Am intalnit adesea oameni cu suflet bun. Atat de bun, ca il simti in palma ca pe cel mai fin nisip de pe plaja marii. Smerenia o vezi in privire, in gesturi, in atitudine, iti da starea de bine si de apropiere sigura.
Este ceva care tine de firea intima dar este si educat, "lucrat" in multe dintre cazuri.
Aproape zilnic ma intalnesc cu doi oameni, un barbat si o femeie care sunt o lectie de smerenie si de bunatate pentru mine.
O femeie tanara care lucreaza de ani de zile in trei metri patrati... M-am intrebat cata renuntare poti avea in tine ca sa rezisti de 15 ani in aceeasi rutina ingusta. Sotul ei seamana fantastic cu ea, fizic. Tanar si el, lucreaza intr-o cladire alaturata, intr-un serviciu la fel de nespectaculos.
Am aflat de curand despre calvarul vietii ei. Fratele bolnav de cancer, o perioada alcoolic... ea de ani de zile lupta sa il salveze. Au invins cancerul. In timpul acesta omul, disperat se apucase de baututra. Placa de titaniu in gura... bani, operatii, totul din doua salarii ea, sotul si pensia tatalui.
Femeia a fost si ea pe culmile disperarii. La un moment dat luase niste bani de undeva... a venit un control inopinat care ar fi dus-o la inchisoare fara comentarii. S-a rugat la maica Domnului, a scapat neobservata si a pus si banii inapoi. Acum era fericita ca i-a rezolvat si problema infectiei de care nu mai scapa de multa vreme. I-au taiat mandibula cu totul.
Cand ne intalnim pe coridoare, femeia se strecoara pe langa mine ca si cum nu ar exista. Are o figura placuta si blanda, un zambet cald si ochii care ii sclipesc mereu... Sotul ei, la fel, un barbat tanar, cu o prezenta placuta, vine din cand in cand la ea si stau de vorba ca doi prieteni buni. Multa vreme am crezut ca sunt frati, asa de mult seamana.
Al doilea om, un barbat care lucreaza la intretinerea cladirii. Imi povestea cat de rai sunt oamenii din familia lui. Incesturi, copii chinuiti, nenorociri... Cum a avut oare putere sa se desprinda?!
M-a gasit intr-o zi stand in biroul meu, de vorba cu prietenul meu de la parcari:
- Ce faci aici? l-a intrebat.
- Mai stam si noi de vorba, i-am zis eu, e frig afara.
- I-am aranjat un loc in fosta ghena... El nu spune dar cred ca are si o rezistenta ceva... L-am vazut intr-o zi cu aurolacii. El era singurul care nu lua droguri si i-am zis... "Vino cu tata incoace!". I-am facut camera, i-am aranjat totul... Cand e frig se inveleste cu cainii... are doi caini care stau cu el (zambeste). Are si saltea, paturi... La pranz ii aduc mancare.
Baiatul, 25 de ani, spalat, cuminte intr-adevar, "lucreaza" pe la parcari, prin constructii, pe unde apuca...
- Ce lucrare faceti! Ce-o sa se intample cand plecati de aici?
Baiatul nici nu isi pune problema. Se simte bine, are un suflet care sa aiba grija de el, sa nu inghete, sa manance la pranz, pana atunci statuse in strada...
Imi spunea un preot acum cativa ani...
- De multe ori ma uit in biserica la oameni, in timpul liturghiei... Vad cate un om simplu, amarat, cate o femeie... si ma gandesc... Poate el se mantuieste si eu nu... Socotelile lui Dumnezeu.
Suferintele indelungate, acceptate cu stoicism, modeleaza sufletului omului intr-un anume fel. Ii macina asprimile, il fac fara colturi, fin... Am vazut femei care si-au ingrijit tatal paralitic sau mama neputincioasa ani de-a randul. Metamorfoza este totala.
In preajma lor am avut acelasi sentiment pe care l-am avut in Sfantul Munte, alaturi de Linistea marilor calugari.
Este ceva care tine de firea intima dar este si educat, "lucrat" in multe dintre cazuri.
Aproape zilnic ma intalnesc cu doi oameni, un barbat si o femeie care sunt o lectie de smerenie si de bunatate pentru mine.
O femeie tanara care lucreaza de ani de zile in trei metri patrati... M-am intrebat cata renuntare poti avea in tine ca sa rezisti de 15 ani in aceeasi rutina ingusta. Sotul ei seamana fantastic cu ea, fizic. Tanar si el, lucreaza intr-o cladire alaturata, intr-un serviciu la fel de nespectaculos.
Am aflat de curand despre calvarul vietii ei. Fratele bolnav de cancer, o perioada alcoolic... ea de ani de zile lupta sa il salveze. Au invins cancerul. In timpul acesta omul, disperat se apucase de baututra. Placa de titaniu in gura... bani, operatii, totul din doua salarii ea, sotul si pensia tatalui.
Femeia a fost si ea pe culmile disperarii. La un moment dat luase niste bani de undeva... a venit un control inopinat care ar fi dus-o la inchisoare fara comentarii. S-a rugat la maica Domnului, a scapat neobservata si a pus si banii inapoi. Acum era fericita ca i-a rezolvat si problema infectiei de care nu mai scapa de multa vreme. I-au taiat mandibula cu totul.
Cand ne intalnim pe coridoare, femeia se strecoara pe langa mine ca si cum nu ar exista. Are o figura placuta si blanda, un zambet cald si ochii care ii sclipesc mereu... Sotul ei, la fel, un barbat tanar, cu o prezenta placuta, vine din cand in cand la ea si stau de vorba ca doi prieteni buni. Multa vreme am crezut ca sunt frati, asa de mult seamana.
Al doilea om, un barbat care lucreaza la intretinerea cladirii. Imi povestea cat de rai sunt oamenii din familia lui. Incesturi, copii chinuiti, nenorociri... Cum a avut oare putere sa se desprinda?!
M-a gasit intr-o zi stand in biroul meu, de vorba cu prietenul meu de la parcari:
- Ce faci aici? l-a intrebat.
- Mai stam si noi de vorba, i-am zis eu, e frig afara.
- I-am aranjat un loc in fosta ghena... El nu spune dar cred ca are si o rezistenta ceva... L-am vazut intr-o zi cu aurolacii. El era singurul care nu lua droguri si i-am zis... "Vino cu tata incoace!". I-am facut camera, i-am aranjat totul... Cand e frig se inveleste cu cainii... are doi caini care stau cu el (zambeste). Are si saltea, paturi... La pranz ii aduc mancare.
Baiatul, 25 de ani, spalat, cuminte intr-adevar, "lucreaza" pe la parcari, prin constructii, pe unde apuca...
- Ce lucrare faceti! Ce-o sa se intample cand plecati de aici?
Baiatul nici nu isi pune problema. Se simte bine, are un suflet care sa aiba grija de el, sa nu inghete, sa manance la pranz, pana atunci statuse in strada...
Imi spunea un preot acum cativa ani...
- De multe ori ma uit in biserica la oameni, in timpul liturghiei... Vad cate un om simplu, amarat, cate o femeie... si ma gandesc... Poate el se mantuieste si eu nu... Socotelile lui Dumnezeu.
Suferintele indelungate, acceptate cu stoicism, modeleaza sufletului omului intr-un anume fel. Ii macina asprimile, il fac fara colturi, fin... Am vazut femei care si-au ingrijit tatal paralitic sau mama neputincioasa ani de-a randul. Metamorfoza este totala.
In preajma lor am avut acelasi sentiment pe care l-am avut in Sfantul Munte, alaturi de Linistea marilor calugari.
Un comentariu:
"M-am intrebat cata renuntare poti avea in tine ca sa rezisti de 15 ani in aceeasi rutina ingusta"
stau si ma intreb daca e renuntare...renuntare la ce? la ceea ce numim noi viata?
eu nu am avut aceasta renuntare si stau 2 ore/zi cu Robert...cu Claudia ma inteleg perfect, ca 2 colegi buni de apartament. practic ne distrugem timpul dat de la Dumnezeu in jocuri marunte, inchipuite care ne uratesc de frici si spaime zi de zi...si nici macar nu sunt ale noastre.
ma gandeam daunazi la programul bunicilor mei...trezirea la 5, munca, pe la 10 ceva de mancare, odihna o juma de ceas, de la 12 iar munca, la 5 toti eram in casa la masa iar la 8 in pat pentru ca oricum nu mai aveai ce sa faci...
as renunta la tot pentru o "rutina" in 3mp timp de 15 ani!
dar tu de fapt scrisesei despre altceva :)
Trimiteți un comentariu