Gandirea sistemica vs sistemul care nu gandeste

Un prieten bun imi prezenta garantii pentru un cunoscut spunandu-mi ca este o persoana care "discuta cu oameni".

Cercetarea mea sociala are baze empirice. Judecatile pe care le emit in aceasta zona pleaca, in general, de la observatii empirice. Mi-a deschis ochii Mircea Malita intr-o prezentare de acum 5-6 ani: "Nici nu stiti cat de mult semanam!"

Am stat de vorba cu sute de copii liceeni in ultimul an. Peste tot vad aceasi MARE SPERANTA care cel mai adesea se incheie cu TRISTUL REGRET. "Sistemul" nu este construit sa genereze succesul personal. Reusita nu poate fi decat individuala.

Lipsa unei abordari sistemice este evidenta. "Sistemul" nu poate fi reformat de catre VICTIMELE lui. Si este de asa natura construit incat cu greu accepta un "virus" reformator. Pare la fel de evident, din ce in ce mai evident pentru mine ca singura cale este sa construiesti expresii alternative ale lui.

Gandirea "schizofrenica" cu adevaruri partiale, insuficient explorate sau exprimate, aflate cel mai adesea in contradictie, este cel mai raspandit flagel social, foarte raspandit si in randul tinerilor. Mintile lor sunt inca nelimpezite. Ce este mai trist este ca procesul de "dumirire" nu este nici macar inceput. Nu este "in programa"!!

Orice copil iti spune daca da sau nu la facultate! De ce? Pentru ce? Asta nu mai stie.

Dupa o ora de discutii cu tineri liceeni dintr-un vestit liceu bucurestean am descoperit nevoia imensa de "resetare" a directiilor lor de dezvoltare. 

Limpezirea lor poate veni numai ajutarndu-i sa isi stabileasca setul de intrebari la care sa isi dea propriile raspunsuri:

Ce este important pentru mine?

Ce vreau?
Bani?
Cariera?
Familie?
Fericire?
Toate acestea impreuna?

Ce pot avea si ce nu?
Care sunt prioritatile?

Ce stiu sa fac?

Ce imi place sa fac?

Ce vreau sa invat sa fac?

Ce mi-ar placea sa lucrez?

Ce trebuie sa studiez pentru asta?
Oare chiar mi-ar placea sa lucrez in domeniul ales?
Care este efortul pe care trebuie sa il fac pentru asta?
Sunt dispus sa il fac?
Ma va face fericit?

Care sunt pasiunile mele?
Cat timp aloc pentru ele?

Familie sau cariera?
Cum pot merge ele impreuna?

Pentru ce toate acestea... "la sfarsitul zilei"?

Exista Dumnezeu?

Care sunt lucrurile in care cred?
Care sunt valorile mele?

Este cutremurator ca majoritatea lor nici nu stiau ca au voie sa isi puna intrebarile acestea!

"Sistemul" actual impiedica formarea gandirii sistemice. Acea gandire construita pe valori si concepte clare, cu idei limpezi, care nu intra in contradictie una cu alta ci se sustin si se intalnesc unitar intr-un SISTEM de gandire.

Wishful thinking vs Gandirea pozitiva

*
- Stati linistit! Nuuu! O sa fie bine! Sunt sigur ca o sa fie bine! Simt eu asaa...

Acesta este un tip de gandire la care oamenii fac recurs atunci cand se afla in proximitatea dezastrului. Ignorand evidentele, ei construiesc universuri si pseudo logici paralele, absurde, doar pentru ca nu pot infrunta si accepta realitatea. Si de la acest hering rosu incolo... filmul se rupe.

**
La fel de adevarat este ca, daca vezi si subliniezi in jurul tau doar nenorocirile, daca remarci in permanenta doar partea neagra a lucrurilor, in cele din urma vei sfarsi prin a atrage catastrofa!

Este ca in povestea cu lustragiul de pe Wall Street care, afland de la un client de-al lui ca vine criza, incepe sa faca economie la crema de ghete si ofera servicii din ce in ce mai slabe pana ce nu mai vine nimeni la el. Si atunci isi spune satisfacut:
    - Daca nu mi-ar fi spus baiatul ala ca vine criza ce m-as fi facut eu acum?!

***
Si atunci... gadirea pozitiva... de unde pana unde trebuie sa se intinda ea?! Cat din ea inseamna forta de a impinge lucrurile inainte si cat amagire?!
De unde incepe nadejdea si increderea in Dumnezeu si unde este ispitirea?!

Totul vine din referential! Raportarea in timpi scurti nu ofera perspective solid optimiste.

Cardiologii, de exemplu, iti ofera doar perspective optimiste scurte:
- Acum inima dumneavoastra este bine! In acest moment! Maine....

Prognozele sociale, economice, au un orizont mai mare. Dar nu foarte mare optimist, pentru ca, nu-i asa, nu mai exista predictibilitate!!
Daca il ascultam pe Keynes... " Pe termen lung vom fi cu totii morti!"

Si atunci perspectivele lungi, intr-adevar, pot fi insotite de nadejde, speranta, dar nu si de "certitudini" lumesti!
Pentru aceasta, optimismul trebuie sa fie insotit de iesirea din amagire si asumarea crucii!
Doar asa!

****
Si iarasi imi vor spune cei din preajma:
- Tu si pesimismul tau!!! Todeauna complici lucrurile!

Cum ar zice cardiologul de "inima albastra":
- Acum ne e bine!!! Maine.... Vedem noi!