Se afișează postările cu eticheta educatie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta educatie. Afișați toate postările

miercuri, 8 mai 2013

Augmented personality


*
Traim sub acelasi cer dar avem orizonturi diferite.

Am auzit candva povestea fascinanta a unui om care isi pierduse vederea de la varsta de cativa ani. La maturitate a facut o operatie care i-a reparat nervul optic si i-a dat posibilitatea de a vedea din nou. Surpriza celor din jur a fost ca, desi "vedea", creierul lui nu putea "interpreta" nimic din informatiile pe care le primea pentru ca nu avea nicio reprezentare a imaginilor si nicio corelatie cu celelalte perceptii senzoriale si interpretari.

Drama lui a fost aceea de a nu vedea, in continuare, desi acum "vedea".

**
In primul rand, percepem diferit. De la Dumnezeu!

Pe langa inzestrarea originara, ne prezervam si ne cultivam simturile si simtirile diferit. Ne "asezam" mereu altfel in fata semnelor si impulsurilor din afara si rezonam in alte tonalitati de fiecare data. Cand suntem cu simturile curatite, senzatia este mai puternica si mai bogata.

In acelasi timp, mintea si sufletul nostru raporteaza mereu simtirea la o "biblioteca" de inregistrari si interpretari anterioare de a carei complexitate depinde amplitudinea undei pe care o genereaza.

Dezoltare personala este atunci cand "biblioteca" personala de informatii si interpretari capata dimensiune metropolitana, cu multe incaperi si devine "vizitabila" de multa lume.

Intelepciunea si implinirea vin atunci cand aceasta "metropolitana" este perfect integrata si adaptata, in bogatia si complexitatea ei, personalitatii noastre iar inteligenta rationala si sentimentala ne opereaza dezinvolt si creativ, fara bariere, cu toate aceste achizitii.

Se spunea despre Petru Culianu ca, in ultima parte a vietii lui, ajunsese la o asemenea eruditie si creativitate incat ar fi putut scrie fara oprire.




I.
Oamenii cu personalitati "augumentate" continuu sunt cel mai adesea vizitati, cautati si "cititi" de catre ceilalti. Vecinatea lor este placuta, genereaza stari si bucurii nebanuite pentru cei din jur.

Sunt oamenii pe care ii caut si eu adesea si alaturi de care petrec timp de calitate atunci cand am prilejul. Ma imbogatesc la randul meu din ceea ce ei radiaza in jur, din nuantele si sclipirile lor.

"Citesc" adesea si romane triste, absurde sau complicate... NU MA POT ABTINE!

Biblioteca internationala este cea mai incitanta pentru cultura mea originar rurala si sedentara. Atunci cand iei o "carte", intuiesti "folderul cultural" careia ii apartine si flavor-ul specific originar care cel mai adesea nu tradeaza.

In plus, mediile in care ii intalnesc pe acesti oameni presupun si o mare mobilitate intelectuala si un anumit nivel de cunoastere si impartasire a ideilor, conceptelor, valorilor.

Sunt locurile in care adesea intalnesc carti rare si puternice, destine asumate si libere.

II.
Augumentarea personala vine prin scoaterea mea din situatiile repetitive si monotone. Majoritatea learning-urilor personale pe care le am vin din "learning by doing".

Tentatia mea pentru confortul ieftin este mare, caz in care lenea mintii se instaleaza imediat.
Acum inca mai am puterea sa schimb atunci cand lucrurile se aseaza pagubos.
Cand nu am eu aceasta putere, Dumnezeu scutura scena si tulbura lucrurile spre mai buna asezare ulterioara. Cateodata trezirea este dureroasa.

III.
Ceea ce incerc sa fac cu copiii mei este sa stric ce scoala si societate incearca sa zideasca gresit. Personalitatile pornite stramb de mici mai pot fi "fracturate" intelectual si psihologic doar pana totul nu devine prea tarziu.

Imi sfatuiesc copiii ca atunci cand vad ca ceva nu este in regula, sa schimbe paradigma!! Regula celor doi pasi: PLEACA!

Dincolo de orice lectie formala, experientele de viata genereaza cea mai importanta invatare pentru copii. 

Calatoriile, evenimentele de si cu familia, cercetasia, mersul la biserica, lecturile, munca, greutatile vietii, esecurile, contactul cu alte medii si culturi sunt tot atatia profesori care ii invata pe copii ca viata este un mare dar si merita traita plenar si personal.






joi, 18 aprilie 2013

New Deal-ul educatiei (III)

1932 a insemnat un an de cotitura in istoria statului american. Intr-o carenta majora de logica, oamenii au pus pe baza CAPITALISTILOR, a lipsei de reglementare si interventie a STATULUI o criza care, de fapt, era generata de gestionarea paguboasa a singurului domeniu reglementat BANII si politicile monetare.



Noul presedinte de la vremea aceea,  Franklin Delano Roosvelt a adus langa el in numitul " TRUST AL CREIERELOR " format in majoritate din universitari, multi din Columbia University, intelectuali incredintati ca

"este treaba administratiei sa PROTEJEZE indivizii de vicisitudinile sortii si sa controleze modul de functionare a economiei "in interesul general", chiar daca aceasta inseamna ca mijloacele de productie sa fie detinute si administrate de administratie"
                                                                               ( Milton Freedman - Din leagan si pana la mormant )

Ei au construit programul NEW DEAL prin care CAPITALISMUL DE PIATA a inceput sa fie inlocuit incet incet cu STATUL ATOTSTIITOR.

  • pana in 1929, cheltuielile guvernamentale (la toate nivelurile, local, statal si federal) nu au depasit niciodata 12% din venitul national
  • 2/3 din cheltuieli erau la nivelurile de jos, local si statal
  • cheltuielile federale ajungeau la cel mult 3% din venitul national
  • din 1923 cheltuiala nu a mai fost niciodata mai mica de 20%, 
  • in anii '80 cheltuielile guvernamentale au ajuns la peste 40%, 2/3 din ele fiind pentru administratia federala
  • rolul administratiei s-a marit in 50 de ani de peste 10 ori
Dupa razboi, programul de preluare a controlului vietii publice de catre stat a pornit in tromba.

In acest context, educatia a devenit parte a programelor de masa si in 1953 se infiinteaza 
MINISTERUL SANATATII, INVATAMANTULUI SI OCROTIRII
cu un buget de 2 mld $, sub 5% din bugetul apararii. 

In 1978 bugetul ministerului era de 160 mld $, o data si jumatate cat bugetul armatei, marinei si aviatiei militare. 

ACESTBUGET DE MINISTER ERA AL TREILEA MARIME DIN LUME, depasit doar de intregul buget al SUA si de bugetul URSS.

In 1979 se desprinde din el ca inedpendent MINISTERUL EDUCATIEI.

Pe timp ce trecea, cheltuielile statului pentru educatie deveneau din ce in ce mai mari, structurile din ce in ce mai numeroase si stufoase iar calitatea invatamantului public din ce in ce mai proasta.


miercuri, 17 aprilie 2013

"Mi ducu mi intorcu cu educatia" (II) Origini romanesti


Care este sensul si originea educatiei de masa? Cand au simtit oamenii nevoia sa organizeze invatamantul de serie mare? De ce?

La 1816 Gheorghe Lazar se refugiaza din Transilvania in Tara Romaneasca si este primit pe mosia lui Constantin Balaceanu unde, facand uz de cunostintele sale de geometrie dobandite la Viena, ii masoara si cartografiaza mosia.

La 1818, voda Caragea se lasa induplecat de boierii C. Balaceanu, Ioan  Vacarescu, Iordache Golescu, mitropolit Dionisie si alti boieri patrioti si infiinteaza prima institutie de limba romana de invatamant superior pe langa Manastirea Sfantul Sava.

Scoala fusese infiintata la 1688 de catre stolnicul Constantin Cantacuzino, ca institutie de invatamant superior afiliata manastirii, cu predare in limbile greaca si latina. Caragea scoate scoala de sub tutela manastirii si stabileste ROMANA ca limba de predare.

Scoala avea un sens bine precizat: pregatea UCENICI PENTRU MASURAREA TERENURILOR. Pentru prima data, Gheorghe Lazar a introdus in programa discipline noi precum aritmetica, geometria, filosofia, geografia sau gramatica.

*
Dupa 200 de ani, sensul scolii si al educatiei s-a indepartat de la firescul lui originar. Inainte de a afla marile raspunsuri pentru invatamantul de masa organizat de stat trebuie sa punem marile intrebari. A pune sub semnul intrebarii rostul invatamantului de stat poate parea o nerozie. Lipsa lui de rezultat este, insa, din ce in ce mai evidenta.


marți, 16 aprilie 2013

"Mi ducu mi intorcu" cu educatia (I)


- Ce faceti domnule profesor?
- Si eu... ca machedonii la giratoriu?
- Cum asa?!
- Stii cum zic machedonii la sensul giratoriu... "mi ducu mi intorcu". La fel si eu, toata ziua mi ducu mi intorcu...
- Asta este viata! Toata ziua mi ducu, mi intorcu, mi ducu, mi intorcu, pana intr-o zi cand mi ducu... si nu mi mai intorcu...
- Cand am venit in scoala asta aveam 46 de ani. Acum am 63.
- "Mi ducu" la 46 de ani si la anu' faceti 64, "mi intorcu" lui 46.

Ne despartim cu o strangere de mana si domnul profesor se indeparteaza obosit de zeci de ani de "mi ducu, mi intorcu" in educatia de stat.


marți, 2 aprilie 2013

ANOMIE

Aprioritatea accesului la educatie, cu care am fost obisnuiti atata vreme, va fi fundamental regandita si reasezata in urmatorii 3-5 ani. In Europa si in intreaga lume acest lucru are cu totul alte conotatii.

In JAPONIA, daca nu te nasti intr-o familie de actori nu ai nicio sansa sa devii actor.

In INDIA, "zidirea" sociala este mult mai mare. Un copil nascut intr-o CASTA, acolo ramane. Accesul la educatie este dat de apartenenta la casta respectiva iar dobandirea accidentala de educatie superioara nu ofera si upgrade social.

In AUSTRIA 80% din studenti provin din familii cu background universitar. 90% din invatamantul liceal este profesional.

In OLANDA, ELVETIA, LIHTENSTEIN, la 10 ani ai copilului, profesorul decide daca acesta urmeaza invatamant profesional sau daca i se ofera o sansa ulterior de a face o universitate.

UK dirijeaza, discret dar clar, actul educatiei in functie de statutul social. Accesul in universitatile mari se face pentru "upper class", pentru copii din familii, care au urmat in prealabil un liceu privat.

Franta pastreaza meritocratia in accesul la educatie dar urmarea unui Haute Ecole, de exemplu, reclama urmarea unor cursuri CLASSES PREPARATOIRES, foarte dificile si scumpe, in acelasi timp, deci NU pentru toata lumea.

In tarile excomuniste invatamantul este "for all". INCA. Presiunea pe care acesta o pune pe bugetele nationale, degradarea prin subfinantare si deprofesionalizare, aparitia formelor alternative private si deschiderea granitelor educationale pentru cei buni si foarte buni creaza diferente majore in accesul la educatia de calitate.

*
Oana imi vorbea despre doua fenomene cu care se confrunta in lucrul ei cu tinerii in ultimul timp:

Primul este legat de nepromovarea bacalaureatului care a creat un efect straniu de "intepenire" sociala. Un numar mare de tineri, unii dintre ei calificati pentru a urma o forma de invatare ulterioara, au ramas in afara societatii pentru ca nu au luat o proba la examen, matematica in multe cazuri, si nu pot sa isi urmeze facultatea de stiinte umane, de exemlu, pe care si-o doresc. Liceul urmat nu ofera nicio solutie de viata nici pentru ei si nici pentru toti ceilalti care, dintr-un motiv sau altul, nu urmeaza o facultate.

Al doilea este cel de GENERATIE ANOMICA. Nu stiu, nu isi doresc, nu vor, nu isi asuma responsabilitati, nu isi intemeiaza familie.
- Ce se va intampla daca lucrurile continua asa?
- Daca nu isi gasesc repere, norme sociale, in cele din urma degenereaza in revolta.


*

Noua paradigma educationala pentru tineri presupune MOBILITATE. 

Comisia europeana, in conceptul ei de "societate bazata pe cunoastere", are o strategie pentru tineri in care stimuleaza mobilitatea muncii si mobilitate in actul invatarii.

La o conferinta in Varsovia am vorbit despre MOBILITATE ANTREPRENORIALA, ca alternativa la modelele clasice educationale. 
Tinerii trebuie sa devina MULTITASKING educational, sa dobandeasca COMPETENTE TRANSFERABILE in aproape orice domeniu, sa fie capabili de INITIATIVA si de PROIECT, sa poata sa schimbe rapid contextul si sa isi deseneze singuri cadrul de munca si de viata.

Cred ca astazi in lume se confrunta doua trenduri majore: 
  • Pe de o parte ARISTOCRATIZAREA societatilor, asezarea lor, din ce in ce mai mult, pe STRATURI SOCIALE. Societatile umane au o tendinta naturala de INCHIDERE A CERCULUI.

si
  • Pe de alta parte, DINAMICA ANTREPRENORIALA, specifica unei paturi reduse de oameni, care umple rapid locurile libere si face brese importante in ZIDUL social.


Pentru copii mei si pentru majoritatea copiilor cu care ma intalnesc aceasta din urma este singura abordare castigatoare. 

joi, 21 martie 2013

Lectia africana

" Cand ai capul prea mare taie jumatate din el"
(proverb african)

Tarile batranei Europe fac eforturi mari si cheltuie bani multi pentru a reda copiilor legatura cu natura. Exista un model de scoala elvetiana in care elevii invata afara, in aer liber, cel putin o jumatate de zi, din prima clasa pana in ultima clasa de liceu.

Am intalnit in Germania, Belgia, Luxemburg programe extraordinare de ore in natura.

In apropiere de Namour am gasit un fost centru de observatie a arealului cinegetic, care acum capatase si valente educationale. Avea animatori, artisti, pe langa oamenii de stiinta, care tineau adevarate lectii despre natura... in aer liber. Copiii se jucau in apa, faceau focul, aveau "veceuri" in mijlocul naturii...

- Am cerut unor copii de clasa intai sa aduca o piatra din parau. Doar cinci au avut curaj. Seara, dupa ce toata ziua s-au jucat in padure, in aer liber, in apa, le-am cerut acelasi lucru. Doar unul nu a avut curaj!!
Copiii au aici toata libertatea. Pot participa la program sau NU. Avem copii care toata ziua stau si baga lemne in foc. Vin aici copii care pana atunci NU AU VAZUT NICIODATA O FLACARA!!
Toti copii, inclusiv cei din sate, sunt mai tot timpul in fata televizoarelor, computerelor, jocurilor.

Copilul european are capul plin de "realitati" virtuale. Societatile mature se chinuie acum sa "taie" jumatate pentru a face loc lumii reale.

*
In mijlocul unui imens parc din Germania, municiplaitatea plateste un instructor de tobe africane sa dea lectii in aer liber pentru a-i atrage pe oameni aici.

- In societatea noastra, sa te apleci in fata unui om scund inseamna batjocura. In Africa, dansul pigmeului inseamna ca te faci mic in fata celorlalti, respect, bunavointa...

Oamenii merg in cerc si canta in rtmul tobelor, se apleaca pe vine, mersul piticului se ridica si canta iar "MA TU SA..."

Michel imi povesteste despre nuvela pe care o scrie acum, fascinat de conceptul de "human zoo" popular in secolul nouasprezece si inceputul lui doazeci. La expozitia universala din 1900, europenii au adus un sat de pigmei pe care i-au pus in custi... ca sa ii protejeze. Neadaptati la clima si civilizatie, au murit!

Sentimentul de "natura impaiata", pusa in cusca pentru a fi aratata copiilor si omului urban nu poate fi evitat. La iesirea din parcul natural s-a construit de curand o imensa antena de televiziune...




vineri, 25 ianuarie 2013

Les arbres ne montent pas jusqu'au ciel

 „Arborii nu cresc până în cer. Nici noi nu putem creşte dincolo de măsura noastră. Şi măsura noastră este Eminescu. Dacă nu ne vom hrăni cu Eminescu, vom rămâne în cultură mai departe înfometaţi.”
Constantin Noica

Exista un potential de crestere incrustat genetic.
Daca iti duci copilul la institutul de Sport si Sanatate, iti pot spune cat va crestere in inaltime... in conditii optime de dezvoltare.
Inteligenta omului are si ea un potential de dezvoltare. Capacitatea de intelegere, de memorare si de analiza este legata de niste presetari. Nu stim pana unde poate creste. Se pare ca Eminescu a avut un creier neobisnuit de dezvoltat.
In prea putine dintre cazuri, insa, aceste limite de sus sunt atinse.

*
Doua teme m-au framantat in ultima vreme.
Prima a fost cum recunosti potentialul mare de crestere, de performanta, de geniu al unui om? 

Am intrebat un prieten care isi "alege" multi oameni care sa lucreze pentru el:
- Cum stii care sunt acei oameni care au potential mare de crestere?
- Cum adica?
A urmat un sir de intrebari si raspunsuri lamuritoare dupa care a venit, SEC, raspunsul:
- Mie nu imi trebuie oameni cu potential mare de dezvoltare! Am nevoie de oameni care sa poata sa faca munci repetitive, sa fie seriosi, consecventi, stabili.

A doua a fost legata de implinirea/irosirea potentialului de crestere.
In ultimele zile am vorbit cu cateva sute de copii si cu profesorii lor. Am incercat sa ii provoc, inspir, motivez, sa ii pornesc in drumul lor spre implinirea potentialului.
Mi-am dat seama ca:
- Inainte de a avea marile raspunsuri pentru vietile lor, nu stiu care sunt marile intrebari ale vietii la care trebuie sa raspunda.
- Potentialul este imens dar ca prea des "traim cu speranta si murim cu regretul"
- Este imposibil sa lupti cu iPod-ul, Facebook, tabletele, jocurile pe calculator, telefoanele mobile...
- Este foarte greu sa ii faci pe oameni sa gandeasca si sa inteleaga
- Este si mai greu sa ii faci pe oameni sa actioneze cu obiective presetate si in ordinea unor prioritati
- Nu inteleg
- Nu cred
- Nu vor
Este infiorator sa vezi cat de multe bariere si limitari isi pun oamenii singuri. 
NU SE POATE! 
NU NI SE DA VOIE!

RASPUNDEREA profesorilor si a parintilor care strivesc potentialul de stralucire al copiilor este enorma.

Mi-au trebuit 
TIMP
RABDARE
ENERGIE
CONSECVENTA
INCAPATANARE
EMPATIE
ca sa pot ajunge la mintile lor si sa le pun in miscare mecanismele autemtice de gandire.

De aici incolo am vazut copii destepti, frumosi, cu potential de dezvoltare imens. 

Cativa dintre ei vor REUSI.

joi, 13 decembrie 2012

Antifragile


Antoine van Agtmael este “contributor”, colaborator la revista Foreign Policy. S-a nascut in Olanda, a studiat limba rusa la Yale University apoi a lucrat ca… bancher in NY. In anii ’70 a calatorit in Asia – Beijing. A monetizat experientele acumulate in economiile emergente si s-a imbogatit.

Nassim Nicholas Taleb  s-a nascut in Liban. In numarul din nov-dec al Foreign policy el imparte lucrurile din viata in trei categorii:
Fragile – precum sistemul financiar, care se pot sparge oricand
Robuste – precum podul Brooklyn, care nu se distrug dar nici nu se imbunatatesc
si
“Antifragile” – care castiga in trainicie datorita incercarilor si devin tot mai puternice in urma esecurilor.
Oamenii, spune el, aspira mai degraba la stabilitate, decat sa construiasca lucruri durabile, “antifragile” cautand experiente multiple si nefiindu-le teama de esec.

Taleb face parte dintre cei puternici care au invins sistemul. El a studiat matematica si filosofie in Beirut, in subsolul casei parintesti, in timpul razboiului civil din anii ’70. “Mediul” a fost generos cu el oferindu-i experiente de invatare majore si aruncandu-l intr-un proces dur de selectie naturala. Aici a inteles ca “norocul” este pentru scurt timp, in miscare continua si ca fiecare vede macar o data in viata lui o “lebada neagra”. Mizand pe situatiile putin probabile din viata oamenilor, s-a imbogatit.

Van Agtmael, a ales ca solutie de viata ruperea echilibrelor facile si construirea de “situatii de invatare”. El si-a construit un traseu atipic si a cautat un mediu provocativ ca sa ii potenteze proiectul personal. A platit bani pentru aceasta.

Oamenii cu blazon, familie, traditie ajung sa isi construiasca propriul “film”, isi preseteaza traseul educational si de dezvoltare personala, alegandu-si “decorurile” mari dintr-o “biblioteca” deja existenta. Stiu scolile bune in care trebuie sa invete copiii lor, "must-urile" experientiale pentru atingerea unei personalitati puternice, culturile si mediile care trebuie experimentate.

Pentru cei “oropsiti”, nascuti in realitati generatoare de conflict la nivel de persoana, procesul este invers. Mediul este cel care alege, isi selecteaza supravietuitorii si invingatorii.

Noi ceilalti multi traim “la mijloc”.

miercuri, 5 decembrie 2012

Cum isi distrug parintii propriii copii

O mama vroia sa faca totul pentru copilul ei si atunci Dumnezeu nu mai avea nimic de facut pentru el.

Sophie, colega de clasa a Mariei nu a mai primit de la parintii ei francezi NICIUN BAN de buzunar sau pentru haine, de la 14 ani. De aceea munceste. Face baby sitting pentru copii ai parintilor francezi care lucreaza in Romania.

Disconfortul copilului este major. Ii este greu. Fata "iese" cu colegii doar cand nu lucreaza. Invata foarte bine, in acelasi timp.

Am stat sa ma gandesc daca nu este "prea mult", totusi. Copilul este chinuit... intr-un fel.

Incarcatura afectiva pe care i-a construit-o aceasta experienta este foarte mare. Porneste in viata ca din pusca. Este extrem de determinata sa isi construiasca propria independenta financiara. Stie ce vrea si isi urmareste cu indarjire obiectivele.

Am vazut, in acelasi timp, cum ne distrugem, majoritatea dintre noi - parintii romani, propriii copii.

Facem totul pentru ei "ca sa le fie bine". Niciun copil care are conditii bune de viata oferite de familie nu initiaza nimic de capul lui. Nu munceste. Nu cauta bani atata timp cat nu are nevoie. Nu simte nevoia sa se implice in proiecte voluntare.

Copiii nu stiu ce insemna banii. Nu evalueaza corect legatura dintre munca si bani.

- Vrem sa oferim meditatii. Cum sa ne facem cunoscuti?
- Puneti afise in oras.
- Nu merge!
- Ati incercat?
- Nu!

- Cum sa ii atragem pe oameni sa vina la noi?
- Cat costa o meditatie?
- 50 -60 - 70... poate si 1000 de lei.
- Voi dati cu 20! Chiar cu 10!
- Pai atunci mai merita?!
- Da!! Merita sa dati si gratis, pana va cunoaste lumea si apoi cer ei sa vina la voi!
- Mmmm...

Educatia LEARNING BY DOING este fundamentala. Ea genereaza invataminte validate de "piata", aplicabile in viata reala.

luni, 3 decembrie 2012

Gandirea sistemica vs sistemul care nu gandeste



Un prieten bun imi prezenta garantii pentru un cunoscut spunandu-mi ca este o persoana care "discuta cu oameni".

Cercetarea mea sociala are baze empirice. Judecatile pe care le emit in aceasta zona pleaca, in general, de la observatii empirice. Mi-a deschis ochii Mircea Malita intr-o prezentare de acum 5-6 ani: "Nici nu stiti cat de mult semanam!"

Am stat de vorba cu sute de copii liceeni in ultimul an. Peste tot vad aceasi MARE SPERANTA care cel mai adesea se incheie cu TRISTUL REGRET. "Sistemul" nu este construit sa genereze succesul personal. Reusita nu poate fi decat individuala.

Lipsa unei abordari sistemice este evidenta. "Sistemul" nu poate fi reformat de catre VICTIMELE lui. Si este de asa natura construit incat cu greu accepta un "virus" reformator. Pare la fel de evident, din ce in ce mai evident pentru mine ca singura cale este sa construiesti expresii alternative ale lui.

Gandirea "schizofrenica" cu adevaruri partiale, insuficient explorate sau exprimate, aflate cel mai adesea in contradictie, este cel mai raspandit flagel social, foarte raspandit si in randul tinerilor. Mintile lor sunt inca nelimpezite. Ce este mai trist este ca procesul de "dumirire" nu este nici macar inceput. Nu este "in programa"!!


Orice copil iti spune daca da sau nu la facultate! De ce? Pentru ce? Asta nu mai stie.

Dupa o ora de discutii cu tineri liceeni dintr-un vestit liceu bucurestean am descoperit nevoia imensa de "resetare" a directiilor lor de dezvoltare. 

Limpezirea lor poate veni numai ajutarndu-i sa isi stabileasca setul de intrebari la care sa isi dea propriile raspunsuri:

Ce este important pentru mine?
Ce vreau?
Bani?
Cariera?
Familie?
Fericire?
Toate acestea impreuna?
Ce pot avea si ce nu?
Care sunt prioritatile?
Ce stiu sa fac?
Ce imi place sa fac?
Ce vreau sa invat sa fac?
Ce mi-ar placea sa lucrez?
Ce trebuie sa studiez pentru asta?
Oare chiar mi-ar placea sa lucrez in domeniul ales?
Care este efortul pe care trebuie sa il fac pentru asta?
Sunt dispus sa il fac?
Ma va face fericit?
Care sunt pasiunile mele?
Cat timp aloc pentru ele?
Familie sau cariera?
Cum pot merge ele impreuna?
Pentru ce toate acestea... "la sfarsitul zilei"?
Exista Dumnezeu?
Care sunt lucrurile in care cred?
Care sunt valorile mele?

Este cutremurator ca majoritatea lor nici nu stiau ca au voie sa isi puna intrebarile acestea!

"Sistemul" actual impiedica formarea gandirii sistemice. Acea gandire construita pe valori si concepte clare, cu idei limpezi, care nu intra in contradictie una cu alta ci se sustin si se intalnesc unitar intr-un SISTEM de gandire.










joi, 29 noiembrie 2012

Omul nou sau despre liberalizarea educatiei.



Fiecare roman, de la nivelul sau de intelegere si de contact cu topica, sesizeaza ca PRINCIPALA PROBLEMA A ROMANIEI este "resursa umana".

Perspectiva aceasta socializanta este simplificatoare dar cu potential de generare de politici publice.

Si de finantari.
Si de institutii care sa faca managementul.
Si apoi de ministere.
Apoi alunecari in "complexitati" birocratice, nevoi de acumulari de puteri administrative, bineinteles pentru a fi exercitate pentru siguranta si bunastarea cetateanului...

Alunecarea in UTOPIE este la indemana oricarei "bune intentii" institutionalizante in domeniul educarii oamenilor, "dezvoltarii personale" spre atingerea succesului si gestionarea binelui individual in acord cu bunastarea colectiva.

"Laisez faire-ul" in domeniul devoltarii resurselor umane este fundamental.
Liberalizati si privatizati educatia!
Dati drumul la competitia reala in educatia formala si nonformala!
Reduceti birocratia si reglementarile excesive care ingradesc initiativa in educatie!

Piata sa isi spuna cuvantul prin cerere si oferta, cu riscul "manelizarii educatiei" pe care il vor clama gardienii sistemului public de educatie.

Libertarianismul de dragul libertatii frizeaza utopia, intr-adevar. Dar falsul echilibru generat doar prin politici publice neconfirmate de viata reala, de piata, poate genera contexte absurde.

Supraoferta de programe de dezvoltare umana gratuite poate genera dezvoltare si expertiza. POATE FI O SANSA pentru proiecte care altfel nu ar avea nicio sansa si, cu siguranata, asa se si intampla in multe cazuri.

Cu siguranta, insa, competitia generatoare de calitate  si de acord cu realitatea este descurajata. Inflatia de traineri, manuale nonformale si de traininguri gratuite duce la un mimetism educational infiorator. Zilele trecute am ramas fara replica in momentul in care cineva m-a rugat sa ii fac rost de o diploma de trainer si de un suport de curs... pentru ca trebuie sa lucreze intr-un proiect...

Stiu, in acelasi timp, si programe de formare si consiliere extraordinare care genereaza dezvoltare si educatie de calitate evidenta. Dontu, Rujoiu, Bostan, Bruma, Matei, Stasi, Alexandru... nume de antreprenori educationali care fac performanta si creaza "scoala" lasand in urma lor caractere educate. Din pacate, "SISTEMUL" ii forteaza la artificii de supravietuire si ii invata "sa danseze cu elefantii" pe care nu ai nicio sansa sa ii ocolesti.

Ceva este in neregula in programle de dezvoltare a resurselor umane. Disfunctia vine din suprastructura birocratica si proceduralizarea excesiva atasate la nivel european si replicate mimetic si amplificat la nivel national.

Mihaela imi povesetea despre fascinatia ei pentru sistemul educational din Austria unde fusese intr-un study visit de curand. 80% din sistem este axat pe invatamantul profesional. Accentul educatiei in cultura germanica se pune pe meserie, pe calificarea in munca. Return of investment este imediat. Se genereaza echilibru si dinamica economica si sociala.

Supararea austriecilor vine din presiunile europene pentru procentul scazut de studenti pe care il au. Birocratul european stie doar ca "societatea bazata pe cunoastere" trebuie sa fie realizata cu orice pret, dincolo de limitarile impuse de specificul fiecarei culturi.

Fascinatia "omului nou" s-a plimbat de la Stalin la Hitler si inca mai bantuie, in forme  rafinate, prin constiintele etatiste ale birocratiei. O ispita enorma pentru oamenii fara Dumenzeu care vor "sa fie bine!".

vineri, 23 noiembrie 2012

Copiii mei. Copiii nostri



*
Dupa amiaza asistasem la Teatrul Forum tinut de Ana cu cativa copii de 15-16 ani din unul din liceele de varf din Bucuresti.

O pustoaica simpatica insinuase discret, spre punere in scena, propriul scenariu de viata, un conflict proaspat din familia ei.

Pe masura ce scenele se dezvoltau si copiii improvizau, plecand de la scenariul minimal propus de ea, fata isi intra din ce in ce mai mult in propria piele.

In momentul in care a fost evident despre cine este vorba in propozitie, fata a deschis discutia marturisindu-si drama unui tata neintelegator si dictator. O pedepsise pentu ca fumase narghilea intr-un bar in care mersese cu colegii ei de clasa.

Jocul de rol cu schimbari succesive de personaj si de atitudini, incercarea trainerului de a o "recupera" pe fata care se transpunea din ce in ce mai intens... in propria piele, crease un mediu extrem de "dens". In momentul in care au inceput discutiile de dupa reprezentatie, copiii s-au "descarcat" instantaneu.

Bariere de comunicare, vieti traite cu viteza, familii bune si bine intentionate, parinti care din prea mare graba incearca sa isi impuna propriile solutii de indreptare a greselilor copiilor, lacrimi, "noi iti vrem binele", "ce nota ai luat azi?", "pune mana si invata ca sa faci ceva in viata"... ipostaze si stereotipuri pe care copii si le recunosc, imediat, lor si propriilor parinti.

Copii foarte inteligenti care au nevoie ca de aer sa li se deschida orizonturile, sa li se descopere care sunt problemele vietii la care trebuie sa isi dea propriile raspunsuri...

Tineri care se uita disperati spre o mana intinsa dincolo de ajutorul si iubirea familiei si de rigiditatea formala a scolii.


