Despre vin, "pulime" si responsabilitate sociala! III. Despre populis

III.

A treia zi ma abandoneaaza Lavinia intr-o gara de pe drum ca sa imi iau trenul spre intalnirea cu o multime de traineri care se vor lansa in educarea poporului.

A inceput toamna, e frig, ploua marunt.
La intrarea in gara, cateva chioscuri cu pungi colorate cu mancare chimica, doua chioscuri de ziare inchise amandoua si unul cu covrigi in care statea in geam o femeie platita cu cateva sute de lei.
Pe peron – "pulime"!

- E patrusute cinzeci de mii!! Patrusutecinzeci de mii biletul, mama, iti dai seama! Si ea ca nu si nu! Alo... Nu o las singura in gara, cum sa plec asa… Stau cu ea pana la personalul de sapte, e mai ieftin (era unu).

Intru sa imi iau ceva de mancare dintr-un chiosc de pe peron si gasesc niste lactate si o banana… .
O rog apoi pe vanzatoare sa mai stau putin inauntru pana vine trenul si imi ingaduie. Mergea si un televizor sus pe o tejghea.




- Sa vezi cum e, e cald, e pufos!

Doi copii murdari si inghetati intrasera ca sa isi ia un sandvici unul dintre ei. Primul mai mancase alta data, stia cum este. Acum il adusese pe celalalt care acum avea banii, trei lei cincizeci, ca sa isi ia doar el.

- Dati-i si lui doamna unul, il platesc eu!
- Stai ca uite iti ia si tie nenea unul, il tine vanzatoarea sa nu plece.



Intoarce niste ochi mari si nedumeriti la mine si asteapta apoi fara sa clipeasca sa ii iasa si lui de la microunde sandviciul aburind cu sunca si cascaval.

- Dati-i si lui banii inapoi ca le platesc pe amandoua, imi dau eu in ultimul moment seama de ce nedreptate era cat pe aci sa fac.

Dispar amandoi pe peron cu cativa caini latrand dupa ei iar eu ma amestec printre oamenii comuni care circula cu trenul.

In gara in Predeal ridic privirea din laptop si vad pe geam zapada de o palma, prima de anul acesta, alba, rece si neasteptata ca moartea… Se asterne incet si tacut peste toti si toate deopotriva.