Portugalia este tara in care ma simt cel mai aproape de mine insumi. M-am pierdut prin ea. Acolo am ajuns pana la marginea timpului... Se termina timpul, sa ma credeti!
Lisabona e superba, strazile inguste cu case imbracate in ceramica. Cunoscatorii pot sa iti spuna perioada in care este casa construita dupa ceramica in care este imbracata. Tramvaie mici, pe sine inguste, spiritul de petrecere, relaxarea, tristetea... Tristetea de a nu avea niciun motiv sa fii trist... Monumente distonante, clamand o grandoare demult apusa.
Nu stiu ce imi place in Portugalia dar sincronizarea noastra este perfecta. Imi gaseste frecventa si rezonam la unison, cuminte, inelung.
Am mancat in restaurant Fado. Este o experienta intensa. Cand incepe muzica totul se suspenda, tacamurile, telefoanele, respiratiile... Am vazut un barbat de optzeci de ani urcand pe scena si cantand, sfidand moartea, timpul, viata. "Tejuuu...".
Fascinatia lui Teju.
Teju este un fluviu care se varsa in mare printr-un estuar lat de cativa kilometri. In cantecele de Fado Teju suna ca numele unui barbat care a plecat intr-o dupa amiaza si nu s-a mai intors.
Am traversat Teju cu un vapor impreuna cu prietenii mei nemti si portughezi. Cineva intarziase si l-am asteptat o ora. Nu a venit. Apoi am traversat in oraselul minuscul de dincolo si am mai asteptat o ora pana au venit actorii care au facut spectacolul de pantomima. Piatra, stradute, rufe intinse la geam, ...
Acest amestec straniu de senzualitate, piatra, tristete, Slazar, socialism, imperiu, fadu, soare, conformism...
Hofstede spune ca portughezii au un indice mare al distantei fata de putere si asta le genereaza CONFORMISM. Mi-am adus aminte de Jose (se pronunta Juze nu Hose, cum spun spaniolii). Jose era cel mai elegant si delicat barbat din cati am intalnit. Este punctual si de cuvant, dar foarte conformist. Oricat i-as fi explicat ca atunci cand oamenii fac regulate tot ei le pot schimba el imi interpreta "sfantul statut" in cele mai ascunse detalii ale lui si imi arata cum nu se poate face ce incercam eu sa fac.
M-as pierde un an prin Portugalia.
Singur.
Sa cutreier toate restaurantele neturistice de fado, sa cutreier stradutele, sa merg prin satele portugheze...
M-as SUSPENDA temporal si ca fiiinta sociala o vreme pana as goli din mine orice urma de imprumut pe care am dobandit-o din lume.
Sa raman numai eu si acum!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu