor.

Oamenii, spune el, aspira mai degraba la stabilitate, decat sa construiasca lucruri durabile, “antifragile” cautand experiente multiple si nefiindu-le teama de esec.

Taleb face parte dintre cei puternici care au invins sistemul. El a studiat matematica si filosofie in Beirut, in subsolul casei parintesti, in timpul razboiului civil din anii ’70. “Mediul” a fost generos cu el oferindu-i experiente de invatare majore si aruncandu-l intr-un proces dur de selectie naturala. Aici a inteles ca “norocul” este pentru scurt timp, in miscare continua si ca fiecare vede macar o data in viata lui o “lebada neagra”. Mizand pe situatiile putin probabile din viata oamenilor, s-a imbogatit.

Van Agtmael, a ales ca solutie de viata ruperea echilibrelor facile si construirea de “situatii de invatare”. El si-a construit un traseu atipic si a cautat un mediu provocativ ca sa ii potenteze proiectul personal. A platit bani pentru aceasta.

Oamenii cu blazon, familie, traditie ajung sa isi construiasca propriul “film”, isi preseteaza traseul educational si de dezvoltare personala, alegandu-si “decorurile” mari dintr-o “biblioteca” deja existenta. Stiu scolile bune in care trebuie sa invete copiii lor, "must-urile" experientiale pentru atingerea unei personalitati puternice, culturile si mediile care trebuie experimentate.

Pentru cei “oropsiti”, nascuti in realitati generatoare de conflict la nivel de persoana, procesul este invers. Mediul este cel care alege, isi selecteaza supravietuitorii si invingatorii.

Noi ceilalti multi traim “la mijloc”.

Legaturi slabe

*
In timpul teribilului val tsunami din Indonezia unei mame cu doi copii in brate i-a fost smuls unul dintre ei. De fapt, a ales sa ii dea drumul celui mai mare dintre ei. El mai avea o sansa... Prin minune dumnezeiasca a fost gasit viu dupa cateva zile plutind pe un lemn pe ocean.

**

Atunci cand un parinte tine un copil in brate in masina, la un impact frontalal masinii in accident, la o viteză de 50 km/oră copilul este smuls din bratele parintelui cu o putere de 300-320 kg. Forta de inertie este mai puternica decat imbratisarea parintelui prins in centura.

***
Exista un sindrom al barbatului in jur de 50-60 de ani care face bani multi in timp scurt si isi paraseste familia pentru o fata cu 20-30 de ani mai tanara. Energia de un anumit fel pe care o aduc banii, puterea si cu excesele care vin la pachet este de multe ori mai puternica decat legaturile familiale.

****
Marcel a studiat teologia in Elvetia dar atractia Africii l-a smuls din capela in care era pastor. Gabi a facut teologia dar acum se plimba la brat cu Machiavelli pe culoarele ministerului. In Athos exista asa zisii calugari vagabonzi. Oameni care bantuie din loc in loc, necalugariti, pe care vanturi necurate ii matura atunci cand incearca sa se aseze. Chiar si legatura cu Dumnezeu poate fi mai slaba decat furia ispitelor.

In timpul marilor furtuni ale vietii, ale istoriei nu se numara gradele de libertate ale omului ci numarul lui de legaturi puternice. Este important cat de bine este ancorat Omul in furtuna. Familie, copii, prieteni, serviciu, casa, fizic sanatos, echilibru sufletesc, nadejde la Dumnezeu... Daca sunt solide aceste legaturi il ancoreaza pe om. In spatiul ramas, libertatea este imensa si mai ales garantata.
Cand nu are aceste legaturi, se agata de fire de paie...

Feelings

Dincolo de socotelile simplu lumesti, adunarea societala a oamenilor pare cateodata plictisitoare, repetitiva, predictibila.

Sociologii numara oile sociale (elementele statistice) si descopera legi sociale.

Redusa la dimensiunea ei sociologica, viata pare un film in alb si negru. Cu nuante de gri.

Ceea ce da culoare lucrurilor sunt sentimentele oamenilor. Chiar daca si aici lucrurile se repeta statistic, retrairea lor innobileaza individul "aruncandu-l" in om.

Pentru ca atunci cand se lasa purtati de sentimente devin vulnerabili, oameni isi pun masti si fug de emotiile exprimate. Si atunci totul devine alb-negru!

Aceasta inhibitie provoaca nevroze, stress, boala, cai prin care "celalalt" ajunge la sufletul omului.

Sa cautam, asadar, oamenii, grupurile, comunitatile implinite emotional, construite pe echilibrul exprimat al sentimentelor.

De multe ori, emotiile, starile, pot fi transmise numai din simpla alaturare a oamenilor buni, fara prea multe cuvinte...