Starbunica mea era mai tot timpul prin curte si din cand in cand la drum, cativa pasi mai departe de curte. Sursele ei de comunicare erau oamenii din casa, cu informatiile pe care le aduceau ei, oamenii care mai treceau pe drum iar seara un difuzor asezat pe radio Oltenia.
Stra-stra nepoata lor este la distanta de un "like", "click", "send" sau chiar strangere de mana de aproape orice loc/om din lumea asta.
*
Reversul este calitatea relatiei, din ce in ce mai superficiala, supusa efemeritatii. Copiii nu mai plang cand pleaca din tabara. Nu au timp sa se "lege". Acum a aparut partenerul de o discutie/afacere/noapte/calatorie/chat/discutie intre doua statii de metrou/discutie de 20 de minute intr-un restaurant in Bombay etc.
In chimia sociala, potentialul de relatie este dat de intensitatea miscarii brawniene a omului si de nivelul de inteligenta sociala si emotionala al "elementului statistic". Fenomenul click/next a intrat si in ingineria sociala. El creaza networking si uniformizare. Chiar daca legaturile sunt slabe, ele creaza un paienjenis de relatie care te "tine".
*
M-am intalnit cu Liviu dupa iesirea lui de cateva saptamani in Mumbay, inca impregnat fiind de "sindromul India".
Inoti in multimi de oameni care zambesc, cocioabe, mahala... Oamenii au interfete prietenoase, facilitatea de relatie este imensa. Comunicare totala timp de cateva minute si atat.
In trenul de la Mumbay la Borialy s-au intalnit cu un indian, critic de film care venea de la festivalul de film de la Goa, locul unde europenii si americanii se duc sa se dezlantuie si sa se gaseasca dupa ce se pierd...
El insusi. Liviu, intalnise o multime de europeni/europence in drum spre marea descoperire a sinelui si adancirea confuziei personale prin Marii initiati ai Indiei, Goa creaind iluzia si mirajul perfecte pentru aceasta cautare/ratacire.
Omul, indianul cu pricina, stia tot filmul romanesc la zi, "era uimitor, stia tot!!". Apoi a stat de vorba cu Savash, colegul turc cu care calatorea si tanarul indian a inceput sa ii "recite" toata literaura turca. Erau fascinati. Apoi a coborat dion tren. Punct.
La un restaurant mai apoi au stat la masa cu doi tineri indieni. Simpli, nespectaculosi dar specialisti in limbaje de progrmare a robotilor. Au vorbit o jumatate de ora apoi au disparut. Forever.
*
Mare stiinta este sa reusesti sa pui oamenii in lucrare impreuna!
Anul acesta a adunat Dumnezeu in jurul meu oameni buni, cu mare potential de dezvoltare de proiect.
Pentru anul care vine ne rugam la Maica Domnului sa ne dea puterea sa crestem si sa transformam potentialul in lucrare.
Cred ca astfel de mici comunitati, adunate cuminte si cu valori profunde reprezinta solutia pentru vremurile acestea tulburi.
*
Doar din cand in cand imi suna in minte cuvintele Parintelui:
"Nu va puneti nadejdea in oameni! Dumnezeu nu a mai facut inca un Rai pe Pamant. Nu ar fi avut sens!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu