Echilibrul personal este o chestiune care tine de exercitiu, grija, finete si generozitate, de INTELIGENTA inteleasa in multe feluri.
Inteligenta mintii se pastreaza prin exercitiu.
"Inteligenta" trupului se pastreaza prin grija pentru sanatate, prin munca fizica, miscare si mancare naturala.
Inteligenta sufletului tine de delicatete, empatie, control si legatura cu Dumnezeu. Doar sufletele curate pot intra in rai. "Mantuirea nu este grea, este un lucru de mare finete!" spunea Parintele Visarion de la Clocociov.
INTELIGENTA SOCIALA, acea de a trai printre oameni si alaturi de oameni tine de GENEROZITATE.
Am cautat in permanenta OAMENII de la care sa ma incarc sufleteste si intelectual si prin care sa imi construiesc echilibrul personal. Petrec timp cu ei. Le dedic timp personal.
Nu am o inteligenta sociala deosebita dar fac eforturi.
*
Casa noastra a fost mereu o casa deschisa. Prietenii nostri ne-au trecut tot timpul pragul. Duminici de-a randul, dupa liturghie, obisnuiam sa plecam acasa cu prieteni, fini sau simpli cunoscuti. Ani de-a randul nu era weekend sau chiar zile din timpul saptamanii in care sa nu ne calce cineva in casa.
Ne-am mutat in casa noua inainte sa se nasca Ana, in toamna anului trecut. La noi este un stup permanent, suntem multi, dar totdeauna am gasit timp si spatiu in casa si in viata noastra pentru oaspeti.
Ne amuzam de curand socotind ca, numai in cele doua saptamani de sarbatori, ne-au vizitat peste cincizeci de oameni, au venit la noi cu bucurie - a lor si a noastra.
Ni se umplu sufletele cand vedem oameni care se simt bine la noi.
Se aseaza pe canapea, se relaxeaza si stam de povesti pana noaptea tarziu.
Copii se strecoara printre noi, atrasi de caldura comuniunii si apoi dispar incet, unul cate unul pana ce adorm cu totii.
- E tarziu! Oamenii astia au copii, maine merg la scoala. Ar trebui sa plecam...
- Nu plecati, si noi ne simtim bine...
... si asa ne prinde miezul noptii.
*
Nu am mai fost chemati intr-o vizita cu familia de nu stiu cat timp. Oamenii nu mai au timp, nu au spatiu... noi suntem multi... sau nu mai au disponibilitate sufleteasca. Nu mai sunt vremuri de primit musafiri...
Stiu case care nu au mai primit oaspeti de multa vreme, din frica de viata si de lume a chiriasilor lor vremelnici, din lipsa de generozitate sau pur si simplu din inabilitatea sociala a oamenilor care triesc in ele.
"Ciumpavirea" sociala la care se supun astfel oamenii are repercursiuni in timp. Dezvolta egoismul si instrainarea de ceilalti oameni. Bunul simt COMUNITAR, conduita morala pe care o presupune alaturarea cu oameni buni, integri, invatatura prin invecinare, unul de la altul, sunt fundamentale pentru echilibrul omului social.
Izolarea si insingurarea in case in care nu intra alti oamenii, duce adesea la proiecte absurde de viata, nesupuse "controlului" si "corectiei" prin relationare umana, inchistare, instrainare, raceala sufleteasca, certuri, divorturi, nevroze, depresii, spaime, egoism...
Inteligenta mintii se pastreaza prin exercitiu.
"Inteligenta" trupului se pastreaza prin grija pentru sanatate, prin munca fizica, miscare si mancare naturala.
Inteligenta sufletului tine de delicatete, empatie, control si legatura cu Dumnezeu. Doar sufletele curate pot intra in rai. "Mantuirea nu este grea, este un lucru de mare finete!" spunea Parintele Visarion de la Clocociov.
INTELIGENTA SOCIALA, acea de a trai printre oameni si alaturi de oameni tine de GENEROZITATE.
Am cautat in permanenta OAMENII de la care sa ma incarc sufleteste si intelectual si prin care sa imi construiesc echilibrul personal. Petrec timp cu ei. Le dedic timp personal.
Nu am o inteligenta sociala deosebita dar fac eforturi.
*
Casa noastra a fost mereu o casa deschisa. Prietenii nostri ne-au trecut tot timpul pragul. Duminici de-a randul, dupa liturghie, obisnuiam sa plecam acasa cu prieteni, fini sau simpli cunoscuti. Ani de-a randul nu era weekend sau chiar zile din timpul saptamanii in care sa nu ne calce cineva in casa.
Ne-am mutat in casa noua inainte sa se nasca Ana, in toamna anului trecut. La noi este un stup permanent, suntem multi, dar totdeauna am gasit timp si spatiu in casa si in viata noastra pentru oaspeti.
Ne amuzam de curand socotind ca, numai in cele doua saptamani de sarbatori, ne-au vizitat peste cincizeci de oameni, au venit la noi cu bucurie - a lor si a noastra.Ni se umplu sufletele cand vedem oameni care se simt bine la noi.
Se aseaza pe canapea, se relaxeaza si stam de povesti pana noaptea tarziu.
Copii se strecoara printre noi, atrasi de caldura comuniunii si apoi dispar incet, unul cate unul pana ce adorm cu totii.
- E tarziu! Oamenii astia au copii, maine merg la scoala. Ar trebui sa plecam...
- Nu plecati, si noi ne simtim bine...
... si asa ne prinde miezul noptii.
*
Nu am mai fost chemati intr-o vizita cu familia de nu stiu cat timp. Oamenii nu mai au timp, nu au spatiu... noi suntem multi... sau nu mai au disponibilitate sufleteasca. Nu mai sunt vremuri de primit musafiri...
Stiu case care nu au mai primit oaspeti de multa vreme, din frica de viata si de lume a chiriasilor lor vremelnici, din lipsa de generozitate sau pur si simplu din inabilitatea sociala a oamenilor care triesc in ele.
"Ciumpavirea" sociala la care se supun astfel oamenii are repercursiuni in timp. Dezvolta egoismul si instrainarea de ceilalti oameni. Bunul simt COMUNITAR, conduita morala pe care o presupune alaturarea cu oameni buni, integri, invatatura prin invecinare, unul de la altul, sunt fundamentale pentru echilibrul omului social.
Izolarea si insingurarea in case in care nu intra alti oamenii, duce adesea la proiecte absurde de viata, nesupuse "controlului" si "corectiei" prin relationare umana, inchistare, instrainare, raceala sufleteasca, certuri, divorturi, nevroze, depresii, spaime, egoism...
Un comentariu:
Inteligenta sociala e simpla. Trateaza-l pe celalalt ca pe o persoana - fratele tau intru Hristos.
“Precum v-am iubit Eu pe voi, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul” (Ioan 13, 34-35)
Trimiteți un comentariu