Rasfoiam in noapte un jurnal de tinerete, din 1993. Idei simple pe care le reasez si dupa 20 de ani in expresii actualizate.
17 august 1993
"Stau intins pe spate si il reiterez pe Cioran in sinistra lui experienta nocturna. Urmarea ar fi, poate, sa ma imbrac si sa incep sa colind pana dimineata strazile orasului.
Desfac tainice coduri si razbat cat mai adanc spre inceputuri, imi amintesc un lucru la care cred ca nu m-am mai gandit de cel putin zece ani...
...
Ma intorc pe o parte si tot universul de idei se rasuceste in acelasi timp, am simtit asta, e ca si cum l-as fi pus in dunga, doua plane paralele intre care se agita impure ideile. Se aseaza linistite ca intr-un turn de sticla. Se cern."
19 august 1993
" Se cerne incet timpul peste fiinta.
Pasii mei incearca sa se alinieze cadentei generale, ropotul uniformizator.
Spuneam candva ca nu pot privi viata ca pe o lupta. Sunt un contemplativ. Cu toate astea, mai mereu ma trezesc in prima linie. Mereu lupt.
...
Traiesc in contradictie. Aproape totdeauna ceva in mine este in contradictie. Il faut beaucoup penser a cette question!"
1 septembrie 1993
"Sunt omul inceputurilor. Sa nu ma pui sa iti termin ceva, in schimb pot sa-ti incep o mie de lucruri in fiecare zi.
...
Intre ascultare si neascultare omul a ales-o pe cea din urma. Adam a intrerupt legatura de spirit cu Dumnezeu creatorul pentru a descoperi placerile din planul sensibil, material pentru care nu era pregatit. Numai un spirit intarit poate sa stea in fata frumosului lumesc, cel ce impresioneaza simturile umane, fara sa se lase prada pasiunilor, sa cada in viciu, in pacat."
2 septembrie 1993
"Problema sinceritatii.
Fata in fata cu propria mea identitate pe care nu o pot desavarsi decat aducandu-i tributul sinceritatii.
Merg pe marginea prapastiei.
Intr-o parte - solutia facila, comoda, uzand de principiul inertiei. Asta ar insemna sa continui un "dat", sa jonglez niste date initiale cu reguli de bun simt comun fara a avea pretentia de a transcede sistemului. In schimb, nici o bataie de cap.
Alternativa este de a umbla la esente. Esti obligat sa fii fundamental. Trebuie sa cauti ineputurile. Acolo este totul. Trebuie sa renunt la echilibrul avut pentru ca structura interna este perfectibila. Trebuie totul reasezat pentru a putea intra reinnoit in dialogul primar.
In cautarea paradisului pierdut."
Luni 11 octombrie 1993
"Intelepciune este apanajul batranilor si al "alesilor". Alesi, adica batrani inainte de vreme prin voia lui Dumnezeu.
Inteligenta este la indemana unui numar mai mare de oameni si, in functie de structura sufleteasca pe care se suprapune, poate fi pusa in slujba binelui sau, dimpotriva, poate fi malefica.
Marea masa a oamenilor se compune din mediocri si din prosti.
Vroiam sa spun astea, asa... nu stiu de ce. Cert este ca toata lumea trebuie sa muneasca:
- Inteleptii in slujba Domnului
- Inteligentii neintelepti in scopuri personale
- Mediocrii in slujba altor oameni
- Prostii trebuie sa munceasca pur si simplu.
Deci, la munca!"
3 nov 2012
Imi triez cartile si imi mut in coltul meu de biblioteca 50 de titluri pe care vreau sa le citesc/recitesc/continui sa le citesc.
Doamne, cat mi-ar placea sa am un an in care sa imi mut cartile, caietele si leptopul in mansarda si sa mai ies de acolo doar raaar...
Imi cade in mana o carte cu vorbe memorabile ale lui Petre Tutea. O citisem in vremurile acelea... O rasfoiesc si acum:
"Limba romana are virtuti complete, adica poate fi vehicol a tot ce se intampla spiritual in specia om. E foarte greu de manuit. Prin ea poti deveni vultur sau cantaret de strana.
Limba romana are toate premisele valorice pentru a deveni o limba universala, dar nu stiu daca e posibil acest mars istoric. Daca am fi fost un popor cuceritor... Noi, romanii, nu punctam universalitatea nicaieri. Si asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipseste este indrazneala."
Todeauna am iubit claritatea conceptelor si simplitatea directa de exprimare a lor. Tutea le-a desavarsit.
Chiar daca, o vreme, dupa ce cartile lui nerasfoite erau pe toate mesele de coafor si pe cand devenise idolul adolescentilor "altfel", in vremurile acelea incepusem sa ma departez de el de teama conformismului ieftin.
Doamne, au trecut 20 de ani!
17 august 1993
"Stau intins pe spate si il reiterez pe Cioran in sinistra lui experienta nocturna. Urmarea ar fi, poate, sa ma imbrac si sa incep sa colind pana dimineata strazile orasului.
Desfac tainice coduri si razbat cat mai adanc spre inceputuri, imi amintesc un lucru la care cred ca nu m-am mai gandit de cel putin zece ani...
...
Ma intorc pe o parte si tot universul de idei se rasuceste in acelasi timp, am simtit asta, e ca si cum l-as fi pus in dunga, doua plane paralele intre care se agita impure ideile. Se aseaza linistite ca intr-un turn de sticla. Se cern."
19 august 1993
" Se cerne incet timpul peste fiinta.
Pasii mei incearca sa se alinieze cadentei generale, ropotul uniformizator.
Spuneam candva ca nu pot privi viata ca pe o lupta. Sunt un contemplativ. Cu toate astea, mai mereu ma trezesc in prima linie. Mereu lupt.
...
Traiesc in contradictie. Aproape totdeauna ceva in mine este in contradictie. Il faut beaucoup penser a cette question!"
1 septembrie 1993
"Sunt omul inceputurilor. Sa nu ma pui sa iti termin ceva, in schimb pot sa-ti incep o mie de lucruri in fiecare zi.
...
Intre ascultare si neascultare omul a ales-o pe cea din urma. Adam a intrerupt legatura de spirit cu Dumnezeu creatorul pentru a descoperi placerile din planul sensibil, material pentru care nu era pregatit. Numai un spirit intarit poate sa stea in fata frumosului lumesc, cel ce impresioneaza simturile umane, fara sa se lase prada pasiunilor, sa cada in viciu, in pacat."
2 septembrie 1993
"Problema sinceritatii.
Fata in fata cu propria mea identitate pe care nu o pot desavarsi decat aducandu-i tributul sinceritatii.
Merg pe marginea prapastiei.
Intr-o parte - solutia facila, comoda, uzand de principiul inertiei. Asta ar insemna sa continui un "dat", sa jonglez niste date initiale cu reguli de bun simt comun fara a avea pretentia de a transcede sistemului. In schimb, nici o bataie de cap.
Alternativa este de a umbla la esente. Esti obligat sa fii fundamental. Trebuie sa cauti ineputurile. Acolo este totul. Trebuie sa renunt la echilibrul avut pentru ca structura interna este perfectibila. Trebuie totul reasezat pentru a putea intra reinnoit in dialogul primar.
In cautarea paradisului pierdut."
Luni 11 octombrie 1993
"Intelepciune este apanajul batranilor si al "alesilor". Alesi, adica batrani inainte de vreme prin voia lui Dumnezeu.
Inteligenta este la indemana unui numar mai mare de oameni si, in functie de structura sufleteasca pe care se suprapune, poate fi pusa in slujba binelui sau, dimpotriva, poate fi malefica.
Marea masa a oamenilor se compune din mediocri si din prosti.
Vroiam sa spun astea, asa... nu stiu de ce. Cert este ca toata lumea trebuie sa muneasca:
- Inteleptii in slujba Domnului
- Inteligentii neintelepti in scopuri personale
- Mediocrii in slujba altor oameni
- Prostii trebuie sa munceasca pur si simplu.
Deci, la munca!"
3 nov 2012
Imi triez cartile si imi mut in coltul meu de biblioteca 50 de titluri pe care vreau sa le citesc/recitesc/continui sa le citesc.
Doamne, cat mi-ar placea sa am un an in care sa imi mut cartile, caietele si leptopul in mansarda si sa mai ies de acolo doar raaar...
Imi cade in mana o carte cu vorbe memorabile ale lui Petre Tutea. O citisem in vremurile acelea... O rasfoiesc si acum:
"Limba romana are virtuti complete, adica poate fi vehicol a tot ce se intampla spiritual in specia om. E foarte greu de manuit. Prin ea poti deveni vultur sau cantaret de strana.
Limba romana are toate premisele valorice pentru a deveni o limba universala, dar nu stiu daca e posibil acest mars istoric. Daca am fi fost un popor cuceritor... Noi, romanii, nu punctam universalitatea nicaieri. Si asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipseste este indrazneala."
Todeauna am iubit claritatea conceptelor si simplitatea directa de exprimare a lor. Tutea le-a desavarsit.
Chiar daca, o vreme, dupa ce cartile lui nerasfoite erau pe toate mesele de coafor si pe cand devenise idolul adolescentilor "altfel", in vremurile acelea incepusem sa ma departez de el de teama conformismului ieftin.
Doamne, au trecut 20 de ani!
Un comentariu:
extrem de compacte impresii! ma gandesc ca si tot ce ai realizat dupa Caderea "Caritasului"{corespunzatoare lui 1993} - a fost adnotat - cumva! Publicarea unui jurnal - poate o fii o activitate de succes, experientzele sunt evidente, ... iar in secolul acesta traim o criza a literaturii! cel putin ca nivel de criza "1993" cred ca a fost la nivelul lui "1990"! ne vei lamuri oare? (Lucian Morar)
Trimiteți un comentariu