FOAMEA

Parca de veacuri, parca de mii de ani

n-am mai pranzit, n-am fost si noi la cina.

Parca de veacuri, parca de mii de ani

am suge fier, am roade bolovani

si-am hapait moloz si rogojina.

In foamea noastra vajaie paduri,

se casca mari, se surpa munti din coame.

In foamea noastra vajaie paduri

si parca din strabuni sau din scripturi,

de la-nceputul lumii ne e foame.

Ziua pandim cu narile in vant

naluca unui abur de mancare.

Ziua pandim cu narile in vant,

din cer, din iad sau poate din mormant

sa ni s-arunce din mormant,

sa ni s-arunce resturi ca la fiare.

In bezna noptii ne visam strigoi
si ne-ospatam cu cate-un hoit fierbinte.

In bezna noptii ne visam strigoi,

dar numai moartea musca halci din noi –

ea singura infuleca morminte.

Radu Gyr