Planitor

- V-a fost frica, doamna Maria? ( era sa moara)
- Nu! Toata viata m-am pregatit pentru asta. Stiam de la 8 ani ca am sa mor la 82 de ani.
- Cum asa?!
- Se dusese vorba in sat ca tata a murit pe front. Erau doi de la noi din sat si se zicea ca ar fi murit amandoi. Pe vremea aia era un om, planitor ii ziceam noi, si am mers cu mama la el.
" Nu au murit! Se vor intoarce acasa. Dar or sa fie bolnavi."
S-au intors amandoi. Terminati cu sanatatea, unghiile cazute, degerati, dar s-au intors.
Si atunci mama a zis: "Hai sa o dau si pe fata asta, sa vad cum o sa fie cu ea".
Si el mi-a zis:
"Fata asta o sa plece din sat. Toata viata o sa fie in pantofi!"
(Zambesc)
- Ce frumos!
- Da! (zambeste si ea) Pe vremea aia toata lumea mergea in opinci.
- Cine avea...
- Nu! Toata lumea avea opinci. Si mi-a mai zis:
" Nu o sa aiba samanta. O sa fie stearpa, fara copii. La 34 va avea un necaz. La 42 va avea o cumpana mare. La 74 de ani va fi bolnava si, daca nu moare, va trai pana la 82 de ani"
La 34 am avut un mare necaz. La 42 de ani m-an trezit intepenita intr-o noapte. La 74 de ani am avut operatia de cancer... De la 8 ani ma pregatesc...
- Cati ani aveti?
- Merg pe 82