Spaimele din lume si linistea din munte.

Stateam de vorba in Munte cu un preot tanar din Slobozia. Ii simteam agitatia lumeasca si "lupta" lui de a se linisti acum, de a lua din pacea locului.

A trecut pe langa noi un calugar tanar din Manastire si a lasat in urma lui o dara de "impacare" cosmica, grea si linistita. Era o pace pe care o respira prin toti porii lui, prin privirea calda, inteligenta, ferma si buna...

- Calugarii din munte... Cand te uiti la ei... numai daca ii vezi iti dai seama ca sunt de aici. Au aerul acesta...

Am vazut atunci in privirea si cuvintele lui durerile si framantarile lumii din care venise, povara pe care si-o luase prin spovedania lumii si o dorinta ascunsa si neputincioasa de a lua calea Muntelui...

Oamenii din Athos au linistea si detasarea pe care le-o da distanta de lume si cotidian. Ei sunt legati la Dumnezeu dincolo de timp, de istorie, de viata lumeasca.
- Uitati-va, noi toti care suntem aici de fata, ce vom mai fi peste o suta de ani? spunea Batranul....

Oamenii din lume sunt nelinistiti. Au frici, spaime. Nefiresti, venite din ancorarea in cotidian, in lumesc si din necredinta.

Zilele trecute am vorbit cu oameni tineri, multi, vreo doua sute... Am fost uimit sa vad ca si lor le e frica. O frica transmisa, venita din familie, din scoala, din lume... Toata lumea in jurul lor este speriata intr-un fel sau altul. O spaima generalizata pluteste deasupra Romaniei iar oamenii nu mai au curaj nici sa respire.

- I-au imbracat pe romani in blana de miel, imi spunea Antonie.

Oamenilor le e frica de boala, de saracie, de moarte, de somaj, de banci, de criza mondiala, de profesori, de bacalaureat, de doctori, de taxe, de controale, de caderea Greciei, de noua ordine mondiala, de coruptie, de masonerie, de politie, de cancer, de inchiderea fabricilor, de terminarea resurselor pamantului, de cutremur, de cometa, de inflatie, de mancarea sintetica si modificata genetic, de avion, de alti oameni...

Frica reduce oamenii la conditia lor de elemente statistice controland mintile si retezand ambitiile si curajul de a iesi din decor.

- Cine dintre voi are un vis? Un lucru pe care si-l doreste sa il faca, sa ajunga ceva, sa isi dezvolte o afacere a lui...
(Liniste. O liniste grea, vinovata si speriata.)
- Tu ce vrei sa te faci?
- Contabila!
- De ce?
- Pai e sigur... Vreau sa termin liceul, sa devin contabila, sa am doua trei firme, ceva... Sa fie ceva sigur!

- Nu-i judeca, imi spune Nelu, omul de langa mine. El care traia din lucrul pamantului, zeci de hectare plantate cu pomi si altele cu legume, sere. Cei mai multi vin de la tara. Voi nu stiti ce probleme sunt in casele lor. Un parinte somer sau chiar amandoi, boala, poate parinti plecati din tara si ei stau cu bunicii, saracie, lipsa de speranta, un parinte alcoolic... E multa durere in satul romanesc.

Am vazut in acelasi timp si speranta, curatenie, cumintenie si potential. Nadejede la Maica Domnului!