Oamenii nu pot intra in Rai nelinistiti. Ar tulbura.
Linistea buna vine odata cu intelegerea, acceptarea si impacarea.
Linistea rea este atunci cand nu mai ai ce spune, cand vine din frica, resemnare, neputinta. Linistea autista nu inseamna Pace!
Ne tulbura oamenii de langa noi, cofeina, zgomotul, aglomeratia, pe copii ii agita dulciurile... Stimulii la care suntem expusi ne fac sa vibram - armonios sau distonant - in functie de "fibra", "testura", alcatuirea noastra intima. I-am mai putea spune fire, caracter, educatie, structura sufleteasca, desteptaciunea mintii si a sentimentelor, sufletul nostru mare si rotund sau mic si cu colturi, dupa cum ne-a fost lucrarea sau "raspunsul" la mediu si la ispite...
Ne este dat sa ne cautam linistea prin alcatuirea noastra originara. Ca sa redobandim partea de Dumnezeu din noi.
Cateodata se impune tacerea strigand mai tare decat harmalaia din jur:
LINISTE!
Dar aceasta nu face decat sa amplifice sau sa intoarca pe dos strigatul si el devine mut, dureros, interior. Asa apar furstrarile, inhibitiile, complexele, nevrozele, neputintele sufletesti.
Toate acestea - nelamurite, nerezolvate la timp, rabufnesc si elibereaza monstri, chipuri urate, ies afara in forme agresive, artagoase... Daca nu ies la iveala, imprumuta chipului omului, uratenia pacatului.
Tacerea impusa nu inseamna liniste!
Intelepciune nu este neputinta resemnarii!
Azi am stat o jumatate de ora alaturi de unsprezece oameni "striviti" social. Parinti. Tacerile lor erau neconsimtite. Un cor de strigate mute... Se simtea in ei resemnarea, frica, neputinta. Ma intrebam unde vor iesi toate acestea afara, in ce se vor varsa?
Si atunci am inteles: In copiii lor! Aceasta este mostenirea cu care urmasii lor vor pleca in viata, care le va face alegerile nesigure si le va ingusta orizonturile si cautarile.
Dar chiar si in neliniste si tulburare Omul are rugaciunea - spre regasirea reperelor:
"Gol si descoperit stau inaintea Ta, Doamne-Cunoscatorule de inimi, marturisindu-mi pacatele pentru ca greu ma apasa. N-am liniste, n-am odihna, Doamne, iar vrasmasul ma chinuie.
Miluieste-ma, Doamne, pe mine pacatosul si izbaveste-ma Doamne al iertarii, pentru a putea afla calea zilei de maine.
AMIN ! "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu