Boli domnesti

Cand vorbemam despre nu stiu ce inchipuit care avea "probleme", bunica mea spunea sec:
- Boli domnesti, Maie...
Toata viata ei a muncit din greu, a carat in spate munti intregi, niciodata nu a avut timp de "impresii" sau "indispozitii" ...

De ieri cu toata familia curatam tone de zapada... frig, ninge intr-una... Azi dimineata nu a intrat plugul pe drumul nostru; a intrat intr-un tarziu dar ninsoarea a acoperit repede totul.

Ne-am facut o lista cu ce ne-ar mai trebui prin casa dar nu am reusit sa iesim in drum cu masina.
Maria si bunica au plecat cu sania in sat sa mai cumpere cate ceva.

In cateva ore ar trebui sa iesim iar la zapada ca sa nu ne copleseasca. E asa frumos afara.

Nu ne mai doare nimic, nu mai avem "probleme"... Munca bruta ne-a pus sangele in miscare si ne-a limpezit mintile.

Mi-l amintesc pe Tataie cum intra in casa si inchidea repede usa ca sa nu iasa caldura. Odata cu el intra mirosul de iarna, de ger si de lemne inghetate. Le punea sub masina de foc si incepea sa arunce cate unul pe foc. Atunci cand nu se aprindeau puneau gaz pe ele. Apoi cobora in beci, lua muraturi si o cana de vin. Pentru ca nu puteau face focul in test, faceau lipii pe plita masinii de foc. Mai faceu boabe de porumb fiert sau porumb copt. Maia punea razboiul de tesut in fiecare iarna; erau cate doua femei... ea avea si razboi si stia si sa urzeasca... Noua ne ramaneau capete de fire de lana colorate... Era vremea povestilor, prajiturilor cu osanza, floricelelor de porumb, discutiilor lungi... .

Tihna! Toata firea era tihnita. Dupa sarbatorile de iarna se intra in hibernare, toate se asezau, beciul era plin de provizii, lumea statea in casa, doar pentru animale mai ieseau oamenii sau daca cine stie cum mai aveau cate o treaba sau trebuia sa mai treaca pe la cate un vecin sau cate o ruda.

Orasul? Orasul a uitat de rosturile acestea. Oamenii stau cu creierele lipite de televizoare si se vaieta ca " Ce iarna grea este anul acesta si ce "probleme" avem noi cu totii... "

Boli domnesti...