Am fost la puscarie.

Au pus in piata publica un TELEVIZOR IMENS.

Si lumea sta tintuita cu ochii lipiti de ecran asteptand comanda. Nimeni nu are curaj sa se desprinda pentru ca asteapta sa i se transmita urmatorul reper al vietii lui:
"Acum va temeti de razboi!"
"Acum aveti Simona Halep!"
"Gabita FiiRea!"
"Astra bate Petrolul in minutul 94"
"Gicaaa Po-pe-scuuu!"
...

Pe astia mai tineri nu puteau sa ii tina locului. Si atunci le-au dat smartphon-uri. I-au rezolvat!

In tot timpul asta nimeni nu mai vede ce se intampla in spatele ecranului.

***

La puscarie nu ai net, nu ai mobil...

Oricat ai fi de puternic, experienta INCHISORII este atat de profunda si INTENSA incat impune agenda. Presetarea personala se suspenda iar orice bruiaj mediatic devine inofensiv.

De cateva saptamani bune merg intr-un penitenciar si fac traininguri cu detinuti. Inauntrul inchisorii!! Este o experienta limita pe care am cautat-o in incercarea de a rupe de pe mine "paienjenisul social" si de a regasi lucruri autentice.

"- La inceput am crezut ca esti un papa lapte... Ce vrea asta?! Pana la urma mi-a placut. Nuuu... chiar e ok!"
"- Sunteti primii oameni care veniti aici si faceti ceva pe bune!"
"- Este o pata de culoare in viata noastra alb-negru"
"- Aici iti este usor... dar sa vii cu mine sa tinem un training la URSI, acolo jos... Abia atunci vei intelege!!" Ursii sunt cei fara carte, pentru care alfabetul este doar a,b,c,u,r,s.


***

Din 50 de oameni, dupa cateva saptamani de traininguri scurte s-au selectat 12. Pe acestia i-am amestecat cu 8 studenti. Totul se petrece in puscarie. Si am inceput sa facem un training TOT. Ieri, a treia zi, au ramas doar 17 cu totii. Trei "pepelei" nu au mai putut veni. PPL inseaman PersoanaPrivatadeLibertate. Oricum, este greu sa duci intreg procesul cu 17 oameni in numai doi traineri Nu am putut sa dau afara pe nimeni din cei care au vrut sa ramana in curs.

Studenti si puscariasi impreuna, ca sa ii facem formatori, sa poata sa dea speranta mai departe...

Prima intalnire a fost dura:
- Vino langa mine! Ti-e frica de mine?
- Nu!
- Am un cutit, mergi cu mine la baie?
- Am prieteni care au fost la pusarie si nu ma sperii! Nu am prejudecati.
Au ras cu totii.
Apoi totul a fost ca o descarcare. Procese intense, invatari puternice, sentimente profunde, curba invatarii fabuloasa, dinamica mare, cresteri personale si mai mari...



***
Am simtit nevoia sa scriu despre aceasta experienta ca sa spun ca:

• Am descoperit ca suntem o natiune de "puscariabili". 

Toata lumea, de la soferul de taxi care ma aduce la penitenciar pana la studentii care vin in training se tem de puscarie. 

"- I-au imbracat pe romani in piei de iepuri si acum vor sa ii puna sa se lupte cu rusii?! "spunea Tutea.

• Am inteles ce inseamna sa ii cercetezi pe bolnavi dar, deopotriva, si pe cei din inchisori

La 1100 de detinuti exista un post si jumatate de psiholog, un preot aproape voluntar si doi lucratori sociali. Daca 1% din psihologii, trainerii, coachii, sociologii sau studentii din Romania ar merge voluntar o zi pe an in inchisori, fata intregii societati s-ar schimba. Pentru ca raul se transmite mai departe afara.

• Societatea romaneasca are multe blocaje din categoria "drob de sare"

Asa cum de cativa ani am inteles ca scoala accepta interventie, suport, inovatie din afara, asa am inteles acum ca se pot face programe in inchisori. Numai ca sunt foarte putini cei care incearca. 

Nu vorbesc aici de "6.1" sau de toate cacaturile de pseudoprograme care se mimeaza doar interesul, ca sa fim in acord cu ghidul solicitantului facut de un idiot intr-un birou.

• Am inteles cat de urata este tradarea si ce inseamna "sa il dai pe cineva in gat cu shaishpele"

In inchisoare cel mai urat lucru este turnatoria. Si cel mai intalnit. Mai grav decat asta este sa "torni" pe cineva ca sa ti se reduca tie pedeapsa cu art 16. 

Cand am iesit afara din training, un amic din alta tara ma suna sa imi spuna ca unul din copii pe care il plimbam cu mine prin europa, ca sa creasca, l-a sunat sa ii spuna ca vrea sa se ocupe el singur de program, fara cei care l-au trimis acolo... In miercurea tradarii. Am zambit.

Sentimentul GENERAL ca suntem UNU la UNU cei care vor sa faca ceva si cei care ii monitorizeaza va lasa urme adanci in poporul roman. Si pentru mult timp.

• "Complexul" uman este predictibil si poate fi pus in scheme simple 

- Si eu si Hota am crescut fara tata, de capul nostru. De ce crezi ca am ajuns aici? imi spunea unul dintre ei. 

Cateva minute mai tarziu, omul ala mare, fost campion de box, povestea cat de mult inseamna pentru el copilul lui... "Este totul pentru mine. Il sun! si cand ii aud vocea... Are 3 ani. Numai eu il inteleg cel mai bine!" 

A iesit apoi din training ca sa isi sune copilul de la telefonul fix, ca nu mai putea... 

Copilul... care crestea, la randul lui, fara tata. Cu un tatat la puscarie.

Scheme sociale simple, predictibile.

• In momentele limita raman cu noi doar lucrurile cu adevarat importante 

Si asta nu am sa o pun in cuvinte mai mult de atat.

Am invatat lucrul acesta de la baietii astia in care nu mai crede nimeni. Nici macar ei. "Noi suntem puscariasi! Hoti!". Dar sunt autentici. Cel putin in orele astea de program.
Comunicarea este totala. Bucuriile sunt simple. Adevarate. Aici nu exista fake-uri, masti, frustrari ieftine, cariere, credite, telefoane mobile ultimul model, brand-uri, creme de fata, mancare bio, plastic...
Spunea unul dintre ei acum doua saptamani:
- Cand ma gandesc ca se apropie Pastele! Mirosul ala de cozonac, de sarbatoare...



***

Mi-a dat Dumnezeu sa fiu acolo si in Saptamana Patimilor.
Am inteles acum altfel
                     Jertfa Mantuitorului, Pretul Tradarii, Valoarea Libertatii data de Dumnezeu, Nadejdea.

As vrea sa le pot transmite copiilor mei cat de lipsit de sens este totul in afara acestor repere.

HRISTOS A INVIAT!

Jesus is risen

- Desi este ciudat, conform constitutiei noastre, in Bosnia sunt trei feluri de cetateni: musulmanii se declara ca fiind BOSNIACI, catolicii se declara CROATI iar ortodoxii SARBI. Eu sunt musulman bosniac.

Velid este bosniac, om de afaceri si coleg de club cu Gasha, sarb. Fac afaceri impreuna, vorbesc aceeasi limba, traiesc aceleasi realitati iugoslav - balcanice. Singura diferentiere dintre ei este data de religie si de un orgoliu puternic. Imi este greu sa intru in logica relatiei lor. Totul este ISTORIE.

I-am intalnit pe amandoi undeva intr-o Asie cu mixuri zaroastriste, musulmane si pe alocuri crestine, purtand dupa ei un "flavor" balcanic in care conotatia religioasa parea doar un apendice la o disputa istorica la limita fratricidului.


*
Cateva ore mai tarziu eram cu amicul meu roman si crestin la portile orientului, intre avioane, gonind cu taxiul spre centru, spre piata Taxim, incercand sa prindem in cele cateva ore ceva din culoarea si aromele Istanbulului.

- Sorry, sir, Taxim CLOSE!!

Si soferul, care transpirase spunand tot ce stia el in engleza, si-a icrucisat bratele pe piept ca sa fie convingator ca nu mai este nicio cale de acces spre centru.

Am coborat resemnati si am inceput sa vedem cum se formau grupuri, grupuri de comunisti cu steaguri rosii mergand spre centru.

Am gasit imediat un alt taximetrist care, pentru 20 de dolari, a fost de acord sa ne duca spre Sfanta Sofia.
- President say: "NO TAXIM!! Please, no Taxim, no centre!" But they say: "YES, YES, Taxim!! Centre!!"

Intre timp, incepusera luptele de strada cu politia, cu gaze lacrimogene si dispozitive care imprastiau multimile.


- Sunt tare curios pentru ce fac asta, ii zic amicului?!
- Cum de ce? Sunt comunisti!
- Yes, yes! Comunists! Istanbul nice city. Nice life! But they say: " Taxim, Taxim, centre!!". But president say: "Please, no centre today!!"

*
Sentimentul pe care l-am avut in Sfanta Sofia este dureros! Perla Constantinopolului era transformata acum in moschee, flancata de minarete iar peste drum de ea, moscheea albastra ridicata in oglinda pentru a o umbri si mai mult.

Baptisteriumul din spatele catedralei, unde se savarseau botezurile crestine pe vremuri, era acum mausoleu pentru sicriele sultanilor si printeselor musulmane.

La intrarea in mausoleu o placuta anunta cum francezii le furasera la sfarsitul secolului XIX un mozaic trimis in Franta spre restaurare, o rusine a istoriei etc etc...

- Ooo, c'est domage!! spune o frantuzoaica dupa ce prietena ei ii explica despre ce este vorba. Apoi se descalta disciplinate, isi pun baticul si intra sa se plimbe printre sicriele verzi ale sultanilor.

Peste drum, la moscheea albastra, un afis mare cu descendentele profetilor de la Adam la Muhammad, incearca sa ii convinga pe turisti ca Allah a trimis inainte 124.000 de profeti ca sa indrume umanitatea spre "the Last and Universal Prophet" si ca "all prophets were muslim"de la Adam, trecand prin Idris, Noe... Abraham...

Francezii se descalta disciplinati asteptandu-si intrarea in moscheea albastra.
- Madam, madam!! No there!! There!! le arata ghidul cu degetul impingandu-le usor ca sa nu se imbulzeasca la intrare si sa incurce intrarea cu descaltatul lor.
- There, there! Yes! Go, go!

*
- We are 18 milions! spune acelasi sofer care venise sa ne duca inapoi la aeroport!
- Iti dai seama. cat Romania!

Lasam in urma un oras efervescent, plin de turisti. La orice colt se face o mica afacere. Peste tot este un sentiment de libertate pentru afaceri. Toata lumea face un small business. Fiecare vinde ceva. Nicio fiscalizare, nicaeri. Micile afaceri sunt lasate sa traiasca, sa se dezvolte.

DE jur imprejur un ocean de case. Dealurile sunt impanzite de case printre care serpuiesc stradute mici. Dintre ele se ridica o padure de varfuri ascutite de MINARETE.

Sambata lui Lazar

Sambata lui Lazar, inainte de Duminica Floriilor, este ultima zi in care se fac parastase in postul Pastelui. Biserica era plina de oameni care isi cinstesc memoria mortilor lor si cer iertare lui Dumnezeu pentru pacatele nespovedite de acestia.

Invierea lui Lazar este, inainte de orice, un fapt istoric, vazut si povestit de multime de oameni. Aceasta minunata intamplare are darul de a prefigura marea inviere a Mantuitorului.

Tot in Sambata lui Lazar oamenii merg sa ingrijeasca mormintele apropiatilor. Legatura de neam, cu mortii familiei, este indestructibila si da un rost pe termen lung oamenilor.

Rugaciunile noastre pentru cei care nu mai pot ei insisi sa se roage pentru iertarea propriilor pacate reprezinta singura nadejde a invierii lor in lumea dreptilor.

Rugaciunile celor ramasi si parastasele sunt singura cale pentru a mai ridica din iad sufletele cazute, ultima cale spre mantuirea lor.

Toate mormintele din cimitir erau ingrijite. Din loc in loc femei, barbati sau fete tinere cu cate o sapa, grebla, foarfeca de taiat florile sau cu galeti cu apa ingrijesc mormintele. Oamenii sunt mai linistiti, mai buni...

Nu am vazut niciun mormant neingrijit!
Datator de nadejde pentru poporul nostru.

*
In sambata urmatoare oamenii se ingrijesc de propriul suflet. Cei care s-au spovedit si incearca sa se impartaseasca in noaptea invierii tin un post mai aspru. Sunt oameni care nu mai mananca mancare si nu mai beau apa de joi noaptea pana dupa Inviere.

Ispitele sunt din ce in ce mai dure, dracii bantuie printre oameni si INCURCA. Nervi, certuri, agitatie... Cine are rabdare in ispita, primeste "cununa"!

*
- Ce faci Costel?
- Multumesc lui Dumnezeu, bine! Lumea ma intreaba " Cum te descurci? " Si eu le zic "Nu ma incurc ca sa nu fiu nevoit sa ma descurc!"