Suntem fascinati de straluciri, de lumina, de foc, de rasaritul soarelui. Le luam, insa, in firesc, coplesiti fiind de problemele stupului. Cel mult le exprimam artistic.
Privesc adesea cerul ca pe un mecanism imens, de stele si planete angrenate intr-un carusel greoi, intr-o mecanica a lui Dumnezeu.
Planete gigant care se invartesc lasand in urma un zgomot grav… Un tablou care ne poate servi ca premiza pentru meditatie sau doar pentru un act poetic pentru ca presupunem ca altele planete nu au atmosfera si deci nici sunete care sa se propage.
Doar lumina circula prin spatiu. Sunetul nu, caci este unda si are nevoie de un mediu de propagare. Lumina nu este unda! Sau este si unda, dar si altceva. Si aici se rupe filmul.
Invatam cuminti ca lumina ascunde un principiu straniu corpuscul-unda, atat de unda incat se plimba si prin vid si atat de corpuscul incat nu o putem cara cu galeata.
E fascinanta creatia lui Dumnezeu !
Daca lumina este corpuscul atunci « baie de lumina » este mai mult decat o metafora ? Ce se plimba, de fapt de la Soare spre noi ? Cat moare dintr-o stea care "da" lumina ? A vazut cineva fotoni ? Dar un foton? Ce pastreaza in ele stelutele fosforescente care lumineaza noaptea in camerele copiilor?
Dupa masa de seara multumim lui Dumnezeu: “Insemnatu-sa peste noi lumina fetei tale Doamne! Dat-ai bucurie in inimile noastre din rodul vinului, al graului si al untuluidelemn ce s-au inmultit! ».
Cred ca lumina trebuie adusa la acelasi rang al consideratiei cu bucuria, cu nadejdea! Lumina ascunde un grad de maretie care trece peste fire, se leaga direct la Dumnezeu!
Pe masura ce ne adancim in cuante, lumina se inchide cunoasterii dar nu isi pierde misterul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu