Cred ca timpul este doar o consecinta a caderii omului din Rai. Ireversibilitatea lui angajeaza omul intr-o cursa cu sens unic pentru redobandirea lui Dumnezeu.
Imi reprezint lumea ca pe o proiectie/cadere din absolut, cu un caracter limitativ de miscare pentru om. Limitarea genereaza dimensiune, masurabilitate. Pentru spatialitate ne-au fost lasate trei libertati de miscare, intr-o mecanica simplista. Fragilitatea conceptului este usor de intuit atunci cand facem "omotopii" si translatii infinitezimale spre minus infinit, in dimensiuni foarte mici... Aici Dumnezeu ne-a lasat marje generoase de intuire a Lui si a lumii de dincolo.
Dar timpul? De ce ne-a fost dat asa?! De la ieri spre maine prin Azi?! Si daca lucrurile stau asa, iar sensul lui nu ni se ofera nici macar spre intuire, asta se intampla doar spre smerirea noastra sau are un sens profund? Si care este relatia timpului cu absolutul?
Caci daca Raiul este atemporal, iadul este inzestrat cu o "coada" de timp pentru... Pentru a da sufletelor irosite sansa de a fi realocate superior prin rugaciunile celor care inca... mai au timp. Si aici timpul se termina o data cu inceputul absolutului.
Este timpul darul lui Dumnezeu dat noua spre vindecarea sufletelor?
Noaptea aceasta de Craciun consfiinteste coborarea lui Dumnezeu prin TIMP in DIMENSIUNEA UMANA.
Descoperirea ca timpul nu este un blestem ci o speranta imi releva inca o data marinimia lui Dumnezeu.
Nu stiu daca timpul are un tip de relatie cu "lumea de dincolo" sau este doar un atribut al dimensiunii umane. Nu cred ca exista un acum al raiului.
Nu stiu daca timpul ne este dat doar ca o dimensiune imperfecta, incompleta, cu o prelungire transcendenta, dar frumusetea lui este desavarsita, dumnezeiasca.
Timpul este Rai curat! Si nu poate fi povestit ci doar contemplat.
Ar fi simplificator sa vorbim despre timp ca despre o simpla "dimensiune". Poate de aceea nici nu ni l-a dat intreg, in sensul acesta lumesc.
Si daca TIMPUL este "dimensiunea" reconstructiei lui Dumnezeu in Om, celalalt dar reparator este LIBERTATEA! In acelasi sens incomplet, ea este tot o dimensiune a desavarsirii omului si un atribut al raiului, atat cat ne putem reprezenta noi intuitiv acest lucru.
*
E prima data cand regasesc sensul Comunitar al Craciunului dupa multi ani.
Mi-am luat vecinul si sapte copii, trei ai mei, unul al lui si trei ai lui Narcis si am inceput sa colindam.
Pentru cele cateva case in care au intrat copiii sa colinde a fost ca botez al Craciunului, un semn al noii lumi care s-a nascut in acest camp salbatic unde fazanii si vulpile inca se mai plimba in voie.
Semnele pe care mi le-a trimis Dumnezeu azi sunt pline de har si de nadejde!
Si este prima data cand inteleg ca Dumnezeu prin Iisus Hristos, dupa ce l-a facut pe OM partas la creatie inzestrandu-l cu atributul LIBERTATII, in bunatatea Lui i-a daruit si TIMP ca sa isi redobandeasca dumnezeirea.
Imi reprezint lumea ca pe o proiectie/cadere din absolut, cu un caracter limitativ de miscare pentru om. Limitarea genereaza dimensiune, masurabilitate. Pentru spatialitate ne-au fost lasate trei libertati de miscare, intr-o mecanica simplista. Fragilitatea conceptului este usor de intuit atunci cand facem "omotopii" si translatii infinitezimale spre minus infinit, in dimensiuni foarte mici... Aici Dumnezeu ne-a lasat marje generoase de intuire a Lui si a lumii de dincolo.
Dar timpul? De ce ne-a fost dat asa?! De la ieri spre maine prin Azi?! Si daca lucrurile stau asa, iar sensul lui nu ni se ofera nici macar spre intuire, asta se intampla doar spre smerirea noastra sau are un sens profund? Si care este relatia timpului cu absolutul?
Caci daca Raiul este atemporal, iadul este inzestrat cu o "coada" de timp pentru... Pentru a da sufletelor irosite sansa de a fi realocate superior prin rugaciunile celor care inca... mai au timp. Si aici timpul se termina o data cu inceputul absolutului.
Este timpul darul lui Dumnezeu dat noua spre vindecarea sufletelor?
Noaptea aceasta de Craciun consfiinteste coborarea lui Dumnezeu prin TIMP in DIMENSIUNEA UMANA.
Descoperirea ca timpul nu este un blestem ci o speranta imi releva inca o data marinimia lui Dumnezeu.
Nu stiu daca timpul are un tip de relatie cu "lumea de dincolo" sau este doar un atribut al dimensiunii umane. Nu cred ca exista un acum al raiului.
Nu stiu daca timpul ne este dat doar ca o dimensiune imperfecta, incompleta, cu o prelungire transcendenta, dar frumusetea lui este desavarsita, dumnezeiasca.
Timpul este Rai curat! Si nu poate fi povestit ci doar contemplat.
Ar fi simplificator sa vorbim despre timp ca despre o simpla "dimensiune". Poate de aceea nici nu ni l-a dat intreg, in sensul acesta lumesc.
Si daca TIMPUL este "dimensiunea" reconstructiei lui Dumnezeu in Om, celalalt dar reparator este LIBERTATEA! In acelasi sens incomplet, ea este tot o dimensiune a desavarsirii omului si un atribut al raiului, atat cat ne putem reprezenta noi intuitiv acest lucru.
*
E prima data cand regasesc sensul Comunitar al Craciunului dupa multi ani.
Mi-am luat vecinul si sapte copii, trei ai mei, unul al lui si trei ai lui Narcis si am inceput sa colindam.
Pentru cele cateva case in care au intrat copiii sa colinde a fost ca botez al Craciunului, un semn al noii lumi care s-a nascut in acest camp salbatic unde fazanii si vulpile inca se mai plimba in voie.
Semnele pe care mi le-a trimis Dumnezeu azi sunt pline de har si de nadejde!
Si este prima data cand inteleg ca Dumnezeu prin Iisus Hristos, dupa ce l-a facut pe OM partas la creatie inzestrandu-l cu atributul LIBERTATII, in bunatatea Lui i-a daruit si TIMP ca sa isi redobandeasca dumnezeirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu