Imaginea publica si grija parinteasca cu care este ea pazita in cazul unor personaje "cheie", de importanta strategica pentru natiune, este masca perfecta sub care se ascund adesea personaje de "carton", cu defecte, patimi, pofte, sau, simplu, aspecte ridicole sau chiar penibile.
Mi-am adus aminte de o interesanta intalnire pe care am avut-o in restaurantul discret de la ultimul etaj al unui hotel cu "stele" dintr-o tara straina. Am avut bucuria sa il vad la o masa mai incolo pe un fost ministru roman, care lua linistit masa, departe de ochii indiscreti ai poporului, cu o domnisoara tanara.
- A fost ministrul de ... al Romaniei, atrag discret atentia persoanei de langa mine.
Ca sa completeze maretia tabloului, domnul MINISTRU apuca servetul impecabil, de panza alba, brodata cu insemnele hotelului, si isi sufla nasul vioi, "trompeta", ca sa il remarce si ceilalti tovarasi ai mei de la masa. "Oh my God!" spune sec persoana de langa mine si incerc sa ii dau dreptate...
Mi-am adus atunci aminte de povestea Ancai cu "personajul" invitat la o eleganta petrecere si de momentul lui de adanca recunostinta pentru strabuni:
"Sa fie pentru mortii mei!"
Apoi varsase sec, vin rosu, la fel de sec, pentru mortii lui, direct pe covorul cu multe "noduri" al mamei ei....
L-am intalnit a doua zi in tren... intr-un compartiment de vagon lit, tinand lectii de geopolitica aceleiasi domnisoare:
"- Aaaa, pai astiea au fost totdeauna un popor capos... Cum sa-ti explic..."
Ascultam zilele acestea vorbindu-se despre acelasi onorabil domn si despre demnitati si pozitii noi pe care distinsul sa le ocupe pe altarul tarii. Se vorbea despre necesitatea de a prelua o anumita demnitate publica... mai mult decat alta... e nevoie mai mare...
Ma gandeam si eu, sec, ca vinul de pe covor:
- Sa mori tu?!
Mi-am adus aminte de o interesanta intalnire pe care am avut-o in restaurantul discret de la ultimul etaj al unui hotel cu "stele" dintr-o tara straina. Am avut bucuria sa il vad la o masa mai incolo pe un fost ministru roman, care lua linistit masa, departe de ochii indiscreti ai poporului, cu o domnisoara tanara.- A fost ministrul de ... al Romaniei, atrag discret atentia persoanei de langa mine.
Ca sa completeze maretia tabloului, domnul MINISTRU apuca servetul impecabil, de panza alba, brodata cu insemnele hotelului, si isi sufla nasul vioi, "trompeta", ca sa il remarce si ceilalti tovarasi ai mei de la masa. "Oh my God!" spune sec persoana de langa mine si incerc sa ii dau dreptate...
Mi-am adus atunci aminte de povestea Ancai cu "personajul" invitat la o eleganta petrecere si de momentul lui de adanca recunostinta pentru strabuni:
"Sa fie pentru mortii mei!"
Apoi varsase sec, vin rosu, la fel de sec, pentru mortii lui, direct pe covorul cu multe "noduri" al mamei ei....
L-am intalnit a doua zi in tren... intr-un compartiment de vagon lit, tinand lectii de geopolitica aceleiasi domnisoare:
"- Aaaa, pai astiea au fost totdeauna un popor capos... Cum sa-ti explic..."
Ascultam zilele acestea vorbindu-se despre acelasi onorabil domn si despre demnitati si pozitii noi pe care distinsul sa le ocupe pe altarul tarii. Se vorbea despre necesitatea de a prelua o anumita demnitate publica... mai mult decat alta... e nevoie mai mare...
Ma gandeam si eu, sec, ca vinul de pe covor:
- Sa mori tu?!
2 comentarii:
da - experientza ta pare a fii o confirmare - inca pluteste "despre eroi si etc..."! ...hm... asta zic si eu "noi nu le-am stat in cale la respectivi "minishtrii&co" sa se realizeze, sa faca averi, apoi sa umble cu gagici,.... " - dar totusi de ce-i apuca fenomenalul chef sa-shi mai bata joc de "unii dintre noi"!... eu nu am explicatzia decat cu " prezentza gagicii"!
Bună Seara!
În urma cu ceva timp vă scriam pe facebook: "Dorinta de formare si colaborare
Buna Ziua! Sper ca va mai amintiti de mine, sunt Cristina Prică din judetul Prahova. Ne-am cunoscut in cadrul CNE, la scoala de vara de la Eforie. Ca mic indiciu, sunt fata care a venit la dumneavostra si v-a spus ca sunteti unul din putinii adulti care m-au facut sa simt ca acorda o anumita insemnatate tinerilor si elevilor. Ramasese sa va cotactez ulterior, insa v-am pierdut datele de contact. As vrea sa ma perfectionez ca lider si sa distribui cardurile mai departe, in randul celor care au nevoie. V-as fi cu adevarat recunoscatoare daca mi-ati raspunde. Va multumesc, o zi buna!"
Ştiu că nu este cel mai profesionalist mod de a vorbi, însă blogul acesta este probabil singura unealtă ce m-ar putea ajuta să iau legatura cu dumneavostră. V-aş ruga, dacă binevoiţi, să îmi lăsaţi o adresă de email. Acum nu ştiu să vă spun prea multe, ci doar că am absolvit liceul vara aceasta şi îmi doresc să vorbesc cu un om care are experienţă în a ştii să înţeleagă nevoile celor din jur.
O seară frumoasă!
Cristina
elenacristina_93@yahoo.com
Trimiteți un comentariu