Imi fac "biblioteca" de vinuri!

Unui om care isi pierduse vederea la varsta de trei ani i s-a dat sansa unei operatii complexe prin care sa i se redea vazul. Caz real. Operatia a fost o reusita dar surpriza a fost imensa cand, dupa ce i s-au indepartat pansamentele, omul vedea... dar nu vedea!
Vedea dar nu intelegea nimic din ce vedea.


Reflexia luminii de pe un obiect impresioneaza retina, senzatia merge in creier unde gaseste o biblioteca de imagini... search... find... raspuns... TREAPTA... comanda piciorul... ridic piciorul... corelez informatia vizuala cu stimulii care vin din piciorul care apasa treapta... imi coordonez actiunile... ma deplasez... nu imi rup piciorul...


Esenta vederii, pe langa performantele aparatului vizual, este calitatea "bibliotecii" de imagini si maiestria/inteligenta mintii de a opera cu ele.


"Biblioteca" mea de gusturi este primara: deosebesc gusturile de baz: Dulce -Sarat - Acru - Amar si am invatat sa le combin si sa ma joc cu ele. Cei cativa ani de cand nu mai mananc carne mi-au curatat papilele si m-au facut sa simt mult mai bine gusturile. Din cand in cand ma joc cu condimentele in mancarurile pe care le fac... Sunt un fan al Garam Masala...


Acum imi fac "biblioteca" de vinuri. Gusturi, mirosuri... 


Sauvignon blanc versus Chardonay la vinuri albe. Prefer Cramposia lui Isarescu celei a lui Stoica, cea din urma pozitionata mai sus ca pret, cu tinta spre  snobismul celor care cauta crame boutique. Rozeurile sunt prea rafinate pentru mine, nu am timp de nuante, nu as da niciodata banii pe un Roze fumee frantuzesc...

De fapt, in acest moment pentru mine vin bun este vin rosu sec! Multa vreme m-am amagit cu Feteasca neagra, de exemplu, pana m-am prins/am aflat ca din tot ce e pe piata aproape toata este combinata cu Merlot. Ramane un vin romanesc, bun, cu caracter, atunci il gasesti bine preparat.

Deosebesc un vin prost de un vin bun, nu as da mai mult de 60-70 lei pe un vin si acestia foarte rar, imi dau seama ce inseamna un buchet bun, incep sa disting nuante, tanini... deocamdata imi fac biblioteca...

Aseara m-am hotarat sa imi iau un Carmere chilian, slabiciunea mea secreta, in cinstea lui Florin care m-a anuntat ca sotia lui este insarcinata. Mi-am pregatit "tapas-uri", gustarile pentru vin, am scos artileria grea - paharele mele mari de vin rosu, si m-am asezat la masa cu Maria si am inceput sa ii povestesc... Istoric, buchet... filoxera care a distrus carmenere-ul in Europa, cum l-au gasit intamplator in Chile peste o suta de ani... 


Doi pasi mai incolo Elisabeta isi manca cerealele cu lapte:

- Mai veau!

Ma ridic, ii mai iau cateva cereale si ii arunc in lapte.

Ma arunc iar in explicatii, degustam...

- Baricul... aaa alta poveste... stejar, salcam, cires... costa, plus ai nevoie de un vinificator bun...

- Mai veau!

Ma ridic, mai iau alte cateva cereale si i le arunc in lapte.

- Niciodata nu se pune vinul cel mai bun intr-un baric nou!! Abia din al doilea an pui vinul bun in el.

Iau sticla si ii arat:

- Este un Reserva. Bine, in Chile nu inseamna mare lucru...

Atunci... inlemnesc... Carmenere-ul meu era un superb Cabernet. Este adevarat, aceeasi familie de vinuri... Ma invartisem pe langa rafturi in timp ce vorbeam cu Florin la telefon si cand m-am intors am luat sticla fara sa ma mai uit...

In mare, explicatiile ramaneau adevarate. Oricum, este clar, trebuie sa imi fac "biblioteca" de gusturi, mirosuri de vinuri... Tac si savurez vinul. Superb!!

- Mai veau!

- Ajunge!

- Mai veau!

- Ai mancat destul!

- Mai veau!

Ma ridic, iau cereale si i le pun cuminte in lapte... Foarte bun Cabernetul asta chilian...