*
Dupa micul incident de seara pe care l-am avut cu Dumitra, imi parvine, ca de obicei, scrisoarea de rigoare prin care isi comunica, ca de fiecare data in caz de razboi rece, toate nemultumirile din ultima vreme:

Pe spate, pe anvelopa cum ar veni, scrie mare: 
DUMITRA SONIA STAN

Pe cealalta pagina, incepe sec:

AM O FAMILIE PROASTA.
SANZIANA FREA SA
DOARAA CU BUNI
DA IEU NU VREAU 
SA DORM IOU. CU 
BUNI. PENTRUCA O 
IUBESC SI TATI 
MA CERCAT PENTRUCA 
FAC MIZERIE DA
IE NU FAC SI ELI FACE
DUMITRA.

Putin mai tarziu vine si imi da o mandarina si apoi merge la mama ei cu scrisoarea pentru cadourile de Craciun. Ii explica:

" DECI: o papusa... si eu sa fiu profesoara ei, nu stiu... am vazut la bunica intr-o reclama... nu mai tin minte... O masina de facut parul..."


vineri, 16 noiembrie 2012

Mentalitatea anticapitalista


Discutam cu un tanar austriac, dupa expunerea pe care o tinusem in fata a 30 de dascali de dincolo de Prut. Era foarte miscat, si eu la randul meu, de interesul pe care il starnise expunerea mea provocatoare, dialogul direct, frontal.
- Este extraordinar! Te-au ascultat, le-ai trezit atentia. Comentau, erau interesati!
- Da, i-am raspuns, este o problema de loc comun intr-o discutie. Pentru voi este foarte greu sa fiti empatici si sa gasiti "adevarurile" comune de la care sa plecati. Eu am fost prin "locurile" acelea.
- Care crezi ca este principala problema a lor?
- Mentalitatea anticapitalista!



**
Ma simtisem dator sa le vorbesc atat lor cat si colegilor austrieci despre scoala austriaca de economie si despre marea premonitie a lui Mises privind greaua mostenire pe care urma sa ne-o lase anii de comunsim in mentalul nostru colectiv.

Comunicarea sociala deficitara era una dintre consecinte. Societatile noastre merg acum in mai multe viteze. Exista straturi sociale care se misca mai repede, paturi care nu se misca deloc. Antreprenoriat versus mentalitate de asistat. Dezvoltarea aceasta schizofrenica indeparteaza scoala si educatia de menirea ei inovatoare, de motor social, si o lasa in transeele sapate in anii sovietelor.

- De la ce pleaca aceasta? m-a intrebat un alt amic austriac?
- De la mentalitatea socialista!


Vazand nedumerirea prietenilor mei am incercat sa provoc discutia in aceasta directie revelatoare.

- As vrea de la voi sa imi spuneti sincer, dar foarte sincer, care este cea mai buna scoala din lume, in acceptiunea voastra.
- Scoala rusa!
- Scoala vietii!
- Nu stim, tu ce crezi?

Le-am povestit ca prima data mi-am pus problema despre importanta/relevanta acestei teme acum 4-5 ani cand am vorbit cu un amic din Georgia, Tbilisi. Tipul lucrase/studiase si in Georgia USA, facea consultanta pentru hipermarketuri in Moscova si avea o scoala in Anglia pentru copii rusi din familii bogate. Era cult, citea mult, open minded, cosmopolit.
- Orice ai spune, imi spusese el atunci, cea mai buna scoala din toate timpurile a fost scoala rusa!

- Vedeti, v-am spus eu! a intarit doamna care si ea mizase pe acelasi raspuns.

***
Am incercat atunci sa ne lamurim impreuna la ce era buna scoala comunista. Socrate ne invatase, nu-i asa, ca nu exista un lucru bun in absolut decat un lucru bun pentru ceva. Am vorbit despre cele 4 dimensiuni pe care ar trebui sa le atinga educatia:

"Learning to know" - Invatarea pentru cunoastere
 - Cati dintre voi ati facut fizica superioara in scoala si cati ati inteles ceva? Cati copii credeti ca o inteleg si o invata?

"Learning to do" - Invatarea de a face ceva
- Copii nostri termina 12 ani de scoala si apoi ce stiu sa faca?
- Nimic! spune o profesoara.
... deja incep sa fiarba.

"Learning to be"- Educatia pentru viata
- Cat de mult v-a ajutat pe voi in viata scoala pe care ati facut-o?
... o parte par sa fie de acord, altii incep sa se revolte:
- Dar ce scoli sunt bune?
- Nu stiu, hai sa ne uitam dupa rezultate! Si eu am fost olimpic in scoala comunista!
- Vedeti?! Va contraziceti.
- Dar in alte parti, in alte tari, oamenii au pretentii mai mici, le zic. Vor sa invete bine o meserie, sa isi faca o familie, isi gasesc un loc in societate. Nu vor sa fie toti doctori!
...nu par sa fie de acord. Toti fusesem invatati sa visam la podium si la steagul sovietelor ridicat pe catarg. Dupa 20 de ani de perestroika, schimbarea de paradigma este inca nefinalizata. Noi trebuie sa fim cei mai buni iar piticii sovietici cei mai mari pitici din lume.

- Eu am invatat de la voi, in Chisinau, o vorba de la rusi. (toti ma privesc curiosi). Cand rusii vad un prapadit care nu mai poate de fudul zic:
"- Uite, altul care a cucerit Berlinul!".
Dupa 50 de ani de istorie de mari invingatori, rusii se uita la nivelul de trai al celor invinsi si nu mai inteleg nimic.

"Learning to be together"- Invatarea sa fim impreuna
- Comunicarea noastra sociala este deficitara. Scoala si-a pierdut aceasta capacitate de educator pentru patriotism, spirit comunitar, intr-ajutorare!


Era prea mult!
- Eu am o prietena care a fost in Italia, era la un hotel si nu aveau bec si ea s-a dus singura, si-a luat bec si l-a pus... spune o profesoara.
- Asa, si?
- Dar uitati, zice altcineva, inainte se muncea , scolile aveau terenurile lor agricole si copiii mergeau la munci. Si se mergea si in practica agricola la stat, si copiii erau invatati cu munca.
- Si era bine asa?
- Da!
Ma intorc discret catre domnul austriac si ii zic:
- Vezi, de aici trebuie sa plecam. De la mentalitatea anticapitalista.

Le-am multumit, le-am recomandat sa citeasca mises.ro si i-am invitat sa imi trimita mail daca vor sa mai discutam. Pe hol, cativa dintre profesori ma invita sa vin la Chisinau si accept cu drag.

