Imaginea publica si grija parinteasca cu care este ea pazita in cazul unor personaje "cheie", de importanta strategica pentru natiune, este masca perfecta sub care se ascund adesea personaje de "carton", cu defecte, patimi, pofte, sau, simplu, aspecte ridicole sau chiar penibile.
Mi-am adus aminte de o interesanta intalnire pe care am avut-o in restaurantul discret de la ultimul etaj al unui hotel cu "stele" dintr-o tara straina. Am avut bucuria sa il vad la o masa mai incolo pe un fost ministru roman, care lua linistit masa, departe de ochii indiscreti ai poporului, cu o domnisoara tanara.
- A fost ministrul de ... al Romaniei, atrag discret atentia persoanei de langa mine.
Ca sa completeze maretia tabloului, domnul MINISTRU apuca servetul impecabil, de panza alba, brodata cu insemnele hotelului, si isi sufla nasul vioi, "trompeta", ca sa il remarce si ceilalti tovarasi ai mei de la masa. "Oh my God!" spune sec persoana de langa mine si incerc sa ii dau dreptate...
Mi-am adus atunci aminte de povestea Ancai cu "personajul" invitat la o eleganta petrecere si de momentul lui de adanca recunostinta pentru strabuni:
"Sa fie pentru mortii mei!"
Apoi varsase sec, vin rosu, la fel de sec, pentru mortii lui, direct pe covorul cu multe "noduri" al mamei ei....
L-am intalnit a doua zi in tren... intr-un compartiment de vagon lit, tinand lectii de geopolitica aceleiasi domnisoare:
"- Aaaa, pai astiea au fost totdeauna un popor capos... Cum sa-ti explic..."
Ascultam zilele acestea vorbindu-se despre acelasi onorabil domn si despre demnitati si pozitii noi pe care distinsul sa le ocupe pe altarul tarii. Se vorbea despre necesitatea de a prelua o anumita demnitate publica... mai mult decat alta... e nevoie mai mare...
Ma gandeam si eu, sec, ca vinul de pe covor:
- Sa mori tu?!
Mi-am adus aminte de o interesanta intalnire pe care am avut-o in restaurantul discret de la ultimul etaj al unui hotel cu "stele" dintr-o tara straina. Am avut bucuria sa il vad la o masa mai incolo pe un fost ministru roman, care lua linistit masa, departe de ochii indiscreti ai poporului, cu o domnisoara tanara.- A fost ministrul de ... al Romaniei, atrag discret atentia persoanei de langa mine.
Ca sa completeze maretia tabloului, domnul MINISTRU apuca servetul impecabil, de panza alba, brodata cu insemnele hotelului, si isi sufla nasul vioi, "trompeta", ca sa il remarce si ceilalti tovarasi ai mei de la masa. "Oh my God!" spune sec persoana de langa mine si incerc sa ii dau dreptate...
Mi-am adus atunci aminte de povestea Ancai cu "personajul" invitat la o eleganta petrecere si de momentul lui de adanca recunostinta pentru strabuni:
"Sa fie pentru mortii mei!"
Apoi varsase sec, vin rosu, la fel de sec, pentru mortii lui, direct pe covorul cu multe "noduri" al mamei ei....
L-am intalnit a doua zi in tren... intr-un compartiment de vagon lit, tinand lectii de geopolitica aceleiasi domnisoare:
"- Aaaa, pai astiea au fost totdeauna un popor capos... Cum sa-ti explic..."
Ascultam zilele acestea vorbindu-se despre acelasi onorabil domn si despre demnitati si pozitii noi pe care distinsul sa le ocupe pe altarul tarii. Se vorbea despre necesitatea de a prelua o anumita demnitate publica... mai mult decat alta... e nevoie mai mare...
Ma gandeam si eu, sec, ca vinul de pe covor:
- Sa mori tu?!
