Omul sarac!

Saracia neasumata creaza frustrare. Si durere.

Mai mult decat o problema de bani, saracia este o chestiune de atitudine, de stare sufleteasca si asezare a mintii.

 

In cele mai multe cazuri, Dumnezeu nu ne da bani pentru ca nu stim ce sa facem cu ei, ne "strica". 

Omul sarac cheltuie cat are. Daca are bani putin cheltuie putin. Daca castiga ceva mai mult, ii iroseste repede, luat de val apoi o ia de la capat. Daca are mult dintr-o data, se inconjoara de "pasive" care produc facturi, se impovareaza si in cele din urma inebuneste, se pierde...

Locuiesc intr-un sat in care oamenii s-au trezit peste noapte bogati. Pamantul care abia le dadea mancare a devenit dintr-o data foarte valorors. Au vandut, mai repede sau mai putin repede, si-au facut case mari, si-au luat masini scumpe, si-au cheltuit banii, au ramas si fara pamant, au inchis casa mare pentru ca nu aveau bani de intretinere, s-au mutat intr-o camera in spate si acum isi cauta de lucru.

Pentru ca nu au avut educatie.

Omul urban, din middle class, nu ar face asa ceva. El are educatie. Dupa facultate si-a luat job, salariu bun, si-a luat casa cu dobanda avantajoasa si masina in leasing, are un copil de a carui educatie se ocupa, gradinita privata, sport, engleza... La un moment dat isi refinanteaza avantajos marind perioada de returnare. Apoi o viata intreaga munceste pentru banci.

Omul sarac nu are bani. Celalalt are bani dar are cheltuieli pe masura. Cel sarac se uita cu jind la "bogatia" omului care lucreaza in capitalism pe cand celalalt, care nu poate dormi noaptea din cauza stressului si a nesigurantei zilei de maine, tanjeste dupa libertatea pe care saracul nu o apreciaza si il condamna pentru lene si pentru lipsa de educatie.

Dumnezeu nu ne cere saracia! Ne rugam la El sa ne fereasca de saracie!

Saracia vine de cele mai multe ori din pacatele noastre:

"Asa, Sfanta mare mucenita a lui Hristos, Filoftee, milostiveste-te spre lacrimile batranilor, spre suspinele maicilor, spre cererile pruncilor si spre noi, care cadem cu genunchii plecati si cerem, prin rugaciunile tale cele sfinte, ajutor si mantuire din supararile ce ne cuprind. 

Caci stim, Sfanta mucenita, ca pentru pacatele noastre patimim acestea toate, adica: boli, saracie, prigoniri de la vrajmasi, neploaie la vreme si alte asemenea rele. 

Pentru aceasta cadem la milostivirea ta, ca sa nu patimeasca si cei nevinovati din pricina noastra. Fie-ti mila si roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, ca sa strigam tie: bucura-te, fecioara, mare mucenita Filoftee. Amin."

Dumnezeu a cerut oamenilor sai saracirea de buna voie:

"Daca voiesti sa fii desăvarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; după aceea, vino si urmeaza-Mi!" 

Au facut-o sfintii: Antonie cel Mare, Dimitrie cel nou. Sfanta Filofteia... Unul din cele trei juraminte ale calugarului este cel de saracie!

De aceea Raiul are mai multe niveluri, pentru ca noi, cei multi care nadajduim la indurarea lui Dumnezeu nu putem sta pe aceeasi treapta cu ei.

Dreptul Iov nu si-a asumat saracia dar nu a cartit: "Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvintat". Saracia poate deci avea si alte intelesuri decat plata pacatului dar pe acestea doar Dumnezeu le stie.  

Saracia vine cu multa durere. Si omul urban nu stie sa raspunda acestei dureri. Nu o aude. Daca o aude nu empatizeaza. O judeca! O condamna! 

Milostenia vine greeeu... 

Si el are "spaime", copii, facturi, nesigurante, credite, crize globale, viata e grea...

Omul sarac asteapta ajutor de la stat. Dar statul nu este Om. Milostenia trebuie "privatizata", nu este treaba statului. Dupa ce strange banii, statul face milostenie de lux, scumpa si neeficienta. Isi face institutii, plateste angajati... Mila este treaba oamenilor, de bunavoie, cu sufletul si cu mintea, a bisericii, a credinciosilor din biserica.

Cum da zapada, Florin, 17 ani, tigan din Tamasi, se infiinteaza cu lopata la poarta:

- Doamnaaa!

- Ce e mai Florine?

- Am venit sa dau zapada!

- Pai nu e zapada de dat!

- Ba da!

- Unde?

- Acolo si acolo!

- Bine! Unde ti-e geaca? ( La zapada precedenta ii daduse geaca, era degerat de frig)

- Acasa, sa nu se murdareasca. Am luat-o pe-asta!

- Acuma si daca nu o fi acasa, ce sa facem?

Am pus mana pe o lopata si am iesit si eu la zapada cu el. El mai invatat cu munca. Eu mai organizat. El mai nemancat. Eu mai serios, mai temeinic:

- Hai sa luam si de pe langa casa, Florine, ca daca se dezgheata vine apa la temelie!

Ma duc apoi sa dezghet masina si vine si el pe langa mine. Gata! Ar mai fi fost de curatat zapada daa...

- Te grabesti, ai treaba?

- Nu!

Il vad ca se misca de pe un picior pe altul si arde camasa pe el sa plece.

"Doamna" iese cu un sandvici cald si dupa aia ii da un paracetamol si un ceai fierbinte. Ii ceruse ca era racit. Se socotesc si cu plata si apoi pleaca.

- Multumuesc Florin!

- Ce domnu?

- Multumesc ca m-ai ajutat!

- Aaaa...

Ma uit dupa el cum se duce prin zapada si frig... Azi are bani! Pentru el si pentru cei de acasa. E cel mai mare din sase frati. 

Mai incearca si prin alte parti, mai are el clientii lui...