joi, 29 martie 2018

SEMNELE DESPARTIRII. Despre ATITUDINE DEFENSIVA, altfel... lasati-ma sa ma dezvinovatesc... nu e vina mea 😇!!




   POVESTEA 1

     Azi am vorbit cu un tanar domn care avea un nivel suprem de inteligenta a corpului.
Sa ma explic: Facuse balet la un nivel de excelenta, Londra, isi cunostea fiziologia si avea o buna intelegere a legaturii dintre emotie si senzatiile corpului. Sunt convins ca as fi avut de invatat foarte mult de la el.
     Nu il interesa, in schimb, incarcatura pe care o aduce limbajul in interactiunea dintre oameni.
     Defapt, marturisea ca prefera sa nu vorbeasca, atunci cand lucreaza cu clientii lui.
   
     De aici incolo, bine ar fi fost sa va povestesc ce alte lucruri frumoase am aflat de la el.
     Dar NU! NU a fost asa!
     In schimb, am sa va fac o confesiune (iata, ma vulnerabilizez) si am sa va vorbesc despre unul din paternurile mele comportamentale pe care il repet de atatea ori si de care nu ma pot dezbara. Si am sa continui aici cu o alta poveste.
( va urma )


***
     POVESTEA 2

     Am lucrat candva cu un grup de oameni care conduceau destinele unei companii MARI. Individualitati puternice, orgolii imense, neintelegeri pe masura. Stiam bine ce voi face cu ei, aveam incredere in metodele mele, nu avea cum sa nu iasa. Si a iesit!! A iesit prost. Oamenii aceia aveau o mare nevoie ca cineva sa le "ventileze" aerul statut si incarcat cu toxicitati dintre ei; pentru ca ei sa isi spuna tot ceea ce nu isi spusesera fata catre fata de mult timp.
     Ma bazasem pe faptul ca erau oameni extrem de inteligenti si pe premiza de buna intentie. Dar, mai mult decat acestea, erau si ei oameni.
     Unul dintre ei a ramas inclestat pana la capat in "blaming-ul" lui, in reprosul continuu, chiar si atunci cand, "fortat" de dinamica workshopului, a intrat in rol.
     La sfarsit l-am infrant! Si, credeti-ma, nu am avut nicio bucurie.
     Stiam ca, oricum, pe termen lung transformarea pe care o incepusem nu va functiona. Si a doua oara nu aveam sa ii mai intalnesc. Nu construisem relatie cu ei. Nu le-am crescut semnificativ pozitivismul, in acest "one shot" al meu. Nu le dadusem suficient impuls pentru a trece linia.
     La sfarsit, acel om mi-a cerut sa ne intalnim din nou pentru "un feedback". M-am bucurat crezand ca, astfel, aveam un nou prilej pentru o reglare de intelesuri, de emotii, si vom construi un nivel superior de relatie.
     In schimb, cand ne-am vazut, dupa mai multe zile, mi-a comunicat sec:
     - Stii, pentru mine nu a mers ce ai facut tu. Si cred ca este bine sa stii asta. Poate te ajuta!
     (Stiti sentimentul acela de a doua zi dimineata: "dragule, doar atat poti?!". De o parte sau alta a sentimentului...)
     Am facut-o sa inteleaga ce aduce criticismul ei permanent in echipa si cum atitudinea ei a sabotat tot procesul, constant.
     - Trebuia sa ne faci sa ne simtim bine!
     - Te inteleg. Treaba mea nu este sa te fac sa te simti bine. Crestem impreuna pozitivismul in echipa dar este important sa va confruntati si cu imaginea relatiilor pe care le-ati construit intre voi. Aveti proprietatea si raspunderea pentru atmosfera dintre voi.
     - Uite vezi, mi-a raspuns ea cu ochii aproape umezi (pentru ca era o ea), as fi vrut sa vad la tine acel kindness! Nu este... kindness...

    Apoi a parut ca regreta momentul ei de vulnerabilitate.
    Mie, in schimb, mi-a facut un mare cadou, pentru care ii multumesc.

    Invatamantul din Povestea 2:
    Am inteles cum, de multe ori, pentru a ajunge la esenta lucrurilor si la transformarea omului cu care lucrez, sacrific acel "kindness", nu mai sunt atent la albul florilor de cires. Am salvat ciresul dar florile s-au scuturat. Si asta ma doare!


