Discutam cu un tanar austriac, dupa expunerea pe care o tinusem in fata a 30 de dascali de dincolo de Prut. Era foarte miscat, si eu la randul meu, de interesul pe care il starnise expunerea mea provocatoare, dialogul direct, frontal.
- Este extraordinar! Te-au ascultat, le-ai trezit atentia. Comentau, erau interesati!
- Da, i-am raspuns, este o problema de loc comun intr-o discutie. Pentru voi este foarte greu sa fiti empatici si sa gasiti "adevarurile" comune de la care sa plecati. Eu am fost prin "locurile" acelea.
- Care crezi ca este principala problema a lor?
- Mentalitatea anticapitalista!
**
Ma simtisem dator sa le vorbesc atat lor cat si colegilor austrieci despre scoala austriaca de economie si despre marea premonitie a lui Mises privind greaua mostenire pe care urma sa ne-o lase anii de comunsim in mentalul nostru colectiv.
Comunicarea sociala deficitara era una dintre consecinte. Societatile noastre merg acum in mai multe viteze. Exista straturi sociale care se misca mai repede, paturi care nu se misca deloc. Antreprenoriat versus mentalitate de asistat. Dezvoltarea aceasta schizofrenica indeparteaza scoala si educatia de menirea ei inovatoare, de motor social, si o lasa in transeele sapate in anii sovietelor.
- De la ce pleaca aceasta? m-a intrebat un alt amic austriac?
- De la mentalitatea socialista!
Vazand nedumerirea prietenilor mei am incercat sa provoc discutia in aceasta directie revelatoare.
- As vrea de la voi sa imi spuneti sincer, dar foarte sincer, care este cea mai buna scoala din lume, in acceptiunea voastra.
- Scoala rusa!
- Scoala vietii!
- Nu stim, tu ce crezi?
Le-am povestit ca prima data mi-am pus problema despre importanta/relevanta acestei teme acum 4-5 ani cand am vorbit cu un amic din Georgia, Tbilisi. Tipul lucrase/studiase si in Georgia USA, facea consultanta pentru hipermarketuri in Moscova si avea o scoala in Anglia pentru copii rusi din familii bogate. Era cult, citea mult, open minded, cosmopolit.
- Orice ai spune, imi spusese el atunci, cea mai buna scoala din toate timpurile a fost scoala rusa!
- Vedeti, v-am spus eu! a intarit doamna care si ea mizase pe acelasi raspuns.
***
Am incercat atunci sa ne lamurim impreuna la ce era buna scoala comunista. Socrate ne invatase, nu-i asa, ca nu exista un lucru bun in absolut decat un lucru bun pentru ceva. Am vorbit despre cele 4 dimensiuni pe care ar trebui sa le atinga educatia:
"Learning to know" - Invatarea pentru cunoastere
- Cati dintre voi ati facut fizica superioara in scoala si cati ati inteles ceva? Cati copii credeti ca o inteleg si o invata?
"Learning to do" - Invatarea de a face ceva
- Copii nostri termina 12 ani de scoala si apoi ce stiu sa faca?
- Nimic! spune o profesoara.
... deja incep sa fiarba.
"Learning to be"- Educatia pentru viata
- Cat de mult v-a ajutat pe voi in viata scoala pe care ati facut-o?
... o parte par sa fie de acord, altii incep sa se revolte:
- Dar ce scoli sunt bune?
- Nu stiu, hai sa ne uitam dupa rezultate! Si eu am fost olimpic in scoala comunista!
- Vedeti?! Va contraziceti.
- Dar in alte parti, in alte tari, oamenii au pretentii mai mici, le zic. Vor sa invete bine o meserie, sa isi faca o familie, isi gasesc un loc in societate. Nu vor sa fie toti doctori!
...nu par sa fie de acord. Toti fusesem invatati sa visam la podium si la steagul sovietelor ridicat pe catarg. Dupa 20 de ani de perestroika, schimbarea de paradigma este inca nefinalizata. Noi trebuie sa fim cei mai buni iar piticii sovietici cei mai mari pitici din lume.
- Eu am invatat de la voi, in Chisinau, o vorba de la rusi. (toti ma privesc curiosi). Cand rusii vad un prapadit care nu mai poate de fudul zic:
"- Uite, altul care a cucerit Berlinul!".
Dupa 50 de ani de istorie de mari invingatori, rusii se uita la nivelul de trai al celor invinsi si nu mai inteleg nimic.
"Learning to be together"- Invatarea sa fim impreuna
- Comunicarea noastra sociala este deficitara. Scoala si-a pierdut aceasta capacitate de educator pentru patriotism, spirit comunitar, intr-ajutorare!
Era prea mult!
- Eu am o prietena care a fost in Italia, era la un hotel si nu aveau bec si ea s-a dus singura, si-a luat bec si l-a pus... spune o profesoara.
- Asa, si?
- Dar uitati, zice altcineva, inainte se muncea , scolile aveau terenurile lor agricole si copiii mergeau la munci. Si se mergea si in practica agricola la stat, si copiii erau invatati cu munca.
- Si era bine asa?
- Da!
Ma intorc discret catre domnul austriac si ii zic:
- Vezi, de aici trebuie sa plecam. De la mentalitatea anticapitalista.
Le-am multumit, le-am recomandat sa citeasca mises.ro si i-am invitat sa imi trimita mail daca vor sa mai discutam. Pe hol, cativa dintre profesori ma invita sa vin la Chisinau si accept cu drag.
****
O jumatate de ora dupa aceasta discutam cu o "economista" in varsta din Romania care imi explica indignata ca "de ce au astia diurnele mari in proiecte" si ca "lasa ca vine fiscul peste ei..."
- E legal. Este singura sansa de a atrage bani in tara, prin proiecte, spune amicul meu. Vor ramane banii necheltuiti! Banii raman tot in tara. Polonia a trecut de criza cu fondurile structurale.
- Da, dar de ce sa aiba diurnele astea? La stat este 13 lei diurna
- Permite programul! Sunt bani veniti pentru asta si altfel se vor intoarce inapoi.
- Nu e in regula!
MENTALITATEA ANTICAPITALISTA este adanc inradacinata in mentalul colectiv de dincolo si de dincoace de Prut. Ura de clasa a capatat forme noi dar esenta ei este aceeasi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu