miercuri, 19 decembrie 2012

Ajutorul care nu ajuta




Intr-o onorabila adunare europeana am incercat fortarea adoptarii unei structuri de buget fundamentata sanatos din start:
Maxim 30% cheltuieli de personal si minim 50% pentru programe dedicate dezvoltarii structurilor tarilor cotizante.

Am avut surpriza faptului ca multa lume nu intelegea necesitatea limitarii costurilor de personal din bugetul de cotizatii:
- Cum, si daca la anul in loc de 1000 de unitati avem buget de 100, prin absurd?!
- Atunci, normal, in loc de 300 ai buget de 30 pentru salarii! Daca vreti mai mult, stimulati veniturile, atrageti venituri suplimentare.

Welfare-istilor nordici li se parea normal sa ne imprumutam 200 si sa platim restul de salarii… pentru oameni. Rostogolim datorii.
Le-am explicat ca acesta este un mod de  a stimula competitivitatea, dezvoltarea de programe si atragerea de oportunitati.
- Vreti salarii mari? Munciti, agitati-va! Bunastarea voastra nu este obligatia nimanui! Investim in dezvoltare ca sa putem vorbi despre viitor.
Pe langa cei naivi, lupta cea mai grea a fost cu cei care se obisnuisera cu privilegiile.
A doua mare surpriza a fost sa vad ca atunci cand am facut “masa critica”, partizanii “bunului simt” anticapitalist si gardienii bunastarii din neant nu se lasau convinsi sa recurga la exercitiul democratic al votului. In cele din urma au acceptat dar m-au urat: “Om fara suflet!”

Este foarte greu sa ii faci pe oameni sa gandeasca si sa inteleaga ca ceea ce pare o solutie nu este decat rostogolirea unei probleme. Atat timp cat ii lasi in confort, garantandu-le tu bunastarea, nu vor face niciodata efortul cautarii, gasirii de resurse si al dezvoltarii.

In targul de Craciun din centrul Bucurestiului incercam sa ii fac pe copiii mei sa "vada". Sunt aici niste pusti care vand papuci. "Vand de sparg!". Altcineva vin fiert si cafea. E coada. Au simtit ca pe frigul de afara lumea va da 3 lei pe un pahar. Cozonaci, braneturi, prajituri de casa, bijuterii artizanale... Nevoia ii impinge pe oameni din fata televizoarelor si ii scoate in piata libera, in viata. Copii au inteles... intr-un tarziu. Mi-am dat seama ca pe langa obisnuinta este si o problema de educatie.

In targul de Craciun din Madrid nu gasesti nimic! Figurine pentru scena nasterii, vasc... cateva lucrusoare... Coada la loteria de Craciun. Sute de persoane. Peste tot, manifestatii ingenioase pentru acordarea de drepturi asistentiale: curse pe biciclete, flash mob-uri, corturi intinse...

La intoarcere, avionul plin de romani care muncesc in Spania.



Niciun comentariu: