Seara ma aflam iarasi in preajma Batranului; isi facuse plimbarea de seara si acum se asezase pe treptele bisericii.
Il intrebase Ovidiu cand ne spovedeste iar el il invitase sa stea langa el si sa povesteasca.
Am intrerupt cateheza cu Paulo care se pregatea pentru botezul de a doua zi si m-am apropiat si eu de ei.
- Mantuirea trece prin cruce, Parinte?
Mi-a raspuns din nou, cu rabdare, aratandu-mi, de fapt, ca nu acolo trebuie sa caut.
L-am gasit pe Ovidiu mai apoi, noaptea, vorbind in curtea manastirii cu un calugar mai tanar venit din tara in pelerinaj.
Il lamurise pe Ovidiu despre pilda bogatului; asta era grija lui de om care isi petrece mai tot timpul cu moara lui, construind, facand afaceri si dand de lucru altor oameni.
I-am povestit si eu de indrazneala mea de a-i vorbi Batranului despre bucuria de a trai pe care o am in aproape fiecare clipa si de si multumirea si slava pe care i le dau lui Dumnezeu pentru darul de a de a fi om.
- Trebuie sa intelegi ca noi, calugarii, nu avem bucuriile tale! Ne vedem numai unii pe altii mai toata vremea. Zice unul ceva mai acatarii catre tine si tu te intorci si pleci ca zici ca fugi de ispitele lumesti. ( "- Calugarii nu au virtuti sociale!" spunea zambind un episcop in predica de la liturghia de a doua zi.)
Tu ai copii, sotie, prieteni - bucuriile lumesti!
Eu stateam in bucuria si minunea CLIPEI, pe cand ei, calugarii, renunta la ea pentru a-si asterne nemurirea...
Il intrebase Ovidiu cand ne spovedeste iar el il invitase sa stea langa el si sa povesteasca.
Am intrerupt cateheza cu Paulo care se pregatea pentru botezul de a doua zi si m-am apropiat si eu de ei.
- Mantuirea trece prin cruce, Parinte?
Mi-a raspuns din nou, cu rabdare, aratandu-mi, de fapt, ca nu acolo trebuie sa caut.
L-am gasit pe Ovidiu mai apoi, noaptea, vorbind in curtea manastirii cu un calugar mai tanar venit din tara in pelerinaj.
Il lamurise pe Ovidiu despre pilda bogatului; asta era grija lui de om care isi petrece mai tot timpul cu moara lui, construind, facand afaceri si dand de lucru altor oameni.
I-am povestit si eu de indrazneala mea de a-i vorbi Batranului despre bucuria de a trai pe care o am in aproape fiecare clipa si de si multumirea si slava pe care i le dau lui Dumnezeu pentru darul de a de a fi om.
- Trebuie sa intelegi ca noi, calugarii, nu avem bucuriile tale! Ne vedem numai unii pe altii mai toata vremea. Zice unul ceva mai acatarii catre tine si tu te intorci si pleci ca zici ca fugi de ispitele lumesti. ( "- Calugarii nu au virtuti sociale!" spunea zambind un episcop in predica de la liturghia de a doua zi.)
Tu ai copii, sotie, prieteni - bucuriile lumesti!
Eu stateam in bucuria si minunea CLIPEI, pe cand ei, calugarii, renunta la ea pentru a-si asterne nemurirea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu