- Nu mai inteleg nimic!
Aud din ce in ce mai des acest lucru.
Nu este decat o proiectie la nivel personal a conceptului
irationalitatii pietelor.
“Pietelor” de orice natura, inclusiv iarmarocul politic.
Intr-un mediu liber, nedistorsionat de interventie si frictiuni,
“mana nevazuta” a lui Adam Smith, puterea arbitrajului face ca la sfarsitul
zilei tabloul general sa fie unul rational si echilibrat. Indiferent de cate greseli
s-au facut pe parcurs.
Sunt un iubitor al teoriilor lui Ludwig von Mises si deci un nostalgic
al pietei libere care isi selecteaza singura valorile, intr-un firesc lasat de
Dumnezeu. Inclusiv valorile morale. Ele nu transced pietei ci se aseaza firesc
deasupra dar nu conditioneaza ci vin natural.
**
In 2008 intr-o conferinta la BNR l-am intrebat ingrijorat pe
dl. Mugur Isarescu daca acesta este momentul in care pietele esueaza si ele vor
lasa locul interventiei keynsiene a statului.
Eram convins ca si acum ca nu lipsa reglementarii ci, din
contra, interventia statului distorsionase procesele pietei. Hotul striga
hotul! La vremea aceea nu banuiam ca nu numai Keynes ci si Marx urma sa fie
dezgropat si spalat de catre teoriticieni frustrati ai economiei de laborator sau de
intelectuali socialisti, francezi si nu numai.
Am inteles atunci ca era doar prea tarziu sa mai lasi pietele
libere in totalitate, la indemana marilor misstificatori ci ca trebuia gasita o
solutie mixta. Era prea tarziu, de exemplu, sa mai speri ca o politica total
libera a cursului de schimb al monedei nationale va duce la un echilibru
sanatos, atata timp cat “piata” este pandita pe la colturi de jucatori
puternici, fara morala, si care au ridicat speculatia la rang de principiu prim
in afaceri.
**
Nu ma grabesc sa spun acum nici ca economia rationala
trebuie sa lase locul economiei comportamentale in studierea mecanismelor pietei. Si aici inteleg
economia ca fiind gestionarea resurselor limitate, de orice natura, definitie
pe care eu o imprumut de la prietenul Ioanid Rosu, profesor de economie la HEC.
Cu sigruanta, insa, paradigma rationala in care vedeam viata
mie mi s-a schimbat major.
Am inteles aceasta citindu-l pe Nassim Taleb, Daniel Kahneman,
Malcolm Gladwell, Dan Arriely, Steven Levittt sau John List.
Ei m-au ajutat nu sa inteleg neintelesul ci sa invat sa
convietuiesc cu el. Sa il
integrez.
Lebada Neagra, fenomenul neprevazut cu impact devastator din
viata noastra nu mai este doar un subiect literar.
Perspectiva unui razboi, de exemplu, nu mai este doar un
scenariu improbabil ci o ipoteza de lucru pentru multe scenarii.
**
DE CE?
De ce au intrat rusii in Ucraina?
De ce actorii mari europeni tac complice?
De ce se infiinteaza in 2014 un stat islamic?
De ce Obama tace?
De ce Victor Orban sta in loja cu Putin si cu Merkel … la
campionatul mondial de fotbal?
De ce politica romaneasca a ultimului an are evolutii greu
de inteles?
De ce se retrage Diaconescu, apoi revine si o sustine pe
Udrea? (Who the fuck is Elena Udrea?)
De ce Romania nu isi dezvolta infrastructura?
De ce o tara cu mare potential agrar importa alimente?
DE ce moare industria veche romaneasca?
Singurul meu raspuns este ca trebuie schimbata intrebarea.
DE CE? nu mai are o utilitate atat de mare. Nu il putem folosi decat pentru intelegerea limitata a
unui tip de cauze.
A ramane cantonat si paralizat in scenarii conspirationiste
este lipsit de sens.
Pur si simplu lucrurile sunt asa cum sunt.
Ce este in capul lui Putin, Obama, Merkel sau al lui Ponta, e bine de stiut sau de intuit. Dar sa intelegem, mai departe, care sunt mecanismele care ii fac sa
gandeasca si sa actioneze asa este pierdere de timp.
Mai important este acum sa intuim trendurile mari ale lumii, care sunt curentii economici,
sociali, politici care se formeaza peantru a avea timp sa ne pozitionam, sa ne
dam la o parte din calea suvoiului.
**
Neasteptatul si ilogicul devin realitati ale vietii noastre cotidiene.
Perplexitatea in fata unui elefant roz care iti suna la usa
intr-o dimineata nu mai este o solutie. Il luam frumos pe elefant de trompa... doi pasi de dans la stanga… unul la dreapta… trecem frumos pe langa el si
mergem mai departe spre serviciu.
De fapt, hai sa fim seriosi, in acel loc groaznic in care ne
petrecem cea mai mare parte a zilei se intampla lucruri mult mai absurde decat un
elefant roz care ne suna dimineata la usa.
Acesta cel putin este dragut, iar rozul este linistitor. In timpul
acesta FNI vegheaza!
