Se afișează postările cu eticheta copii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copii. Afișați toate postările

marți, 16 aprilie 2013

"Mi ducu mi intorcu" cu educatia (I)


- Ce faceti domnule profesor?
- Si eu... ca machedonii la giratoriu?
- Cum asa?!
- Stii cum zic machedonii la sensul giratoriu... "mi ducu mi intorcu". La fel si eu, toata ziua mi ducu mi intorcu...
- Asta este viata! Toata ziua mi ducu, mi intorcu, mi ducu, mi intorcu, pana intr-o zi cand mi ducu... si nu mi mai intorcu...
- Cand am venit in scoala asta aveam 46 de ani. Acum am 63.
- "Mi ducu" la 46 de ani si la anu' faceti 64, "mi intorcu" lui 46.

Ne despartim cu o strangere de mana si domnul profesor se indeparteaza obosit de zeci de ani de "mi ducu, mi intorcu" in educatia de stat.


luni, 15 aprilie 2013

LUNI... verde







Au inverzit cativa mesteceni. Nu toti. Fiecare frunza este o victorie a VIETII. Ieri am batut in pamant cateva scanduri si i-am indreptat pe doi dintre ei, sa creasca frumos.Paltinii cred ca se prind. La fel si cei doi stejari. Si doi brazi, unul s-a uscat.

Azi dimineata erau doi fazani in curte. Penele le sclipesc in soare. Sunt de arama. Asta iarna erau mai multi si ieseau pe zapada ca sa caute mancare. 

Ii privesc acum cu jind pentru ca stiu ca civilizatia va veni peste ei. Asta vara un vanator urban ii cauta cu un brac german prin tufisuri. 

Acum cateva zile un barcagiu umbla prin papura sa gaseasca ouale de lisita. L-a gonit bunica.


*
Copiii s-au foit prin casa toata noaptea. Se trezeau, mergeau la baie, veneau in camera la noi. 

M-am trezit si eu in mijlocul noptii si am facut un "rond" sa ii vad pe toti. Maria doarme, o mangai pe par... in cateva luni pleaca...  Sanziana patrulase si ea de cateva ori intre baie si dormitor via dormitorul nostru. Deschid usa incet, ma simte, o sarut pe par si ies. Ii fac lapte Anei, o invelesc pe Eli, inutil, incerc sa o mangai si imi da mana la o parte apoi se duce pe partea cealalata langa maica-sa. Intre timp venise si Dumitra la noi... "la Pavel e frig". 

O iau pe Lavinia de mana si adormim... greu.

Luni dimineata fazanii se plimba prin curte. Au inverzit mestecenii.




marți, 2 aprilie 2013

ANOMIE

Aprioritatea accesului la educatie, cu care am fost obisnuiti atata vreme, va fi fundamental regandita si reasezata in urmatorii 3-5 ani. In Europa si in intreaga lume acest lucru are cu totul alte conotatii.

In JAPONIA, daca nu te nasti intr-o familie de actori nu ai nicio sansa sa devii actor.

In INDIA, "zidirea" sociala este mult mai mare. Un copil nascut intr-o CASTA, acolo ramane. Accesul la educatie este dat de apartenenta la casta respectiva iar dobandirea accidentala de educatie superioara nu ofera si upgrade social.

In AUSTRIA 80% din studenti provin din familii cu background universitar. 90% din invatamantul liceal este profesional.

In OLANDA, ELVETIA, LIHTENSTEIN, la 10 ani ai copilului, profesorul decide daca acesta urmeaza invatamant profesional sau daca i se ofera o sansa ulterior de a face o universitate.

UK dirijeaza, discret dar clar, actul educatiei in functie de statutul social. Accesul in universitatile mari se face pentru "upper class", pentru copii din familii, care au urmat in prealabil un liceu privat.

Franta pastreaza meritocratia in accesul la educatie dar urmarea unui Haute Ecole, de exemplu, reclama urmarea unor cursuri CLASSES PREPARATOIRES, foarte dificile si scumpe, in acelasi timp, deci NU pentru toata lumea.

In tarile excomuniste invatamantul este "for all". INCA. Presiunea pe care acesta o pune pe bugetele nationale, degradarea prin subfinantare si deprofesionalizare, aparitia formelor alternative private si deschiderea granitelor educationale pentru cei buni si foarte buni creaza diferente majore in accesul la educatia de calitate.

