MAI ARE CINEVA NEVOIE DE MINE?!

 

Atât de mult simțeam cǎ nu trǎiesc! Mǎ strivea lumea mea și îmi înǎbușea emoțiile.

***

    Dupǎ șapte luni de viațǎ, Maia, bunica mea Maria, mama mamei mele, m-a luat de lângǎ femeia care mǎ nǎscuse ca sǎ mǎ creascǎ ea mai bine. 

    Sǎ nu mǎ omoare prin nepriceperea ei de femeie tânǎrǎ. 

    Și atunci, în plin proces de individuare fiind, am fost aruncat în haos.

    Și parcǎ toatǎ viața mea de atunci încoace nu am mai reușit sǎ mǎ strâng într-un loc, sǎ mǎ adun, sǎ capǎt formǎ.

    Nu am mai putut sǎ am, sǎ vreau, sǎ cer. 

    Nu fusesem în stare sǎ am nici macar pe mama care m-a crescut. 

   

*** 

    Povestea aceasta nu era doar a mea, era a unui întreg torenet de generații. Curgeau prin el pierderi de pǎrinți, copii, frați, apropiați, pǎrǎsiri timpurii, ruperi, dureri care veneau în viața mea de om în lume, prin lume.

     Strǎbunica mea Elisaveta nǎscuse mulți copii morți sau care mureau timpuriu. 

     Îi știa pe fiecare pe nume. 

     Avea și o fatǎ care îi murise nebotezatǎ. 

     Îi spunea Fata în Lume fǎrǎ Nume. 

     Trǎise doar Tataie, Marin. Îl protejaserǎ toatǎ viața lui, iar la 16 ani l-au însurat cu o femeie mai mare cu un an decât el. 

    Maia venea și ea dintr-un șir de pierderi. Din poziția de sorǎ mai micǎ, a fost obligatǎ sǎ își conducǎ familia formatǎ din mamǎ și sorǎ mai mare, dupǎ ce tatǎl și fratele mai mare muriserǎ. 

    Bunicul Petre, tata lui tata, Nicolae, fusese crescut de fratele mamei lui pentru cǎ tatǎl lui murise pe front. Peste drum de ei era casa mamei recǎstoritǎ și care iși creștea ceilalți copii.

    Mama, Elena, a plecat la școala departe de pǎrinți, de micǎ. 

    Tata la fel.

    Școala a fost valoarea pentru noi. NU iubirea, conexiunea, familia, pânǎ la urmǎ.

***

    NU AVEA CUM SǍ FIE SIMPLU LA MINE.

    Au murit acum cu toții: strǎbunicii, bunicii, pǎrinții, fratele. 

    Am rǎmas în linia întai în fața morții.

    Dupǎ mine mai sunt 6 copii și o nepoatǎ.

***

    Am acum sentimentul cǎ am trǎit în tot acest șuvoi transgenerațional și am tot încercat sǎ mǎ agǎț, de oameni, pe de o parte și sǎ nu rǎmân prins în nǎvoadele lumii, pe de altǎ parte.

    Nu am reușit sǎ mǎ așez în viațǎ, nu am trǎit-o. 

    M-a trǎit lumea. 

    Permanent am fost înaintea sau înapoia vieții mele.

***

Ca sǎ mǎ ancorez in lume și viațǎ am fǎcut 6 copii.

Nu am reușit.

Nimic nu m-a învǎțat sǎ trǎiesc. 

Doar cǎ aveam, astfel, un sens de a trǎi, pentru cǎ cineva avea nevoie de mine.

***

Atat de mult iubesc ce am trǎit și m-a trǎit! 

Îți multumesc Doamne cǎ mi-ai dat sǎ trǎiesc!

Ca sǎ mǎ țin în viațǎ m-am împrǎștiat prin lume ca sǎ nu mǎ omoare durerea de generații. 

Când am gǎsit Om, m-am ancorat și am dat drumul la viațǎ. 

Mi-am construit ecosistemul. 

Pânǎ când m-a trait el pe mine.

***

Într-o bunǎ dimineațǎ m-am trezit cǎ cineva mǎ lovea cu sete cu toporul. 

Începuse sǎ îmi taie funiile. 

Nu mai era nevoie de sacrificiul meu.

M-a eliberat?

Mǎ adun încet, acum.

Îmi plâng și apoi îmi iubesc tot neamul.

Câtǎ durere!

Câtǎ neiubire!

***

Simt cǎ mǎ trezesc

    

Puterea Claritatii si a Sensului in Viata

 

Cei mai mulți dintre noi știu cel mult ce nu vor să mai aibă în viață. Adesea știm doar ce nu mai vrem să se mai întâmple cu noi și în jurul nostru. Ne ascundem această nemulțumire în spatele unei dorințe vagi ca lucrurile să se întâmple „cu sens" în viața noastră.

Ești nemulțumit și vii la mine pentru că vrei o schimbare în viața ta. Mai precis, iți dorești „schimbarea cu sens". Te uiți la mine și nu vrei coaching, vrei ghidare, ai nevoie de o scurtătură: „- Spune-mi cum să fac!".

Înainte de a vedea încotro să mergi, te ajut să vezi unde ești acum. Nu există soluții magice care să fie și universale. Chiar daca avem o psihologie comună suntem diferiți prin experiențe, istorie, felul în care am integrat tot ce am primit și prin alegerile pe care le facem în fiecare secundă, conștient și inconștient. Și, DA, cel mai adesea iți văd calea cu claritate, dar stiu că nu te ajută să sărim peste tot acel proces de căutare și clarificare.

Prima putere în călătoria spre sens este cea a clarității. PUTEREA CLARITĂȚII vine din simplitate și din întrebările corecte. Asta este treaba mea de coach și iți ofer 4 luni de clarificare în BIG LIFE PROJECT. Ce te mișcă, ce te oprește, ce este cu adevărat important pentru tine, ce te bucura, de ce te bucura, ce te întristează și ce poate să te doboare. Și dintr-o dată se face lumină și se eliberează calea. 

Este important procesul și oamenii alături de care te luminezi.

După ce ai claritate, vedem încotro mergi, iți dau DIRECȚIA și BUSOLA. 

Claritatea te va ajuta să iți alegi propriul sens în viață și propriile instrumente de descifrare a direcției. Vei descoperi calea și instrumentele proprii, nu ale mamei tale, ale profesorului, ale societății sau ale oricărei alte influențe, chiar daca acestea se interpun natural în alegerile tale.

De aici vom începe să vedem VIAȚA CU SENS.

NATURE vs NURTURE in relatiile umane?!

Nature vs. Nurture in Psychology. ... Nature is what we think of as pre-wiring and is influenced by genetic inheritance and other biological factors. Nurture is generally taken as the influence of external factors after conception, e.g., the product of exposure, life experiences and learning on an individual.

***

Timp de 25 de ani mi-am iubit sotia si copiii, pe masura ce au venit. 

Multa vreme am fost surprins sa vad ca asta nu este de ajuns. 

Uneori, mesajul meu nu ajungea cum trebuie la celalt capat al relatiei. 

Alteori, emotia sau informatia trimise de la mine nu isi gaseau "solul", locul sau timpul potrivit si nu "incolteau".

O vreme m-am indreptatit si m-am frustrat. Cine nu s-ar frustra? Doar dadeam totul!!

***

Ce era de facut?!

Cu timpul am inteles un lucru: imi doresc sa am, cu cei pe care ii iubesc, relatii pline, frumoase, care sa ne creasca si asta depinde mult de felul in care ii ascult si le vorbesc. 

Indiferent cat de autentica si generoasa este comunicarea mea, ea este buna sau proasta doar in functie de rezultatele ei. Si atunci, mi-am luat responsabilitatea calitatii acestei comunicari. 

***

Revolutia in relatii vine dintr-o schimbare, deloc usoara, de mindset.

Voi vorbi aici despre cateva din experientele si intelesurile mele legate de relatia de cuplu si nu numai. Unde am gresit, ce m-a ajutat, ce am invatat.

(Va urma)

P.S.

Pana revin, cautati sa vedeti :

Three Identical Strangers 

Cat din ce suntem si ce devenim, individual si in relatiile noastre este NATURA, destin, de la Dumnezeu si cat vine din MEDIU, alegeri, educatie?! 

E un documentar care va va pune pe ganduri.

SLOW IS THE NEW FAST!

E mai greu sa mergi incet decat repede.
Repede stie oricine.
Inainte sa grabesti pe cineva, mergi in ritmul lui.
Mie nu mi-a fost asa usor sa fac asta.
De multe ori am vazut sau am intuit ca oul este stricat si am decis sa nu il mananc. Cel putin nu pe tot, ca sa imi fi intarit concluzia.
Am aruncat multe oua bune.
Nu am rabdare cu oamenii care isi spun povestea pentru a o mia oara.
E bine? E rau? Cine stie?!
Uneori merg incet langa oamenii generosi.
Cei care arata, se arata.
Cei care isi exploreaza puterea din vulnerabilitate.
Cei care pot fi aici, acum, cu tine, pentru tine.
Merg incet langa oamenii care isi inteleg si isi asuma locul din lume si din viata in care se afla, in timpul prezent.
Merg langa oamenii care inteleg si cauta asta.
Imi place sa stau langa oamenii care isi flexeaza perspectiva, cei care cauta, schimba unghiul, care se bucura, care nu judeca, care nu se inchid, cei ce exploreaza, cei ce risca asumat, cei care stau in bataia vantului, cei care merg cu vantul, care stiu sa zboare, stiu sa cada, stiu sa traiasca, stiu sa moara...
Merg incet, dar nu tot timpul...
Tu cand mergi incet?

DE CE INVAT?

          Pentru mine este important sa invat; in sine - sa invat. Invatarea se intampla doar acolo unde gasesc interes, curiozitate, sens si pasiune. 

          Sunt perioade ale vietii in care sunt coplesit de sarcini, de informatie si de asalturile emotionale ale oamenilor, stiuti sau nestiuti, din preajma mea. Contagiunea sociala devine, uneori, mai puternica decat auto-suficienta lumii mele.

          Sunt momente in care imi este greu; din ce in ce mai multe astfel de momente, perioade. Am si vremuri de durere, durere omeneasca.
Durerea are perfida ispita de a se transforma in suferinta prin 3 mecanisme simple (Dr. Martin Seligman):

          1. Incearca sa imi sugereze ca este PERMANENTA

INGREDIENTUL CEL MAI IMPORTANT AL RELATIILOR DE DURATA: EMOTIILE!

Fiecare relatie are un rezervor de emotii, din care se alimenteaza cu energia de care are nevoie.

Odata consumat si neumplut la loc, el devine un indicator important ca legatura este pe cale sa se rupa. 

Daca, totusi, relatia rezista cu un cont emotional nul, aceasta se face in baza unui mare compromis. 

Dupa o vreme, intr-o aritmetica simpla, acest cont incepe sa devina chiar negativ iar relatia sa se incarce cu toxicitati. Devine un chin, o corvoada, o inchisoare.

Cum suna?

Ca o relatie are nevoie ca sa dureze de emotiile mari: iubire, pasiune, respect, asta este clar. Ce vreau sa adaug eu aici este ca acest cont are nevoie sa fie alimentat permanent cu... emotii mici!!!

***

Cand si cum poate fi alimentat contul cu emotii al unei relatii?

Este ca intr-un joc!

Din cand in cand, pe ecran iti apare OFERTA. 

Partenerul isi exprima o NEVOIE care este pentru tine o OFERTA pentru CONEXIUNE.

O observi? /sau Nu o Observi?

O iei in considerare sau nu o iei in considerare?

O executi "state of art" sau doar lipsit de entuziasm?

In functie de asta, relatia castiga puncte!!!!

Pentru aceasta ai nevoie sa intelegi aceste mecanisme si sa ai suficienta inteligenta emotionala si sociala pentru a le observa si fructifica.

***

Cum recunoastem OFERTELE DE CONEXIUNE ale partenerului?

Ele sunt simple.

Sunt momente in care celalt are nevoie de ceva, iti arata acest lucru intr-un fel sau altul, tu observi acest lucru si i-l oferi.

Poate fi un pahar cu apa atunci cand ii este sete sau doar nevoia de a-l imbratisa, atunci cand ii este greu.

Poate fi cererea de a petrece impreuna timp de calitate, nevoia ca tu sa ai generozitatea de a fi aici, acum, doar pentru el sau ea.

Poate fi mai mult:

Sacrificiul unui parinte, copil, sot sau sotie, iubit iubita.

Maretia ca tu sa renunti la ceva pentru a i-l oferi lui sau ei.

Cine merita aceasta generozitate, este alegerea ta?

Ce imi devine mie din ce in ce mai clar este ca liderii mari au aceasta disponibilitate cu prisosinta.

***

Asadar, contul emotional al relatiei este un indicator important pentru a vedea trainicia ei.

Atunci cand un partener din relatie lanseaza o oferta/cerere de alimentare a acestui cont, cand mesajul spus sau nespus este: 

vreau... sau 

am nevoie... 

pentru mine este important asta... 

simplul fapt ca celalalt raspunde sau ca, dimpotriva, intoarce spatele, este un semnal pentru cat de puternica este relatia si daca sau cat mai dureaza aceasta legatura.

Gottman a studiat aceasta disponibilitate de a raspunde la aceste cereri/oferte marunte de conexiune, in cazul a 130 de cupluri de proaspat casatoriti. 

A filmat, cu acordul acestora, cum se desfasoara viata de cuplu in timpul unei zile.

Acolo unde , dupa 6 ani de la studiu, acestia au ramas impreuna, ei raspunsesera afirmativ acestor OFERTE de conexiune in peste 86% din cazuri.

Cei care au divortat peste 6 ani aveau o medie de raspuns pozitiv de doar 33%.

***

In acelasi timp, exista o serie de comportamente toxice intr-o relatie care genereaza emotii negative si care scade contul emotional al relatiei. Sunt 4 mari: Acuzarea, Atitudinea defensiva, Dispretul sau Lipsa de respect si Indiferenta sau Blocajul.

***

Deci, ce poti face pentru cineva cu care vrei sa cresti relatia? 

RASPUNS: Creste contul emotiilor bune observand aceste cereri simple de CONEXIUNE si raspunzandu-le cu bucurie, cu entuziasm, cu generozitate: Sunt AICI, ACUM, PENTRU TINE, ATENT LA NEVOILE TALE.

Atunci cand nu esti intr-o faza prea buna a vietii sau doar a zilei tale, incearca sa nu iti consumi acest cont, sa nu il golesti. EVITA COMPORTAMENTELE TOXICE.

GRESELI FRECVENTE ALE LIDERILOR SAU MANAGERILOR CARE VOR SA CREASCA ECHIPE

Am vorbit de curand despre greselile pe care managerii sau liderii le fac frecvent atunci cand isi propun sa dezvolte echipele pe care le conduc si sa le transforme in echipe exceptionale. Am adus o perspectiva curajoasa si provocatoare care vine din experienta mea de coach sistemic.

CE ADUCE NOU COACHINGUL SISTEMIC IN LUCRUL CU ECHIPELE?

IATA O LISTA SIMPLA A UNORA DINTRE ACESTE PROBLEME:

1. Se apuca de munca de transformare a echipei, fara sa creeze intre membrii acesteia un climat de deschidere si incredere. 

     Munca este, astfel, de cateva ori mai anevoioasa pentru ca oamenii comunica greu, deficitar, banuind ca celalt are un interes sau o agenda deschisa.

Raspunsul meu: 

Construiesc deschidere. Oamenii au nevoie sa isi faca povestea cunoscuta, sa vorbeasca despre ei si sa se simta vazuti, auziti, intelesi. Atunci cand lipseste increderea, se evita confruntarile, raman conflicte inghetate. Abia dupa ce construiesc incredere si deschidere cautam sa rezolvam conflictele.

2. Sunt problem solving. 

     Sunt multi coachi venitit din companii sau din zona de consultanta care au tendinta sa caute solutii la probleme care revin mai tarziu cu un ADN schimbat. Cred in solutia de management, in standarde si proceduri, ele sunt utile, nu pot fi substituite de coaching, dar ramanerea doar in aceasta perspectiva este o greseala, creaza dependenta si lipsa de initiativa.

Raspunsul meu: 

De multe ori este de ajuns sa faci acel “Reveal the system”, sa expui sistemul lui insusi, ca intr-o oglinda, pentru ca oamenii sa inteleaga ce se intampla cu ei, cu ceilalti si cu relatiile dintre ei. Acest lucru activeaza un principiu major in munca sistemica si anume ca “Sistemele sunt inteligente si creative” si poate declansa o solutie mai eficienta, produsa natural de sistem si care poate fi replicata sau adaptata si in alte situatii.

Relevarea fluxurilor emotionale sau a comportamente toxice din echipa este parte din acest proces.

3. Se concentreaza pe agendele si nevoile individuale ale membrilor echipei;

Raspunsul meu:

Focus pe sistem. 

Intr-un demers generos, liderul petrece timp valoros in intalnirile one to one, incercand sa afle problemele fiecaruia si sa vina cu o solutie pentru fiecare. 

Am lucrat cu un astfel de lider. Dar era o exceptie de la regula. Avea cu adevarat acest dar de a face micromanagement intr-o organizatie cu un numar mare de oameni, cu abilitatea unui campion mondial de sah, fara sa piarda tabloul macro al economiei organizatiei. 

Daca nu sunteti Boby Fisher, nu faceti acest lucru! 

In fiecare organizatie exista oameni intepeniti in perspectivele lor si a te apleca pe agenda fiecaruia consuma energie si creaza frustrare si oboseala.

Rolul unui leader sistemic este acela de a crea agenda si a aduce motivatie si energie in echipa pentru urmarirea ei. 

4. Se concentreaza doar pe actorii principali ai procesului

Raspunsul meu: 

        Fiti atent la intreg sistemul!

Imaginati-va ca dirijati o orchestra grandioasa si sunteti la momentul viorilor. Este acel pasaj pe care l-ati pregatit minutios, orchestra il stie, il simte… este acel moment… Va uitati la concertmaestru, aveti focusul pe viorile asezate in taietura de aur in jurul sau, totul este perfect!! Si atunci, viorile sunt dar, dintr-odata, din spate, se aude cornul englez care a intrat cu o secunda mai devreme… Te uiti la el si ii vezi nasul rosu si venele din tapla care stau sa ii plesneasca. Iar?! Cum de l-ai scapat din vedere?!

Rolul unui lider sistemic este ca, chiar daca 80% din atentiea lui merg catre cei 20% ai lui Pareto, sa pastreze in campul lui de observatie fiecare parte a sistemului. Credeti ca este posibil?

5. Masoara “static” echipa, si pe membri ei.

Incercand sa aiba o fotografie a sistemului pentru a-si fundamenta deciziile si actiunile, managerii performanti folosesc instrumente de evaluare a parametrilor si nevoilor indivizilor si echipei, acele “assesment tools” care au la baza doar unul sau mai multe interviuri. Aceasta fotografieaduce o informatie valoroasa dar doar pentru un anumit context. Schimband contextul ea poate deveni nerelevanta sau chiar eronata.

Raspunsul meu:

Introduceti sistemul in dinamica si fii pregatiti sa il intelegeti, sa il vedeti, sa il auziti dar, mai ales, sa ii respecti expresia si sa credeti ca are in el tot ce ii trebuie pentru a-si gasi o continuare. Adica, pentru a intelege cum stau lucrurile, avem nevoie de un film. Si nu doar un film simplu, safe, cu role play si situatii ireale care nu se vor intampla niciodata. Si un coach sistemic are aceasta abilitate.

Poti sa spui despre un om ca este curajos. Dar este important ca acest lucru sa fii adevarat si pe timp de pace si pe timp de razboi.

Odata pornit acest proces, veti vedea cum stau cu adevarat lucrurile in echipa voastra. Sa nu dati vina pe postas!

6. Folosesc doar coaching individual, unu la unu. 

De curand am intalnit un coach foarte bun care se plangea de munca sa de coaching executiv in companii mari. 

        Multi dintre angajati erau doar trimisi la el de catre companie, nu veneau dintr-o dorinta reala de a schimba ceva in munca si viata lor. 

        Cei care aveau evolutii foarte bune, atunci cand se intorceau in sistemele lor se loveau de dorinta oamenilor din jur ca ei sa ramana acolo unde ii stiau acestia.

Raspunsul meu:

Introduceti Coachingul sistemic in lucrarea echipei voastre. Cautati acel coach care are capacitatea si pregatirea de a se adresa echipei in dimensiunea ei de orchestra, dincolo de indivizi, care poate surprinde si gestiona dinamica relatiilor si a fluxurilor informationale si emotionale dintre oameni. El poate creste in echipa voastra acea a treia entitate a lui Young (despre care poate voi vorbi, candva).

7. Folosesc interventii singulare sau disparate de training, coaching sau doar team building

        Este cam si cum ai da unei persoane cu o infectie puternica un tratament antibiotic doar o singura doza, sau pentru o singura zi, si te intrebi apoi de ce dupa cateva zile lucrurile au revenit si sunt mai grave.

Raspunsul meu:

Concepeti un intreg program de dezvoltare si transformare a echipei si indivizilor, plecand de la o masurare buna initiala si evaluand pe parcurs evolutiile si nevoia de interventie. 

BONUS

8. Se opresc prematur atunci cand apare disconfortul generat de schimbare

Atunci cand va angajati in acest proces de schimbare de la starea existenta Primary catre starea dorita, Secondary, pe masura ce echipa se angajeaza in aceasta tranzitie, sistemul cunoaste acea faza de tranzitie caracterizata de “comportamente de frontiera”: unora le este teama, isi pierd privilegiile, alti sunt mai entuziasti dar poate usor nemultumiti de ritmul schimbarii. Unii pleaca de tot... 

Acesta este momentul in care unii lideri se sperie si se opresc.

Raspunsul meu:

Daca ati intrat in hora, jucati pana la capat!

TE VOR URMA DOAR CEI CARORA LE VEI DA SI "CODUL SURSA" AL VIZIUNII TALE, NU DOAR DREPTUL DE FOLOSINTA!!!

       

       Am construit echipe toata viata mea iar acum mi-am dezvoltat aceasta abilitate de a le duce in potentialul lor maxim. Am fost, insa,  si parte din miscari mai mari. Mi-a placut sa ies din flux si sa intuiesc curentii mari, trendurile. Cum se creaza aceste miscari?. Ce cred eu din experienta si lecturile mele ca este necesar pentru a construi, cu oameni, o "miscare" constienta si asumata?

***

       Acum mai bine de 10 ani eram intr-o ceremonie impresionanta in Edinburgh Castle in care urma sa ni se anunte primirea cu drepturi depline, dupa o perioada de aspirant, intr-o retea importanta europeana, impreuna cu o mana de oameni si organizatia din care faceam parte. 

       Urma sa am un scurt discurs la anuntarea membershipului. Eram usor agitat si m-am retras ca sa imi gasesc ideile puternice care puteau sa treaca dincolo de multumirile banale si conventionale.

Am venit apoi in fata celor peste 100 de delegati si a baietilor aceia localnici imbracati in  kilturi si AM PROMIS doua lucruri pentru tot timpul in care vom fi membri in aceasta familie: CONSECVENTA, gandindu-ma la pastrarea valorilor si principiilor dar si la proiectele noastre, si CREATIVITATE, facandu-i atenti ca venim dintr-o lume de la limesul imperiului, ca am stat mult sub tacere si acum avem idei, ne dorim si stim, avem resurse sa cream lucruri noi. Asa a fost.

DE CE MERG PE CARBUNI INCINSI? DESPRE LIMITELE UNIVERSULUI PERSONAL

I. 

"TEORIA U"

       In cartea Presence: Exploring Profound Change in People, Organisations and Society - Peter Senge, Otto Schramer  si inca doi autori dezvolta o noua teorie despre schimbare si invatare plecand de la nevoia autorilor de a intelege cum se petrec schimbarile colective profunde. 

       Autorii au intervievat 150 de lideri din domeniul stiintelor, social sau de business.

       In traducerea mea, Teoria U pe care Otto Scramer o dezvolta si care devine un curent cu foarte multi adepti, propune fiecaruia dintre noi sa exploreze frontierele si dincolo de frontierele universului personal, intr-o meta-stare de curiozitate si deschidere. Acum 2-3 ani i-am urmat, cred ca primul lui curs on-line, dupa care am descoperit cat de mult s-apropagat teoria lui in intreaga lume.

       Explorand frontierele universului nostru avem sansa de a intalni oameni si structuri radical diferite de noi, de a ne conecta cu reguli si obiceiuri care ne transced si de a ne provoca limitele, in felul acesta.

       "Civilizaitiile" aflate la limita universului nostru asteapta sa fie intalnite de pe aceasta frecventa de ne-judecare si curiozitate. Din aceasta stare, find cu toate simturile deschise, atenti la "semnale" si la ce "incearca sa se intample", ne vom exploda universul personal de intelegere si vom capata perspective fabuloase despre lume. Vom fi mai bogati si mai vii. 

       In felul acesta, Schramer ne spune ca ni se vor dezvolta 7 abilitati fundamentale de lidersip, nu vorbim despre ele aici, care ne vor creste capacitatea de a vedea, de a simti si de a realiza noi posibilitati. Dezvoltarea acestor capacități accesează un nivel mai profund de învățare, care este cheia creării unei schimbări care servește întregului - noua înșine, organizațiilor noastre și comunităților din care facem parte.

COMPLICAT?

***

II. 

CUM ISI EXTIND CEI MAI MULTI OAMENI UNIVERSUL?

       Oamenii care isi traiesc viata pe nivelurile neurologice de mediu si actiune, isi rezolva nevoia de varietate cu care au fost inzestrati din creatie prin calatorii in destinatii exotice, merg in Africa, in India sau fac calatorii culinare sau pe drumul vinului, cum imi place mie sa fac. 

       Cei care indraznesc sa isi acceseze nivelul de abilitati, incearca forme de "dezvoltare personala" mergand la traininguri, tot ca mine. Spun asta ca sa nu fiu excesiv de enervant si pentru ca, partial, ma regasesc, rar, in aceasta categorie. Daca ar fi sa fiu direct si radical, as spune ca acesta este un mod superficial de a ne exporta obiceiurile de acasa in medii geografice diferite si de a le largi pe alocuri si pe termen scurt.

***

III. 