***
Inapoi la POVESTEA 1

     L-am confruntat pe tanarul domn,  fara sa il judec, cu un lucru pe care am considerat ca i-ar fi de folos sa il stie despre el . Era tanar, era valoros, mie mi-ar fi prins bine ca la varsta lui cineva sa ma fi facut atent la un asa aspect al personalitatii mele.

     Limbajul lui era evident negativ:
        - folosea genul acela de NU sunt Nehotarat, in loc de... sunt hotarat (negarea negatiei in loc de afirmatie)
        - Ii sublinia unui tert interlocutor aflat la masa cu noi, si care era mult mai experimentat in ale vietii decat el, problemele, greselile acestuia si ii sugera direct ce nu este bine la el si ce anume sa schimbe!
        - focusul lui era mai mult pe problema, pe evitare, nu pe ce atractie, pe dorinta.

Dupa surpriza care ii intrerupsese paternul lui si o slaba incercare de riposta, s-a refugiat in celalalt "hot point" al lui:
     Atitudinea defensiva
     A inceput sa imi explice:
        - ca el defapt voia sa spuna altceva
        - ca nu intelege ce nu mi-a placut mie aici
        - ca, defapt, eu nu am inteles
        - ...

***     
 Invatamantul din Povestea 1:
     Atitudinea defensiva vine, de obicei, ca urmare a CRITICISMULUI, a unui act pe care creierul il percepe ca agresiv. Desi denumirea acestui comportament toxic sugereaza o tactica inofensiva, el este, defapt, extrem de ofensiv!!! Ca reactie la un pericol, acest raspuns intra in categoria "FIGHT". Mesajul lui este: " NU EU AM O PROBLEMA, PROBLEMA ESTE LA TINE!".
     Va invit sa reflectati asupra gradului inalt de toxicitate al defensivitatii: "nu este vina mea", victima inocenta, "nu inteleg ce te enerveaza", " nu am inteles ce vrei de la mine", "altii nu si-au facut treaba, nu eu"...
     Am vazut oameni care inebunesc instantaneu atunci cand, in fata unei evidente, in loc de asumare a acelui comportament si a consecintelor lui, intampina de la celalalt o atitudine defensiva!


***
INCHEIERE:
    1. Ce simplu si frumos ar fi fost pentru "tanarul domn" sa spuna:
     - Am sa ma gandesc la ce ai spus si am sa urmaresc acest lucru in limbajul meu. Multumesc!

   2. Cand m-am despartit de el era vadit tulburat. Eu ma gandeam cum vor "lucra" in el vorbele mele. "Auzeam" deja cum creste, cum se dezvolta pe dinauntru, cum se desprind legaturi interioare care il limitasera pana atunci si cum i se largeste banda de perceptie! Simteam, insa, ca acesta crestere il durea.

     Iar mie imi rasunau in urechi vorbele acelea de demult: "- Uite, vezi, as fi vrut sa vad la tine acel kindness!". Picasem din nou examenul de kindness!

   3. In mod evident, NU SUNT UN COMUNICATOR!!
     Am scris mult prea mult!
     Am dezvoltat excesiv!
     Nu am comunicat esential!
dar
     Nu este vina mea!!
     Problema e ca nimeni nu mai are rabdare sa citeasca mai mult decat scrie pe o eticheta.
     Fac si eu ce pot!!!
( De fapt doar glumesc, incercand sa exemplific atitudinea defensiva)

luni, 19 martie 2018

REPROSURILE! Alte SEMNE ALE DESPARTIRII si .. … de ce ofer sedinte gratis de coaching pentru cupluri.






CAPITOLUL 1 
Seara obisnuita in familie

     Era o seara obisnuita in care fiecare isi aduna gandurile si emotiile de peste tot, de pe unde si le purtase toata ziua. Impreuna sunt o familie frumoasa si cu legaturi profunde. Lucrurile au fost intotdeauna vii intre ei. Oboseala, insa, isi spune uneori cuvantul. Iar atunci cand se aduna perioade mai mari de tensiune, in care ei nu reusesc sa si faca la timp reglajele, “calaretii toxici”  ai lui Gottman fac prapad printre ei. 
     Asa stateau lucrurile si atunci. El intra discret in living, preocupat de cele cateva lucruri care se petrecusera cu intensitate in viata lui in timpul zilei. Simtise repede ca astatzi nu era unul din acele momente "smooth"- cum ii place sa le numeasca, si a trecut repede peste nevoia lui de a impartasi experientele si de a-si lua confirmarile de la sotia lui. 
     Ea fusese dintotdeauna mai limpede si mai dezvoltata emotional decat el. Simplul fapt de a-l asculta si de a-i spune acel “Bravo tati!”… ii dadeau aripi. Si mai erau acele perspective minunate ale ei, unghiurile din care ea se uita la oameni si la actiunile lor!! Era mereu surprins de ele, de multe ori nici nu le banuia, si asta ii aducea acea privire minunata asupra vietii, SURPRIZA. 
     Dar nu in seara asta!


***
CAPITOLUL 2 
Prietenia dintre SOTIE si aproape AMANTA

In seara aceea, ea vorbea la telefon cu fosta sa sefa de cabinet:
     - Ti-am tradus toate articolele pentru versiunea franceza de site! Am rasfoit toata seara la ele si Mihai m-a ajutat si el, cu franceza lui de clasa a sasea…   
     Sotia lui, Mara, era prietena foarte buna cu Ioana, omul care candva ii stiuse toate secretele, partenerul fidel si nedespartit cu care candva ajunsese sa imparta totul: aerul, agenda, emotiile negative… mai putin intimitatea sexuala. 
     Acum ar fi fost si greu sa faca asta, pentru ca, intre timp, relatia lor profesionala se terminase dupa ce trecuse printr-un fel inalt de exasperare - aproape ca nu se mai suportau reciproc. Cand era nervos, o striga Mara, ca pe sotia lui, iar Ioana se purta cu el de parca tocmai se daduse jos din patul lui si isi aprinsese o tigara inainte sa faca dus… Il contesta, ii intorcea acel “de ce?”, atunci cand doar trebuia sa faca simplu ce ii cerea el… 
     Ii mai suna in urechi si ce ii strigase, nervoasa candva, Mara (Mara este sotia lui, sa nu le incurcati) despre ce ii spusese ei candva, soptit, Ioana, ca sa nu le auda el (Ioana este sefa lui de cabinet, sa nu le incurcati, chiar daca ea era intr-o confuzie grava de rol):
“… CUM IL SUPORTI?!”
     Ele erau prietene. El era cel impartit intre ele, cel "suportat".     
     El se eliberase de relatia asta bolnava dar, surpriza, ele ramasesera prietene!! Acum sotia lui ii traducea articolele pentru site-ul ei de cacat, in versiunea franceza. El facuse asta ca semn de respect major pentru sotia lui; EL statuse langa ea, sa o ajute sa termine ceea ce EA isi luase pe cap singura si acum o chinuia infiorator. 
Si ea ce facea?! 
“… M-A AJUTAT SI MIHAI, CU FRANCEZA LUI DE CLASA A SASEA….”


***
Capitolul 3
Cearta. REPROSURILE!! Care este problema ta ?!

-  Mara, te-am rugat sa nu ma expui in felul asta! Ma simt groaznic! (Reusise cu greu sa nu ii zica Ioana). Ai putea sa nu mai faci asta, te rog?!
-  Nu inteleg care este problema ta?!
-  Problema mea este ca mereu si mereu ma expui in fata tuturor celor care au tupeul sa se poarte cu mine ca si cum tocmai m-au gasit in camara lor cu castraveti murati.
-  Exagerezi, nu am vrut decat sa fiu draguta cu ea, si ea ne-a ajutat alta data.
-  Nu, Ioana, tu niciodata nu reusesti sa te controlezi!! Ti-am zis de 1000 de ori! Nu ii mai povesti din viata noastra privata. Esti ca o fetita de 12 ani care se entuziasmeaza de fiecare data cand oamenii mari o iau in seama.
-  Poate ca este doar MANDRIA ta de mascul alpha! Esti dominant si agresiv uneori.
-  Respecta-mi intimitatea! Atat! Si apoi pot sa fiu si hamsterul gama, daca trebuie.
-  Exagerezi!!


***

Capitolul 4 
MILITIANUL cu nevasta lui

Recunosc, introducerea este cam lunga, dar nu m-am putut abtine!! POVESTEA este adesea mult mai captivanta decat INVATAMANTUL din spatele ei. ACTIUNEA pe care ar trebui sa o dezvoltam dupa… ramane de multe ori doar intentie. 
Retinem doar povestea, melodia, ca in bancul cu MILITIANUL care se barbierea in baie si fredona o melodie simpla: 

      • La la lala laaaa laaaa…
      • Ce canti draga acolo?
      • Ne-au invatat astia tabla inmultirii pe o melodie, ca sa o tinem minte, da’ eu tot am uitat cuvintele…

***

Capitolul 5
Ce spune COACHINGUL DE RELATIE despre asta?

Asadar:
     REPROSUL este TOXIC, arde, distruge relatia. 
     Fac aici distinctia intre REPROS si NEMULTUMIRE
     Intr-un cuplu, in permanenta exista o nemultumire sau alta fata de persoana cu care traiesti. 

     NEMULTUMIREA este indreptata asupra unei ACTIUNI sau COMPORTAMENT specific:
“ Ma simt …(groaznic)… pentru ca tu …(ma expui)…  mi-as dori sa … (nu mai faci asta)…”

in contrast,

     REPROSUL 
- adesea porneste cu o genralizare: TOTDEAUNA, NICODATA
- contine sentimente si pareri NEGATIVE despre caracterul sau personalitatea celuilalt
Niciodata nu reusesti sa te controlezi! Esti ca o fetita de 12 ani (imatura) care se entuziasmeaza de fiecare data cand oamenii mari o iau in seama” (wow!).

     De multe ori, o simpla expresie poate exploda o nemultumire intr-un repros:
- care este problema?!
- nu inteleg de ce te enervezi?!
- ce este in neregula cu tine?!

EXEMPLE:
     NEMULTUMIRE:
Sunt foarte suparata ca ai lasat usa descisa aseara si a intrat cainele cu labutele murdare si s-a suit pe canapea. Cum facem sa nu se mai intample asta?!
     REPROS:
M-am saturat sa verific mereu usa dupa tine, pentru ca tu nu esti in stare sa ai grija de tine si de cainele tau.

     NEMULTUMIRE:
Mi-as fi dorit sa imi spui ca intarzii la intalnire pentru ca in ora aceea puteam sa imi iau copilul de la gradinita. Asa a asteptat o ora, pentru ca sotia mea nu a putut sa il ia.
     REPROS:
Daca esti in stare sa avem o relatie colegiala, invata sa iti tii promisiunea si sa fii punctual, niciodata nu iti tii cuvantul!


Capitolul 6
Sa nu disperam!!!

     Reprosurile sunt frecvente intr-o relatie de cuplu sau de afaceri si asta nu inseamana, neaparat, ca ele prevestesc un divort!!
     Mai grav este cand devin frecvente, pentru ca asta pregateste si introduce alte COMPORTAMENTE TOXICE… despre care vom vorbi mai tarziu.
     Pentru a intelege intreg contextul acestor toxicitati, cititi si articolul precedent, 

Primele semne ale despartirii. Inceputul agresiv



OFERTA MEA RAMANE VALABILA:
    
    Raman consecvent si cu oferta mea de coaching de relatie pentru cupluri sau parteneri de afaceri sau doar de lucru, care vor sa isi imbunatateasca nivelul de relatie - ca sa vorbesc in limbaj de lemn :).


    Ce trebuie sa faci? Doar sa lasi un mesaj, aici sau in privat, in care sa spui doar
 "we are in!" 
Si apoi eu va voi contacta si vom descoperi impreuna... in ce sunteti!! :)


joi, 15 martie 2018

PRIMELE SEMNE ALE DESPARTIRII! INCEPUTUL AGRESIV




Si de ce OFER sesiuni FREE de coaching pentru cupluri sau pentru relatii de business, de serviciu?!

     Daca ii priveai de pe margine erau un cuplu ca oricare altul care are o discutie la o cafea. Gesturile si mimca fetei le tradau, insa, o tensiune controlata in spatele careia puteai banui ca discutia lor era mult mai intensa. De fapt, erau chiar doua discutii pentru ca fiecare avea propriul lui discurs, oarecum independent de raspunsurile celuilalt: 

EL:    - Totdeauna vorbesti despre problemele tale! De cate ori cineva iti povesteste ceva neplacut, tu cauti in biblioteca ta de amintiri si incepi sa vorbesti despre experienta pe care TU ai avut-o cu acest tip de comportament toxic!
EA:   - Nu este deloc asa! Esti un monstru! Si tu vorbesti prea mult si am sa iti spun asta de fiecare data de acum incolo! Plictisesti lumea, doar ca esti prea concentrat pe ce spui tu, ca sa poti sa iti dai seama de asta. Nu esti atent la celalalt!
EL:   - Scuza-ma, dar asta inseamna “ba pe-a mati!”. Eu voiam sa iti dau doar un feedback. Ar fi putut sa fie valoros pentru tine!
EA:   - Nu este nimic valoros aici. Pur si simplu nu te mai suport!

    Privind din afara la acest dialog al surzilor, si am zis bine privind, pentru ca vorbele contau prea putin, dupa nivelul de agresivitate exprimat as fi putut diagnostica un "cancer de relatie" – stadiul 4 din 5. Evident, lucrurile nu sunt totdeauna asa, dar semnalul de alarma este ... evident!!



***
    Dupa ce a studiat 42 de ani cupluri si nenumarate aspecte ale relatiilor lor, din scrierile lui John Gottman razbate un indemn spre constientizare: 

     - E simplu!! Fiti putin atenti unul la celalalt si la relatia pe care o construiti intre voi! Cand nu putenti singuri, cereti ajutor!

    Oricat am fi de orgoliosi in a crede ca "noi suntem altfel", ca efect al constructiei noastre ca fiinte sociale, suntem extrem de asemanatori si chiar de predictibili in multe aspecte ale modului nostru de a interactiona. 

    Adesea doar replicam la scara individuala comportamente si greseli statistice! 



***
    Inceputul agresiv intr-o discutie de cuplu este un semn evident ca ceva nu este in regula in relatia respectiva. NU faptul de a avea opiniii diferite si de a le confrunta, chiar incomod cateodata, reprezinta problema. Despre ce incerc sa vorbesc aici este acel fel de
a te arunca direct in atac la persoana si de a-ti proiecta frustrat propriile 
ADEVARURI NENEGOCIABILE. 

    Cand lucrurile stau in felul acesta, NU mai este vorba despre 
                         CUM ESTI TU SI CE AS VREA SA FIE ALTFEL
ci practic este un strigat de atentie si nevoia TA de semnificatie in viata celuilalt: 
            SUNT AICI, AM NEVOIE SA MA VEZI, SA MA AUZI, SA MA INTELEGI.

    Cei doi parteneri intr-o viata reala au avut aceasta discutie la fel de reala direct de pe aceasta pozitie de atac. Nu exista niciun spatiu pentru “feedback”, pentru invataminte valoroase si nici atat pentru o intelegere. Nu a fost niciodata loc aici pentru argumente!! Discutia de fata nu are legatura cu puterea de a-ti sustine rational si persuasiv un punct de vedere. 
    Acest “harsh start up” nu face decat sa arate un nivel de toxicitate in care se afla relatia. Un observator calificat si antrenat poate vedea si cat de grave sunt sau sunt pe cale sa devina lucrurile. Pentru asta are nevoie sa stie si cat de frecvente sunt astfel de atacuri “din prima”!


***
    Cum am promis, voi continua sa DEMASC acele semne ca o relatie nu functioneaza si voi sugera si cateva posibile antidoturi pentru ele. Bineinteles, sunteti liberi sa faceti propriile greseli, in caz ca nu va plac ale mele.
    
    Raman consecvent si cu oferta mea de coaching de relatie pentru cupluri sau parteneri de afaceri sau doar de lucru, care vor sa isi imbunatateasca nivelul de relatie - ca sa vorbesc in limbaj de lemn :).


    Ce trebuie sa faci? Doar sa lasi un mesaj, aici sau in privat, in care sa spui doar
 "we are in!" 
Si apoi eu va voi contacta si vom descoperi impreuna... in ce sunteti!! :)


***
     Ma intereseaza orice tip de reflectie, de parere sau chiar de dezacord pe care le descoperi dupa citirea acestui articol si te rog, acum, sa ai bunavointa sa il scrii intr-un comentariu mai jos. 
     Ca sa ramanem aliniati cu articolul, te mai rog ca inceputul, doar, sa nu fie agresiv!! :)