****
O jumatate de ora dupa aceasta discutam cu o "economista" in varsta din Romania care imi explica indignata ca "de ce au astia diurnele mari in proiecte" si ca "lasa ca vine fiscul peste ei..."
- E legal. Este singura sansa de a atrage bani in tara, prin proiecte, spune amicul meu. Vor ramane banii necheltuiti! Banii raman tot in tara. Polonia a trecut de criza cu fondurile structurale.
- Da, dar de ce sa aiba diurnele astea? La stat este 13 lei diurna
- Permite programul! Sunt bani veniti pentru asta si altfel se vor intoarce inapoi.
- Nu e in regula!

MENTALITATEA ANTICAPITALISTA este adanc inradacinata in mentalul colectiv de dincolo si de dincoace de Prut. Ura de clasa a capatat forme noi dar esenta ei este aceeasi.

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Despre locuire. Mintile nelocuite






Mintile nelocuite de valori, idei si concepte clare dezvolta astazi structuri haotice, absurde.

Alta data mintea si gandurile omului se asezau natural, in legatura cu rosturile pamantului lasate de Dumnezeu. Anotimpurile, muncile pamantului, sarbatorile, morala comunitatii, a satului, toate acestea, fara a le absolutiza,  creau un mediu natural in care mintea omului se dezvolta asemeni unui fractal, plecand de la reguli repetitive, de la ciclurile naturale din timpul anului. Si fractalii sunt frumosi.

Micile urbe sau chiar si mahalaua aveau si ele reguli si traditii, oamenii erau in interdependente regulatoare care creau cadru. Stupului din capul omului i se ofereau premizele unui "fagure", tipar mostenit de la familie si comunitate. Mintea se popula apoi cu idei, ganduri, reguli in acord cu acea matrice sociala. “Se face” sau “nu se face” sa gandesti, sa vorbesti sau sa traiesti intr-un anume fel.

Pana acum cativa ani, mintile oamenilor erau macinate marunt si reasezate in formele reclamelor comerciale. La sfarsit ieseau lungi si nazdravane precum cartofii prajiti de la Mc Donalds facuti din pasta si remodelati. Mintile erau supuse succesiv unor campuri "electro - magnetice" puternice date de televizor, radio, cinema, reclamele si trick-urile de marketing din magazine, manipulari politice si pseudo educationale  care reasezau  gandurile dupa undele campurilor lor pentru a genera consum.

Astazi, climatul public este “cernobalian”. Presiunile, influentele, manipularile si deformarile firescului, logicii naturale si a sensului adevarului, binelui, frumosului au putere radioactiva, dezintegratoare.
S-a scapat “jucaria” din mana. Mintile oamenilor au intrat in fibrilatie, televizoarele sunt isterice, internetul haotic, portavocea din strada emite tipete stridente, nelamurite care prevestesc un deznodamant necunoscut.

Asta pentru mintile nelocuite.

Daca lucrurle sunt clare in capul omului, daca valorile personale sunt puternice, raportarea la Dumnezeu si la lume este bine stabilita, daca omul are lamurite sensurile adevarului, binelui, frumosului atunci in mod natural mintea aceasta se alatura si comunica cu altele minti asemeni ei si se aseaza intr-un proces de rezistenta.

Pana ne izbaveste Dumnezeu.

duminică, 22 iulie 2012

Cultura spontana



Acum cativa ani am incercat primavara sa programez pentru toamna o vizita "institutionala" in Olanda.
- E prea din scurt, mi-a zis Walter!
Trebuia planificat mai din timp.

Un an mai tarziu, Horatiu imi povestea pe o terasa din Amsterdam cum incercau sa il scoata pe un prieten olandez la o plimbare cu motoarele pentru ca se anuntase un weekend frumos.
- Nu pot! Nu aveam programat...
- Ai altceva de facut?
- Nu!
- Pai si-atunci?!
- Pai... Nu am programat...

Sunt un adept al proiectului personal. In egala masura iubesc micile intamplari spontane, neprogramate.
Cultura noastra este eminamente spontana, reactiva. In conotatie pozitiva aceasta inseamna ca este adaptabila si flexibila. In realitate, lipsita de proiect, de directie.

Chiar daca "nu-i trebuie calugarului grija zilei de maine", omului "lumesc" ii trebuie proiect si planificare. In spatiile libere ramase este loc suficient pentru spontaneitate si creativitate.

Sa le dam copiilor nostri proiecte si obiective de urmarit si de atins. Aceasta le va oferi o directie in viata si un bun sens al libertatii.

vineri, 6 iulie 2012

Despre libertatea dirijata!



Azi criza adolescentilor vine din lipsa de jaloane. Mai mult decat orice, ei au nevoie de cadru. De puncte fixe.

In gradinita in care mi-am dus copiii era un poster cu un copil care zicea: 
" - Je veux qu'on s'occupe de moi!"


Parintii/profesorii nu stiu/nu inteleg asta.

In mod surprinzator pentru ei, copii au mai multa nevoie de program, de "task-uri" decat de libertatea nelimitata de miscare si de optiune. 

Cand copiii sunt lasati "liberi", nedirijati, ei devin nelinistiti, apoi furiosi si cauta sa se "razbune" pe cei care ar fi trebuit sa ii jaloneze!

**
Libertatea de care au nevoie este a mintii si a exprimarii.
- Nu credeam ca o sa pot sa spun vreodata ce gandesc! spunea un tanar din Petrila intr-un training de dezvoltare personala.

- Daca eram "marginit" as fi facut bani, spunea candva Alex!

La polul opus al acestei marginiri este obtuzitatea. Riscam sa facem cate nimic din fiecare. Sa ne risipim... si sa devenim frustrati: "- Si eu daca as fi vrut sa fac bani..."

***
Ne-a "limitat" Dumnezeu intr-o logica euclidiana. Eu zic ca acesta este un mare dar pentru capacitatile noastre intelectuale si sufletesti.

La fel de important este ca Axioma alegerii functioneaza. Adica, pe de alta parte, exista teorii matematice in care nu poti sa alegi doar un obiect cu anumite caracteristici. La noi functioneaza, putem sa ne construim viata in baza unor alegeri.

Si atunci Solutia este sa ne construim "tarcul", cadrul, marginirile in interiorul si in protectia caruia sa ne putem implini libertatea.

Cred ca omul functioneaza mai bine daca are Proiect. 

Cei puternici pot trai plenar, avand doar orizontul mare, obiectivul absolut. 

Dar noi, ceilalti, avem nevoie de provocari si tinte nu prea indepartate a caror atingere sa ne dea taria si energia de a merge mai departe.







luni, 19 martie 2012

Libertate "asistata"

Asta vara discutam cu copiii mei despre ce asteptari au de la noi ca parinti.
- Mai multa "autoritate" din pareta voastra, mi-a zis Pavel!
A fost un raspuns neasteptat pentru noi la vremea aceea.

Se pare ca adolescentii au nevoie de un "cadru" mai precis, mai bine "normat". Acesta le confera sentimentul de stabilitate, de protectie. Am inteles aceasta dupa ce am asistat o prezentare a unei companii olandeze care studia obiceiurile, preocuparile adolescentilor.




Nevoia de libertate a tinerilor este foarte mare. Dar cred ca este extrem de important ca tanarul adolescent sa aiba o libertate "asistata". Daca nu, dezvolta forme greu de integrat ulterior in economia familiei...

Si asa apar "gap-urile" intre generatii.


duminică, 5 februarie 2012

Omul sarac!



Saracia neasumata creaza frustrare. Si durere.

Mai mult decat o problema de bani, saracia este o chestiune de atitudine, de stare sufleteasca si asezare a mintii.

 
In cele mai multe cazuri, Dumnezeu nu ne da bani pentru ca nu stim ce sa facem cu ei, ne "strica". 

Omul sarac cheltuie cat are. Daca are bani putin cheltuie putin. Daca castiga ceva mai mult, ii iroseste repede, luat de val apoi o ia de la capat. Daca are mult dintr-o data, se inconjoara de "pasive" care produc facturi, se impovareaza si in cele din urma inebuneste, se pierde...


Locuiesc intr-un sat in care oamenii s-au trezit peste noapte bogati. Pamantul care abia le dadea mancare a devenit dintr-o data foarte valorors. Au vandut, mai repede sau mai putin repede, si-au facut case mari, si-au luat masini scumpe, si-au cheltuit banii, au ramas si fara pamant, au inchis casa mare pentru ca nu aveau bani de intretinere, s-au mutat intr-o camera in spate si acum isi cauta de lucru.

Pentru ca nu au avut educatie.

Omul urban, din middle class, nu ar face asa ceva. El are educatie. Dupa facultate si-a luat job, salariu bun, si-a luat casa cu dobanda avantajoasa si masina in leasing, are un copil de a carui educatie se ocupa, gradinita privata, sport, engleza... La un moment dat isi refinanteaza avantajos marind perioada de returnare. Apoi o viata intreaga munceste pentru banci.

Omul sarac nu are bani. Celalalt are bani dar are cheltuieli pe masura. Cel sarac se uita cu jind la "bogatia" omului care lucreaza in capitalism pe cand celalalt, care nu poate dormi noaptea din cauza stressului si a nesigurantei zilei de maine, tanjeste dupa libertatea pe care saracul nu o apreciaza si il condamna pentru lene si pentru lipsa de educatie.

Dumnezeu nu ne cere saracia! Ne rugam la El sa ne fereasca de saracie!

Saracia vine de cele mai multe ori din pacatele noastre:

"Asa, Sfanta mare mucenita a lui Hristos, Filoftee, milostiveste-te spre lacrimile batranilor, spre suspinele maicilor, spre cererile pruncilor si spre noi, care cadem cu genunchii plecati si cerem, prin rugaciunile tale cele sfinte, ajutor si mantuire din supararile ce ne cuprind. 

Caci stim, Sfanta mucenita, ca pentru pacatele noastre patimim acestea toate, adica: boli, saracie, prigoniri de la vrajmasi, neploaie la vreme si alte asemenea rele. 

Pentru aceasta cadem la milostivirea ta, ca sa nu patimeasca si cei nevinovati din pricina noastra. Fie-ti mila si roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, ca sa strigam tie: bucura-te, fecioara, mare mucenita Filoftee. Amin."

Dumnezeu a cerut oamenilor sai saracirea de buna voie:

"Daca voiesti sa fii desăvarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; după aceea, vino si urmeaza-Mi!" 
Au facut-o sfintii: Antonie cel Mare, Dimitrie cel nou. Sfanta Filofteia... Unul din cele trei juraminte ale calugarului este cel de saracie!
De aceea Raiul are mai multe niveluri, pentru ca noi, cei multi care nadajduim la indurarea lui Dumnezeu nu putem sta pe aceeasi treapta cu ei.


Dreptul Iov nu si-a asumat saracia dar nu a cartit: "Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvintat". Saracia poate deci avea si alte intelesuri decat plata pacatului dar pe acestea doar Dumnezeu le stie.  

Saracia vine cu multa durere. Si omul urban nu stie sa raspunda acestei dureri. Nu o aude. Daca o aude nu empatizeaza. O judeca! O condamna! 

Milostenia vine greeeu... 

Si el are "spaime", copii, facturi, nesigurante, credite, crize globale, viata e grea...

Omul sarac asteapta ajutor de la stat. Dar statul nu este Om. Milostenia trebuie "privatizata", nu este treaba statului. Dupa ce strange banii, statul face milostenie de lux, scumpa si neeficienta. Isi face institutii, plateste angajati... Mila este treaba oamenilor, de bunavoie, cu sufletul si cu mintea, a bisericii, a credinciosilor din biserica.




Cum da zapada, Florin, 17 ani, tigan din Tamasi, se infiinteaza cu lopata la poarta:
- Doamnaaa!
- Ce e mai Florine?
- Am venit sa dau zapada!
- Pai nu e zapada de dat!
- Ba da!
- Unde?
- Acolo si acolo!
- Bine! Unde ti-e geaca? ( La zapada precedenta ii daduse geaca, era degerat de frig)
- Acasa, sa nu se murdareasca. Am luat-o pe-asta!
- Acuma si daca nu o fi acasa, ce sa facem?

Am pus mana pe o lopata si am iesit si eu la zapada cu el. El mai invatat cu munca. Eu mai organizat. El mai nemancat. Eu mai serios, mai temeinic:
- Hai sa luam si de pe langa casa, Florine, ca daca se dezgheata vine apa la temelie!

Ma duc apoi sa dezghet masina si vine si el pe langa mine. Gata! Ar mai fi fost de curatat zapada daa...
- Te grabesti, ai treaba?
- Nu!
Il vad ca se misca de pe un picior pe altul si arde camasa pe el sa plece.
"Doamna" iese cu un sandvici cald si dupa aia ii da un paracetamol si un ceai fierbinte. Ii ceruse ca era racit. Se socotesc si cu plata si apoi pleaca.
- Multumuesc Florin!
- Ce domnu?
- Multumesc ca m-ai ajutat!
- Aaaa...

Ma uit dupa el cum se duce prin zapada si frig... Azi are bani! Pentru el si pentru cei de acasa. E cel mai mare din sase frati. 

Mai incearca si prin alte parti, mai are el clientii lui...