CUM MI-AM EXTINS EU UNIVERSUL?

Am avut aceasta pornire de a merge la limitele sistemului meu de cunoastere inca de mic:

• Eram singur, abandonat la tara la bunici si obisnuiam sa calatoresc mereu, ore in sir, dincolo de orizonturile mele geografice cunoscute.
• In scoala am facut aceasta calatorie cu matematica, am studiat enorm, si cu literatura, am citit tot ce imi cadea in mana. Lumea mea era in continua crestere.
• Am facut 9 luni de armata inainte de facultate, pentru a cunoaste nivelul zero al lucrurilor
• Student fiind, am organizat conferinte cu oameni exceptionali, am luptat impotriva sistemului si am cunoscut mii si mii de oameni noi. Cunosteam mereu oameni noi.
• Am condus o organizatie studenteasca apoi o organizatie a tuturor organizatiilor neguvernamentale si politice
• Am fost consilierul unui Presedinte si al unui Guvernator de banca centrala, am lucrat pentru un Primi ministru
• Am coordonat tarile Europei centrale si de Rasarit din bordul unei retele europene
• Am facut afaceri, administratie, am lucrat in cercetare, academic ( scurt timp) si in mediul neguvernamental, am facut agricultura - prost.

***

IV. 

INCOMPLETITUDINEA ADEVARULUI OMENESC

       De ce spun toate astea? 

       Ce este important aici - una peste alta  ?! 

       Ce ramane la capatul acestor zbateri?

Stiu ca Teorema de incompletitudine a lui Kurt Godel apune ca, oricat ai merge de departe, orice sistem ai construi, exista un rezultat adevarat din afara lui la care nu poti ajunge cu ce ai inauntrul lui.

Am citit undeva o povestioara cu Parintele Cleopa care calatorea cu trenul pana nu stiu unde. Niste ofiteri militari care erau in compartiment cu el, dupa ce intai au incercat sa il ia peste picior, dupa ce au vazut ca este desptept si bun au schimbat registrul:

• Da Parinte, dar intre timp, oamenii si-au facut rachete, au calatorit in cosmos...
• Asa este, le-a raspuns parintele, si albina aiesit din stup si a crezut ca a descoperit lumea!!

V.

CE MA MINA, TOTUSI?

       Credinta mea este ca viata noastra nu este doar o paranteza intre doua raiuri. Ea are sens si asteapta sa fie explorata, implinita si mantuita. 

       Parintele Visarion calatorea imens. Iubea lucrurile si oamenii din orice cultura. Stia astronomie intr-un grad inalt de inteelgere. Si se bucura de tot si de toate cate ne fusesera oferite spre bucurie de catre Dumnezeu.

       Cred ca suntem facuti sa trecem in permanenta de limitele noastre, sa ne exploram limesurile imperiului cunoscut, sa crestem mereu, pastrandu-ne reperele fundamental umane si pe Dumnezeu. 

Dar sa nu stam locului. 

Este pariul meu. 

Sa ne schimbam mai repede decat lumea care oricum se schimba in continuu.

       Odata ce m-am angajat in dinamica asta, am descoperit formula de a trai 100 de ani. 

       Acum de Sfantul Ilie, am facut 49 de ani. 

       Psalmistul spune ca as mai avea vreo 20, plus sau minus... 

       Traind cu intensitate, de trei ori mai intens si mai profund acesti ani, ii voi spori in continut, ca si cum ar fi 50 sau mai mult. 

       ACEASTA ESTE FORMULA MEA DE A TRAI 100 DE ANI SAU MAI MULT.

       DE ACEEA MERG PE CARBUNI INCINSI.

NEUROPLASTIA IESIRII DIN PRE-DESTINARE

     Cei mai multi dintre noi ne nastem pentru destine marunte. Si complicate. 

***

Pentru neamtul comun este in regula sa fii un om obisnuit. Si pentru italian, cred… Francezii…

Ei isi pot suplini aceasta nevoie de a fi remarcabil prin recunoasterea pe care o au in societatile pe care singuri si le-au construit. Acolo fiecare dintre ei este zugravul, laptarul, doctorul, politistul… In comunitatile mici, acest lucru este si mai pregnant iar sentimentul de apartenenta la o lume, o cultura locala sau nationala este mult mai important.

***

Noi, in schimb,  am fost invatati sa visam, permanent, sa iesim din multime. 

Acesta este paradoxul lumii uniforme in care am crescut. Fiecare era in competitie cu fiecare, piticii sovietici aveau nevoie sa fie cei mai mari pitici din lume. La sfarsitul zilei, eram, insa, cu totii "la fel de egali", doar ca unii erau "putin mai egali decat altii".

***

Lumea noastra abia acum incepe sa se expandeze, pe masura ce memoria colectiva uita cenusiul uniform. 

Generatiile noi au o sansa la diferentiere. Cei mai multi, insa, schimba acvariul cu unul mai mare. Si nu isi dau seama.

Practica ne arata ca doar 2% dintre noi au puterea sa isi influenteze major viata si mediul in care traiesc. Pana la 20% inteleg ce se intampla cu viata si cu lumea lor. Restul de 80% intreaba a doua sau a treia zi ce s-a intamplat sau, pur si simplu sunt sub vremuri. Sunt la indemana mediului in care s-au nascut.

Si asta genereaza frustrare.

***

Am vazut cat de mult determina viata unui om mediul, familia, satul, cartierul in care s-a nascut. Oamenii nascuti intr-o lume a supravietuirii nu vor TRAI cu adevarat. Ei vor rezista, vor pieri frumos, vor fi victime sau cel mult protestatari. Doar pe unii dintre ei, frustarea ii va propulsa in destine ambitioase. Daca stiu sa dubleze asta cu educatie cu vis si cu proiect pe termen lung, ei isi pot incepe pariul familial de a construi blazon. Sunt putini.

***

Lucrez cu multi oameni. 

Cei care au stat mult in sentimente de rusine, frica, umilinta, foame, lipsa de speranta, lasitate, minciuna, tradare, obraznicie, ura, toti acesti oameni care s-au nascut si au trait multa vreme in acest taram al intunericului, au creierele brazdate, modelate, programate pe un anumit calapod. Au santuri fizice care ii fac sa exprime aceleasi ganduri negre, sa foloseasca aceleasi cuvinte negative, sa intre pur si simplu pe pilot automat si sa isi peroreze povestea trista la cel mai mic declansator corelat cu o experienta anterioara.

Munca de transformare a acestor oameni este pur si simplu NEUROPLASTIE, schimbarea mintii, a creierului. Construim alta strucutra, alte conexiuni neuronale, alta chimie a creierului. Aceasta presupune o disciplina extraordinara, o vointa de fier dar, mai ales, o motivatie iesita din comun.

Si nu este simplu.

***

Sant convins ca Dumnezeu nu face rebuturi si, de aceea, sensul vietii mele este acela de a insoti oamenii in descoperirea unicitatii lor primare, sa si-o reaminteasca si sa si-o acceseze. Si fac cu bucurie acest lucru.

Cei mai multi dintre oameni aleg, insa, privilegiul de a fi victima, de a se plange, blama, de a gazi vinovati pentru nereusitelel lor, de a fi defensivi sau de a se refugia in intelepciuni de 2 bani care sa le justifice mizantropia.

Foamea de remarcabil este pe undeva nenaturala. Pentru ca noi suntem mai mult de atat, suntem unici, avem samanta dumenzeirii in noi. Este de ajuns sa fim constienti si conectati cu acest lucru.

Parintele Visarion de la Clocociov imi spunea adesea, in timpul spovedaniei: 

     - Dumnezeu nu a facut doua raiuri, nu avea rost!!

Stiu ca pentru multi dintre noi viata este dura. Pentru ca asa am fost programati. Prin mediul in care ne-am nascut, prin educatia pe care am primit-o, prin cartierul in care am jucat fotbal, prin margarina vizana pe care am mancat-o, prin visele care ne-au fost ucise, prin parintii sau fratii, copiii care ne-au murit prematur, prin experientele dureroase prin care am trecut, prin umilinte, foame, lipsa de speranta. Eu la randul meu am trecut prin toate acestea.

Dar totdeauna exista un sens plin al vietii. Victor Frankl, in marturiile sale cutremuratoare din “omul in cautarea sensului vietii” spune ca, chiar si in acele momente limita ale vietii noastre, avem un motiv pentru care sa ne trezim si sa respiram.

Mai aproape de cultura noastra, toata literatura inchisorilor poliitice din Romania marturiseste acest lucru.

Exista o speranta.

Dar mai stiu ca majoritatea noastra traim la 10-20-30% din potentialul nostru si mai stiu ca avem datoria si puterea de a ne apropia cat mai mult de starea noastra rotunda, de bucurie si implinire. 

Meritam asta!

Cu totii. 

Prin creatie.

Toata viata mea, atat cat va mai fi, voi fi alaturi de oameni care isi asuma cu curaj si speranta aceasta calatorie.