*
Oana imi vorbea despre doua fenomene cu care se confrunta in lucrul ei cu tinerii in ultimul timp:

Primul este legat de nepromovarea bacalaureatului care a creat un efect straniu de "intepenire" sociala. Un numar mare de tineri, unii dintre ei calificati pentru a urma o forma de invatare ulterioara, au ramas in afara societatii pentru ca nu au luat o proba la examen, matematica in multe cazuri, si nu pot sa isi urmeze facultatea de stiinte umane, de exemlu, pe care si-o doresc. Liceul urmat nu ofera nicio solutie de viata nici pentru ei si nici pentru toti ceilalti care, dintr-un motiv sau altul, nu urmeaza o facultate.

Al doilea este cel de GENERATIE ANOMICA. Nu stiu, nu isi doresc, nu vor, nu isi asuma responsabilitati, nu isi intemeiaza familie.
- Ce se va intampla daca lucrurile continua asa?
- Daca nu isi gasesc repere, norme sociale, in cele din urma degenereaza in revolta.


*

Noua paradigma educationala pentru tineri presupune MOBILITATE. 

Comisia europeana, in conceptul ei de "societate bazata pe cunoastere", are o strategie pentru tineri in care stimuleaza mobilitatea muncii si mobilitate in actul invatarii.

La o conferinta in Varsovia am vorbit despre MOBILITATE ANTREPRENORIALA, ca alternativa la modelele clasice educationale. 
Tinerii trebuie sa devina MULTITASKING educational, sa dobandeasca COMPETENTE TRANSFERABILE in aproape orice domeniu, sa fie capabili de INITIATIVA si de PROIECT, sa poata sa schimbe rapid contextul si sa isi deseneze singuri cadrul de munca si de viata.

Cred ca astazi in lume se confrunta doua trenduri majore: 
  • Pe de o parte ARISTOCRATIZAREA societatilor, asezarea lor, din ce in ce mai mult, pe STRATURI SOCIALE. Societatile umane au o tendinta naturala de INCHIDERE A CERCULUI.

si
  • Pe de alta parte, DINAMICA ANTREPRENORIALA, specifica unei paturi reduse de oameni, care umple rapid locurile libere si face brese importante in ZIDUL social.


Pentru copii mei si pentru majoritatea copiilor cu care ma intalnesc aceasta din urma este singura abordare castigatoare. 

luni, 25 martie 2013

Perspectives



"Our parents lived with the certainty that their children will have a better life.
Today we can not guarantee this for our children.
Have to live with this idea. "
                                             (Jarrkko Lehikonen, EYCA President)
                                             Conference on Employability and Entrepreneurship, Warsaw,
                                             March 2013

joi, 21 martie 2013

Lectia africana

" Cand ai capul prea mare taie jumatate din el"
(proverb african)

Tarile batranei Europe fac eforturi mari si cheltuie bani multi pentru a reda copiilor legatura cu natura. Exista un model de scoala elvetiana in care elevii invata afara, in aer liber, cel putin o jumatate de zi, din prima clasa pana in ultima clasa de liceu.

Am intalnit in Germania, Belgia, Luxemburg programe extraordinare de ore in natura.

In apropiere de Namour am gasit un fost centru de observatie a arealului cinegetic, care acum capatase si valente educationale. Avea animatori, artisti, pe langa oamenii de stiinta, care tineau adevarate lectii despre natura... in aer liber. Copiii se jucau in apa, faceau focul, aveau "veceuri" in mijlocul naturii...

- Am cerut unor copii de clasa intai sa aduca o piatra din parau. Doar cinci au avut curaj. Seara, dupa ce toata ziua s-au jucat in padure, in aer liber, in apa, le-am cerut acelasi lucru. Doar unul nu a avut curaj!!
Copiii au aici toata libertatea. Pot participa la program sau NU. Avem copii care toata ziua stau si baga lemne in foc. Vin aici copii care pana atunci NU AU VAZUT NICIODATA O FLACARA!!
Toti copii, inclusiv cei din sate, sunt mai tot timpul in fata televizoarelor, computerelor, jocurilor.

Copilul european are capul plin de "realitati" virtuale. Societatile mature se chinuie acum sa "taie" jumatate pentru a face loc lumii reale.

*
In mijlocul unui imens parc din Germania, municiplaitatea plateste un instructor de tobe africane sa dea lectii in aer liber pentru a-i atrage pe oameni aici.

- In societatea noastra, sa te apleci in fata unui om scund inseamna batjocura. In Africa, dansul pigmeului inseamna ca te faci mic in fata celorlalti, respect, bunavointa...

Oamenii merg in cerc si canta in rtmul tobelor, se apleaca pe vine, mersul piticului se ridica si canta iar "MA TU SA..."

Michel imi povesteste despre nuvela pe care o scrie acum, fascinat de conceptul de "human zoo" popular in secolul nouasprezece si inceputul lui doazeci. La expozitia universala din 1900, europenii au adus un sat de pigmei pe care i-au pus in custi... ca sa ii protejeze. Neadaptati la clima si civilizatie, au murit!

Sentimentul de "natura impaiata", pusa in cusca pentru a fi aratata copiilor si omului urban nu poate fi evitat. La iesirea din parcul natural s-a construit de curand o imensa antena de televiziune...




luni, 10 decembrie 2012

Visul



Am intalnit acum cateva luni intr-un salon de spital cateva femei care aveau probleme medicale in sarcina. Eram acolo cu sotia mea pentru niste colici puternice care ii aparusera peste noapte.

Intre ele se construise o solidaritate de lupta. Fiecare lupta cu timpul ca sa ajunga intr-o luna cat mai mare pentru ca bebelusul sa poata supravietui. Se cunosteau de mult timp si mai aveau mult timp de stat impreuna.

Fara sa vrei te gandesti la miile de vieti curmate din vointa mamelor sau la femeile care nu vor sa faca mai mult de un copil pentru ca le-ar da viata peste cap.
Povestile lor erau dincolo de emotiile simple, erau cutremuratoare.

- Eu nu vroiam sa fac copil. Sotul meu imi zicea dar eu aveam alte planuri. Trebuia sa imi dau gradele didactice, mai aveam niste lucruri de facut... Intr-o noapte m-am trezit transpirata dupa ce am avut un VIS. A venit la mine un copilas. Frumos...
"MAMI! DE CE NU MA LASI SI PE MINE SA STAU SI EU IN BUZUNARAS LA TINE?! LASA-MA SI PE MINE IN BUZUNARAS LA TINE, MAMI!"
Stai la mami in buzunaras, dragul lui mami! Sa nu iesi! Stai in buzunaras! (se mangaie discret pe burta dar cu grija... riscul de avort spontan este atat de mare incat medicul nu le dadea voie nici sa se mangaie pe burta ca sa nu se declanseze contractii)

Si de aici au inceput fiecare sa isi spuna VISUL si cum se hotarasera sa faca copil. Una il visase pe bunicul ei care ii explicase cat vor plati femeile pentru ezitarea de a face copii.

Alta isi visase baiatul imbracat preot, in haine albe. Fusese ruibist, se suise pe un vagon de tren, se electrocutase, il aruncase in cisterna cu motorina si arsese de viu. Nefericita il vazuse in spital trecand pe langa ea si l-a compatimit pe "saracul om" care albise tot si era de nerecunoscut...
Acum femeia statea in pat de cateva luni nemiscata si mai avea de asteptat alte cateva luni in speranta ca nu se declanseaza nasterea prematura. Ar fi urmat sa aiba o fetita...

Sa le ajute Dumnezeu pe toate sa isi tina copilasii "in buzunaras" pana cand pot sa ii scoata in lume vii si intregi!

Lavinia spune ca am povesti triste. Povestile oamenilor sunt asa. Zapada se asterne alba, ca o patura peste toate tristetile si bucuriile oamenilor...



miercuri, 5 decembrie 2012

Cum isi distrug parintii propriii copii

O mama vroia sa faca totul pentru copilul ei si atunci Dumnezeu nu mai avea nimic de facut pentru el.

Sophie, colega de clasa a Mariei nu a mai primit de la parintii ei francezi NICIUN BAN de buzunar sau pentru haine, de la 14 ani. De aceea munceste. Face baby sitting pentru copii ai parintilor francezi care lucreaza in Romania.

Disconfortul copilului este major. Ii este greu. Fata "iese" cu colegii doar cand nu lucreaza. Invata foarte bine, in acelasi timp.

Am stat sa ma gandesc daca nu este "prea mult", totusi. Copilul este chinuit... intr-un fel.

Incarcatura afectiva pe care i-a construit-o aceasta experienta este foarte mare. Porneste in viata ca din pusca. Este extrem de determinata sa isi construiasca propria independenta financiara. Stie ce vrea si isi urmareste cu indarjire obiectivele.

Am vazut, in acelasi timp, cum ne distrugem, majoritatea dintre noi - parintii romani, propriii copii.

Facem totul pentru ei "ca sa le fie bine". Niciun copil care are conditii bune de viata oferite de familie nu initiaza nimic de capul lui. Nu munceste. Nu cauta bani atata timp cat nu are nevoie. Nu simte nevoia sa se implice in proiecte voluntare.

Copiii nu stiu ce insemna banii. Nu evalueaza corect legatura dintre munca si bani.

- Vrem sa oferim meditatii. Cum sa ne facem cunoscuti?
- Puneti afise in oras.
- Nu merge!
- Ati incercat?
- Nu!

- Cum sa ii atragem pe oameni sa vina la noi?
- Cat costa o meditatie?
- 50 -60 - 70... poate si 1000 de lei.
- Voi dati cu 20! Chiar cu 10!
- Pai atunci mai merita?!
- Da!! Merita sa dati si gratis, pana va cunoaste lumea si apoi cer ei sa vina la voi!
- Mmmm...

Educatia LEARNING BY DOING este fundamentala. Ea genereaza invataminte validate de "piata", aplicabile in viata reala.

luni, 3 decembrie 2012

Gandirea sistemica vs sistemul care nu gandeste



Un prieten bun imi prezenta garantii pentru un cunoscut spunandu-mi ca este o persoana care "discuta cu oameni".

Cercetarea mea sociala are baze empirice. Judecatile pe care le emit in aceasta zona pleaca, in general, de la observatii empirice. Mi-a deschis ochii Mircea Malita intr-o prezentare de acum 5-6 ani: "Nici nu stiti cat de mult semanam!"

Am stat de vorba cu sute de copii liceeni in ultimul an. Peste tot vad aceasi MARE SPERANTA care cel mai adesea se incheie cu TRISTUL REGRET. "Sistemul" nu este construit sa genereze succesul personal. Reusita nu poate fi decat individuala.

Lipsa unei abordari sistemice este evidenta. "Sistemul" nu poate fi reformat de catre VICTIMELE lui. Si este de asa natura construit incat cu greu accepta un "virus" reformator. Pare la fel de evident, din ce in ce mai evident pentru mine ca singura cale este sa construiesti expresii alternative ale lui.

Gandirea "schizofrenica" cu adevaruri partiale, insuficient explorate sau exprimate, aflate cel mai adesea in contradictie, este cel mai raspandit flagel social, foarte raspandit si in randul tinerilor. Mintile lor sunt inca nelimpezite. Ce este mai trist este ca procesul de "dumirire" nu este nici macar inceput. Nu este "in programa"!!


Orice copil iti spune daca da sau nu la facultate! De ce? Pentru ce? Asta nu mai stie.

Dupa o ora de discutii cu tineri liceeni dintr-un vestit liceu bucurestean am descoperit nevoia imensa de "resetare" a directiilor lor de dezvoltare. 

Limpezirea lor poate veni numai ajutarndu-i sa isi stabileasca setul de intrebari la care sa isi dea propriile raspunsuri:

Ce este important pentru mine?
Ce vreau?
Bani?
Cariera?
Familie?
Fericire?
Toate acestea impreuna?
Ce pot avea si ce nu?
Care sunt prioritatile?
Ce stiu sa fac?
Ce imi place sa fac?
Ce vreau sa invat sa fac?
Ce mi-ar placea sa lucrez?
Ce trebuie sa studiez pentru asta?
Oare chiar mi-ar placea sa lucrez in domeniul ales?
Care este efortul pe care trebuie sa il fac pentru asta?
Sunt dispus sa il fac?
Ma va face fericit?
Care sunt pasiunile mele?
Cat timp aloc pentru ele?
Familie sau cariera?
Cum pot merge ele impreuna?
Pentru ce toate acestea... "la sfarsitul zilei"?
Exista Dumnezeu?
Care sunt lucrurile in care cred?
Care sunt valorile mele?

Este cutremurator ca majoritatea lor nici nu stiau ca au voie sa isi puna intrebarile acestea!

"Sistemul" actual impiedica formarea gandirii sistemice. Acea gandire construita pe valori si concepte clare, cu idei limpezi, care nu intra in contradictie una cu alta ci se sustin si se intalnesc unitar intr-un SISTEM de gandire.










vineri, 23 noiembrie 2012

Copiii mei. Copiii nostri



*
Dupa amiaza asistasem la Teatrul Forum tinut de Ana cu cativa copii de 15-16 ani din unul din liceele de varf din Bucuresti.

O pustoaica simpatica insinuase discret, spre punere in scena, propriul scenariu de viata, un conflict proaspat din familia ei.

Pe masura ce scenele se dezvoltau si copiii improvizau, plecand de la scenariul minimal propus de ea, fata isi intra din ce in ce mai mult in propria piele.

In momentul in care a fost evident despre cine este vorba in propozitie, fata a deschis discutia marturisindu-si drama unui tata neintelegator si dictator. O pedepsise pentu ca fumase narghilea intr-un bar in care mersese cu colegii ei de clasa.

Jocul de rol cu schimbari succesive de personaj si de atitudini, incercarea trainerului de a o "recupera" pe fata care se transpunea din ce in ce mai intens... in propria piele, crease un mediu extrem de "dens". In momentul in care au inceput discutiile de dupa reprezentatie, copiii s-au "descarcat" instantaneu.

Bariere de comunicare, vieti traite cu viteza, familii bune si bine intentionate, parinti care din prea mare graba incearca sa isi impuna propriile solutii de indreptare a greselilor copiilor, lacrimi, "noi iti vrem binele", "ce nota ai luat azi?", "pune mana si invata ca sa faci ceva in viata"... ipostaze si stereotipuri pe care copii si le recunosc, imediat, lor si propriilor parinti.

Copii foarte inteligenti care au nevoie ca de aer sa li se deschida orizonturile, sa li se descopere care sunt problemele vietii la care trebuie sa isi dea propriile raspunsuri...

Tineri care se uita disperati spre o mana intinsa dincolo de ajutorul si iubirea familiei si de rigiditatea formala a scolii.


*
Dupa micul incident de seara pe care l-am avut cu Dumitra, imi parvine, ca de obicei, scrisoarea de rigoare prin care isi comunica, ca de fiecare data in caz de razboi rece, toate nemultumirile din ultima vreme:

Pe spate, pe anvelopa cum ar veni, scrie mare: 
DUMITRA SONIA STAN

Pe cealalta pagina, incepe sec:

AM O FAMILIE PROASTA.
SANZIANA FREA SA
DOARAA CU BUNI
DA IEU NU VREAU 
SA DORM IOU. CU 
BUNI. PENTRUCA O 
IUBESC SI TATI 
MA CERCAT PENTRUCA 
FAC MIZERIE DA
IE NU FAC SI ELI FACE
DUMITRA.

Putin mai tarziu vine si imi da o mandarina si apoi merge la mama ei cu scrisoarea pentru cadourile de Craciun. Ii explica:

" DECI: o papusa... si eu sa fiu profesoara ei, nu stiu... am vazut la bunica intr-o reclama... nu mai tin minte... O masina de facut parul..."


duminică, 22 iulie 2012

Cultura spontana



Acum cativa ani am incercat primavara sa programez pentru toamna o vizita "institutionala" in Olanda.
- E prea din scurt, mi-a zis Walter!
Trebuia planificat mai din timp.

Un an mai tarziu, Horatiu imi povestea pe o terasa din Amsterdam cum incercau sa il scoata pe un prieten olandez la o plimbare cu motoarele pentru ca se anuntase un weekend frumos.
- Nu pot! Nu aveam programat...
- Ai altceva de facut?
- Nu!
- Pai si-atunci?!
- Pai... Nu am programat...

Sunt un adept al proiectului personal. In egala masura iubesc micile intamplari spontane, neprogramate.
Cultura noastra este eminamente spontana, reactiva. In conotatie pozitiva aceasta inseamna ca este adaptabila si flexibila. In realitate, lipsita de proiect, de directie.

Chiar daca "nu-i trebuie calugarului grija zilei de maine", omului "lumesc" ii trebuie proiect si planificare. In spatiile libere ramase este loc suficient pentru spontaneitate si creativitate.

Sa le dam copiilor nostri proiecte si obiective de urmarit si de atins. Aceasta le va oferi o directie in viata si un bun sens al libertatii.

vineri, 6 iulie 2012

Despre libertatea dirijata!



Azi criza adolescentilor vine din lipsa de jaloane. Mai mult decat orice, ei au nevoie de cadru. De puncte fixe.

In gradinita in care mi-am dus copiii era un poster cu un copil care zicea: 
" - Je veux qu'on s'occupe de moi!"


Parintii/profesorii nu stiu/nu inteleg asta.

In mod surprinzator pentru ei, copii au mai multa nevoie de program, de "task-uri" decat de libertatea nelimitata de miscare si de optiune. 

Cand copiii sunt lasati "liberi", nedirijati, ei devin nelinistiti, apoi furiosi si cauta sa se "razbune" pe cei care ar fi trebuit sa ii jaloneze!

**
Libertatea de care au nevoie este a mintii si a exprimarii.
- Nu credeam ca o sa pot sa spun vreodata ce gandesc! spunea un tanar din Petrila intr-un training de dezvoltare personala.

- Daca eram "marginit" as fi facut bani, spunea candva Alex!

La polul opus al acestei marginiri este obtuzitatea. Riscam sa facem cate nimic din fiecare. Sa ne risipim... si sa devenim frustrati: "- Si eu daca as fi vrut sa fac bani..."

***
Ne-a "limitat" Dumnezeu intr-o logica euclidiana. Eu zic ca acesta este un mare dar pentru capacitatile noastre intelectuale si sufletesti.

La fel de important este ca Axioma alegerii functioneaza. Adica, pe de alta parte, exista teorii matematice in care nu poti sa alegi doar un obiect cu anumite caracteristici. La noi functioneaza, putem sa ne construim viata in baza unor alegeri.

Si atunci Solutia este sa ne construim "tarcul", cadrul, marginirile in interiorul si in protectia caruia sa ne putem implini libertatea.

Cred ca omul functioneaza mai bine daca are Proiect. 

Cei puternici pot trai plenar, avand doar orizontul mare, obiectivul absolut. 

Dar noi, ceilalti, avem nevoie de provocari si tinte nu prea indepartate a caror atingere sa ne dea taria si energia de a merge mai departe.







joi, 28 iunie 2012

Kids



Sentimentul de prezenta in viata copiilor mei.
Pentru ca invers nu mi-am pus niciodata problema. I-am considerat totdeauna parte din mine.

Zilele acestea am simtit ce binecuvantare de la Dumnezeu este sa pot sa particip la micile lor incercari, bucurii, tristeti ... Bacalaureat, capacitate, examen de engleza pentru clasa a Va, inscriere in clasa Ia. Le-am avut pe toate ingramadite intr-o luna.

Am incercat sa transmit aceasta bucurie si marunta intelepciune prietenilor mei. Dar ei erau plini. Nu mai aveau unde sa primeasca.

Ieri am simtit prima data ca in curand vor incepe sa isi ia zborul de langa noi. Unul cate unul...  Si am avut un sentiment de gol. De cuib parasit...

Ce tristi trebuie sa fie parintii cu un singur copil.
Si cei mai multi nici nu stiu asta. Inca...


luni, 19 martie 2012

Libertate "asistata"

Asta vara discutam cu copiii mei despre ce asteptari au de la noi ca parinti.
- Mai multa "autoritate" din pareta voastra, mi-a zis Pavel!
A fost un raspuns neasteptat pentru noi la vremea aceea.

Se pare ca adolescentii au nevoie de un "cadru" mai precis, mai bine "normat". Acesta le confera sentimentul de stabilitate, de protectie. Am inteles aceasta dupa ce am asistat o prezentare a unei companii olandeze care studia obiceiurile, preocuparile adolescentilor.




Nevoia de libertate a tinerilor este foarte mare. Dar cred ca este extrem de important ca tanarul adolescent sa aiba o libertate "asistata". Daca nu, dezvolta forme greu de integrat ulterior in economia familiei...

Si asa apar "gap-urile" intre generatii.


marți, 6 martie 2012

Intre demografii...

Intre lumi… aeroportul din Istanbul. Din cand in cand pe langa noi trec palcuri de familii musulmane, numeroase, imbracati toti in alb sau negru…

Ieri Dorota ii spunea lui K vorbind despre acel “crazy romanian guy” cu multi copii (aflase ca asteptam cel de-al saselea copil):
- De ce te miri ca aveti crestere negativa a populatiei si ca Europa este invadata de musulmani?! Voi nu sunteti in stare sa faceti nici macar doi, trei copii. Mama mea vine dintr-o familie in care erau noua frati.

Tocmai mi se spulberase un mit despre "tanara" societate gruzina. Aflasem ca rata fertilitatii in Georgia (frecventa copiilor nascuti in raport cu numarul femeilor de varsta fertila,15-49 ani, in cursul unui an) este 1.4, mult sub 2,1 – rata minima pentru ca o natiune sa nu dispara.

Acum Dorota ne povesteste despre experienta Parintelui Vitold, seful Caritas din Georgia care, impreuna cu maicile carmelite, creste 55 de copii, da de mancare zilnic la alti 500 de copii si saraci, oameni bolnavi pe care ii ingrijesc maicile… Legea gruzina a asistentei medicale este foarte dura, daca nu ai bani si asigurare, mori. Ieri au fost sa vada ce a facut parintele si, oameni in toata firea, au plans ca niste copii…

Iva ne povesteste despre asezamantul pentru copii facut de un parinte si despre solidaritatea bulgarilor cu el. Cu ceva timp in urma imi povestea ca turcii si apoi comunismul au distrus credinta din sufletele bulgarilor…

Le spunem si noi despre parintele Nicolae si despre copiii pe care ii creste…

Europa are rata fertilitatii 1.5, Bulgaria 1.42 , Polonia 1.3 si Romania 1.29 … Sociologii spun ca o natiune cu rata fertilitatii sub 1.3 este imposibil sa mai revina din declinul demografic ...

Grupuri grupuri de musulmani imbracati in alb sau negru curg in continuare pe langa noi…



vineri, 2 martie 2012

Key account


Dumnezeu lucreaza altfel cu "conturile" mari.
Pentru oamenii carora le da mult  - pentru ca pot mult - sau pentru cei care isi iau mult de carat, El are alte reguli, alte Logici.

- De ce sunt Parinte atatea biserici aici in sat?
- Greu de spus… Uite, pe asta a facut-o un roman care a sacapat de la 11 septembrie. A venit si a zis: ”Vreau sa fac o biserica aici!”

Odata ce ai ales drumul Mare, nu te mai astepti la logici euclidiene.

Acum sapte ani m-am certat cu familia ca vroiam sa ii pun fetei numele Dumitra.
- Ce nume e asta?
- Se naste in preajma zilei Sfantului Dumitru!

Atunci m-am rugat la Dumnezeu sa imi arate daca gresesc.
Seara m-au chemat pentru a doua zi la Cluj si nu am putut pleca decat dupa amiaza la drum. Am luat pe cineva cu mine sa ma insoteasca.

La miezul noptii drumul dupa Sibiu spre Sebes era blocat. Se vedeau masinile pe un kilometru, pana pe varful dealului celalalt. A aparut din noapte un om care a explicat pe unde putem ocoli spre Alba Iulia si asa m-am trezit singur in miezul noptii pe niste drumuri judetene pustii. Nu avea nicio logica sa fiu atunci, acolo.

Si realizand aceasta m-am rugat la Dumnezeu sa imi arate de ce m-a adus acolo. Si am inceput sa privesc pe geam ca sa VAD. Dupa un timp am oprit, am dat masina inapoi, am coborat si i-am aratat insotitorului meu un indicator de localitate vechi, pe care scria:
"DUMITRA 4"
- Iata cum il va chema pe cel de-al patrulea copil al meu.

Si cu totii am acceptat ca acesta era numele.

Apoi m-am intors la baile mele zilnice de namol cald.

Cel de-al cincilea copil este fata si o cheama Elisabeta, numele mamei sfantului Ioan Botezatorul.

luni, 6 februarie 2012

Oamenii cu care vorbesc (II)


A doua experienta a fost discutia cu o femeie mica, "vie", in amurgul vietii, cu cea mai frumoasa romana vorbita pe care am auzit-o in ultima vreme.

- Doamne, cate v-am povestit! Nu mi s-a mai intamplat asa ceva...
- Asa se intampla cu femeile care afla ca am 5 copii. Ma vad dintr-o data ca pe un om de incredere si se deschid...
Zambesc tamp...

M-am simtit ca un informator de cartier care te scoate la o bere sa te traga de limba.

Viata ei era ca o carte... 4 copii, unul din prima casatorie si trei din a doua. Cu acelasi barbat. Experimentase "sistemul", stia si vazuse lucruri, devenise mistica dupa experiente "rotunde".

Mi-a povestit despre o colega de agentie... se ocupa sa le aduca medicamente colegilor; pe vremea aceea nu se gaseau si le facea si "intrari" la doctori. Cativa nu s-ar mai fi intors la lucru...  O data si ei i-a fost rau dupa ce a luat o pastila de la ea...

Daaa... si pe vremea aceea facuse recenzie de carte crestina. Cenzura era de un anume fel... Ioan Alexandru tinea conferinte in Ministerul de externe si le vobea despre Dumnezeu ...

Mi-a spus si ce fac copiii. Da' eu am uitat.


sâmbătă, 3 decembrie 2011

Despre frica si egoism.







Frica merge mana in mana cu egoismul. Egoismul genereaza la randul lui spaime si izolare. Impreuna construiesc drumul spre o existenta stearsa.

Generozitatea, curajul si asumarea in construirea propriul drum in viata sunt calitati care pornesc din acelasi trunchi al nobletii sufletesti si caracterului curat si puternic.

Cele mai multe destine mediocre pleaca de la teama de asumare a unui proiect plenar si cealalta teama a zilei de maine care il face pe om sa caute confortul ieftin sau sa darame hambare si sa isi construiasca altele mai mari, mult mai mari decat ar avea nevoie.

Omul stie ca asa stau lucrurile dar isi mistifica realitatea pentru ca altfel ar inebuni, nu ar putea dormi noaptea in pat. Isi construieste alte realitati paralele care genereaza pentru el scuze si justificari. Cu timpul acestea devin adevarurile lui. Dupa un alt timp gaseste alti nebuni traind in acelasi fel de minciuna dar deja acum sunt mai multi si amagirile lor nu le mai par atat de nefiresti.

Cu timpul minciuna se ridica la scara societatii si ea devine regula sociala sau chiar lege. Cei care nu o urmeaza devin noii nebuni.

Facem un copil maxim doi pentru ca "eu n-am avut noroc in viata", "nu pot sa le ofer conditii tuturor", "mi-e frica pentru sanatatea sotiei", "in lumea asta nebuna mi-e si frica sa mai fac copii sa plece in viata", "am avut deja doua cezariene", "noi asa ne-am gandit de la inceput sa facem doi copii", "ne-am gandit deja, vrem doi copii, um baiat si o fata", "sa termin cu doctoratul si mai vedem", "intai sa facem o casa si sa am conditii sa ii cresc".

Petra nu are curaj sa faca al doilea copil dar isi face a doua casa.

Lily vrea sa se marite doar peste un an pentru ca pana atunci nu are bani sa isi faca nunta perfecta pe care o viseaza.

Baiatul de la spalatorie imi spune ca asta e varsta (27) la care barbatii trebuie sa alerge si sa faca bani nu sa se casatoreasca. Familia ne-ar tine pe loc. A incercat sa stea in aceeasi casa cu o fata 6 luni, la inceput am omorat tabieturile, apoi a inceput sa intervina plictiseala...



Alte doua fete frumoase de 27 de ani s-au dedicat total business-ului lor, anul trecut le-au parasit prietenii pe amandoua...

Andrei si sotia lui se plang de trai greu si rate la banca dar cheltuie cu furie banii, oricati ar fi, oricum insuficienti in raport cu o copilarie plina de frustrari si privatiuni.

Aura are educatie, bani, nu are noroc in viata dar asteapta, el va veni.

Am intrebat 100 de tineri liceeni cine dintre ei are un vis al lui.
- Haideti, orice, ceva ce va doriti sa faceti in viata...
...
- Daca nu ati fi constransi de lumea in care traiti sa faceti ceea ce faceti, ce drum ati urma?
O pauza, lunga, dureroasa si nedumerita. (Avem voie sa gandim asa?)
- Tu ce vrei sa te faci in viata, am intrebat-o pe o tanara din fata mea?
- Sa fiu contabila. Sa am doua trei firme, ceva, orice dar sa fie sigur.
M-am uitat spre ei si am vazut in ochii lor incuviintarea vinovata ca aceea este calea. Toti gandeau la fel deci principiul este validat si devine regula.

Paradoxul zilelor noastre este ca intr-o lume mai nesigura ca niciodata oamenii cauta certitudini egoiste.

Pentru toti acestia Ciprian este o lectie vie. Nu are parinti, nu are casa, nu are serviciu, nu are nimic si de curand s-a castorit. L-am sunat zilele trecute:
- Ce faci Ciprian?
- Bat din usa in usa si imi caut de lucru!
L-am chemat pe la noi, era prin preajma si de data asta a venit insotit. De-acuma umblau amandoi. Viseaza sa isi cumpere o casa. M are trei case si si lui ii este tot teama pentru viitor.
- Pana sa imi gasesti tu camin si sa mi-l platesti asta vara dormeam pe banci in facultate! Acum cand vreau sa ma angajez ma intreaba unde stau. De curand mi-a zis cineva ca firma lor plateste doar salariul minim pe economie si ca eu sunt supracalificat. Auzi!! Niciodata nu am castigat mai mult de 6-7 milioane pe luna.
- Pai si nu esti supracalificat? (face a doua facultate) Daca a doua zi gasesti ceva mai bun nu pleci?
- Nu!
- Daca iti da cineva 10 milioane nu pleci?
- Poate pentru 10 milioane...


Stiu ca este greu adaptabil si ca va fi tot timpul cu traista pe umar dar pe langa suferintele lui imi dau seama ca as fi idiot sa mai scot o singura vorba.

Ar fi fost ziua lui Bogdan, 2 decembrie si primul gand cu care m-am trezit a fost ca trebuie sa il angajez pe Ciprian. Ar fi fost ceea ce el facuse in ultimul an al vietii sale de cand aflase ca va muri. Sufletul lui se curatise si devenise ata de mare si cald incat nu trecea durere pe langa el fara ca el sa nu ii intinda o mana. Copii orfani, oameni cu nevoi, oameni care construiau biserici, copii cu boli incurabile, oameni care atunci aflasera ca au cancer sau se chinuiau cu boala de mai multa vreme si isi pierdusera nadejdea, catre toti se apleca, dadea bani, dadea o mana de ajutor, o vorba buna, un sfat.
- As vrea sa mai traiesc numai ca sa pot lucra pentru Dumnezeu!

- Ciprian, de luni ne apucam de treaba.
Ii intind cei 120 de euro pe care ii aveam pe masa de cateva zile. Mi-i adusese o prietena (o datorie) impreuna cu o sticla de bautura pe care mi-o cumparase pentru ca ii zisesem ca e egoista si ca nu se gandeste sa imparta cu altii.
- Uite astia sunt prima de instalare. Schimba-i si cheltuieste-i!
(Stiu ca viseaza sa isi stranga bani de casa si vrea sa inceapa sa economiseasca.)