Visul

Am intalnit acum cateva luni intr-un salon de spital cateva femei care aveau probleme medicale in sarcina. Eram acolo cu sotia mea pentru niste colici puternice care ii aparusera peste noapte.

Intre ele se construise o solidaritate de lupta. Fiecare lupta cu timpul ca sa ajunga intr-o luna cat mai mare pentru ca bebelusul sa poata supravietui. Se cunosteau de mult timp si mai aveau mult timp de stat impreuna.

Fara sa vrei te gandesti la miile de vieti curmate din vointa mamelor sau la femeile care nu vor sa faca mai mult de un copil pentru ca le-ar da viata peste cap.
Povestile lor erau dincolo de emotiile simple, erau cutremuratoare.

- Eu nu vroiam sa fac copil. Sotul meu imi zicea dar eu aveam alte planuri. Trebuia sa imi dau gradele didactice, mai aveam niste lucruri de facut... Intr-o noapte m-am trezit transpirata dupa ce am avut un VIS. A venit la mine un copilas. Frumos...
"MAMI! DE CE NU MA LASI SI PE MINE SA STAU SI EU IN BUZUNARAS LA TINE?! LASA-MA SI PE MINE IN BUZUNARAS LA TINE, MAMI!"
Stai la mami in buzunaras, dragul lui mami! Sa nu iesi! Stai in buzunaras! (se mangaie discret pe burta dar cu grija... riscul de avort spontan este atat de mare incat medicul nu le dadea voie nici sa se mangaie pe burta ca sa nu se declanseze contractii)

Si de aici au inceput fiecare sa isi spuna VISUL si cum se hotarasera sa faca copil. Una il visase pe bunicul ei care ii explicase cat vor plati femeile pentru ezitarea de a face copii.

Alta isi visase baiatul imbracat preot, in haine albe. Fusese ruibist, se suise pe un vagon de tren, se electrocutase, il aruncase in cisterna cu motorina si arsese de viu. Nefericita il vazuse in spital trecand pe langa ea si l-a compatimit pe "saracul om" care albise tot si era de nerecunoscut...
Acum femeia statea in pat de cateva luni nemiscata si mai avea de asteptat alte cateva luni in speranta ca nu se declanseaza nasterea prematura. Ar fi urmat sa aiba o fetita...

Sa le ajute Dumnezeu pe toate sa isi tina copilasii "in buzunaras" pana cand pot sa ii scoata in lume vii si intregi!

Lavinia spune ca am povesti triste. Povestile oamenilor sunt asa. Zapada se asterne alba, ca o patura peste toate tristetile si bucuriile oamenilor...