Despre asumarea libertatii

Pe vremuri, gandacul era prietenul omului de la bloc.

El venea pe conducte, de la vecinul de sus, de jos sau de alaturi, gasea un loc neumblat din casa si se punea pe... inmultit. 

Imi amintesc impactul puternic pe care l-a avut asupra lui Pavel inversunarea cu care mama lui s-a pornit sa lupte  cu gandacii aparuti peste noapte in casa; spraiuri, substante toxice, demolarea rafturilor vechi din debara etc, toate de teama ca acestia sa nu se "aseze" pe termen lung la noi.

A doua zi de dimineata, la grdinita, copilul ii povestea "profesoarei de descaltat", doamna draguta care ii intampina si ii ajuta sa se descalte si sa se schimbe in hainutele de interior:

- Noi acasa avem gandaci!!

Femeia, discreta si rusinata, rusinea caselor cu gandaci de pe vremea comunismului, se facea ca ploua.

- Uite asa sunt de mari!!

Incurcata, ea se prefacea ca are de lucru in continuare la sireturi...

- Te uiti?! si cu manutele lui mici a prins-o de barba, i-a ridicat capul si a silit-o sa se uite in ochii lui...
 - Uite asa sunt de mari!

Ne-am distrat multa vreme apoi am uitat. Cateva luni mai tarziu ii spunea senin lui bunicu-sau:

- Bunicule, tu cand o sa fii gandac, cu papucul asta te omor!

*

Cu ani in urma, imi amintesc, am descoperit un tanar cu viziune indrazneata, care visa la proiecte mari dar prefera sa lucreaze intr-o firma de software, pentru un venit sigur. L-am luat alaturi de mine intr-un proiect pentru cativa ani si i-am dat drumul sa zboare.

Dupa ce s-a terminat proiectul. nu a mai putut sa revina la jobul monoton dar sigur de dinainte.
I-au trebuit ani de zile ca sa  caute, sa incerce sa construiasca singur ceva. A experimentat esecuri, a pornit si inchis afaceri... inca mai cauta! Costurile personale ale libertatii lui au fost foarte mari.

Multa vreme m-am intrebat daca nu ar fi fost mai bine sa il las cu ochii in podea ca pe "profesoara de incaltat si descaltat" si sa nu ii arat pe unde s-a aventurat gandacul. Poate ca nu ar fi trebuit sa il arunc in  lumea de dincolo de screensaver.

Dezvoltarea personala a omului cu pricina este, insa, surprinzatoare si pentru mine. A castigat in expertiza si viziune pe domenii de nisa. Este un foarte bun arhitect de sistem pentru proiecte foarte mari. Ii trebuie doar sa gaseasca locul in care sa se aseze si sunt convins ca va face o constructie importanta. Sper doar sa nu fie prea tarziu. Voi scrie o carte despre asta, atunci.

*

Azi dimineata la prima ora m-am intalnit intamplator cu Ramona si am baut o cafeaua la bistroul de cafea si sandviciuri din colt. A fost un prilej spontan de povesti de vacanta si, in final, de "atacare" a temei ultimelor zile ale mele si se pare si ale ei:

Libertatea asumata versus gradele de libertate sociala posibile. 

Cand, cum si de ce ies oamenii din "schema"?

De ce nu ies din tipar oamenii care nu ies din tipar?

Petrecusera sarbatorile cu niste vechi prieteni care locuiau acum in State. 

Era uimita de spaimele etalate de prietenii lor, frica legata  de "track-urile", urmele negative pe care o persoana le lasa in urma ei in societate si in raport cu care i se evalueaza "bonitatea" sociala:

• Esti inregistrat daca esti un elev "hiperactiv", tratat special, mutat intr-o clasa speciala, cu urmari in cariera ta ulterioara;

• Esti marcat daca esti minor, ai baut, ai iesit pe strada sau circuli baut pe scaunul din dreapta al unei masini; Nu vei mai putea da la medicina, de exemplu

• Esti trecut in catastif daca nu ai asigurare medicala, apelezi la un serviciu medical si ti se "incarca" datorii pe care ulterior nu le platesti. Atunci ai un "track" medical;

• Esti inregistrat daca esti rau platnic la o banca... Nicio alta banca nu iti mai da credit apoi.

Se bucurau... retinut de dezordinea de acasa, de libertatea de aici... intr-un fel.

Cu toate acestea, nu vroiau sa se mai intorceau acasa.

Pentru ca ei nu aveau "track" cumparasera la pret bun, in "criza", cateva apartamente cu credit de la banca si le inchiriau cu chiria mai mare decat dobanda, asa cum americanii cu "track" nu puteau face.

Statul le respecta toate celelalte libertati daca respectau regulile jocului. Ori aici, acasa... Dar parca tot mai bine le-ar fi acasa.

- Or sa treaca deasupra primei linii de demarcatie dintre palierele sociale, vor iesi din "cursa sobolanului" a lui Kiyosaki, vor castiga alte libertati si vor uita cum e binele de acasa, am zis.

- Nu vor trece niciodata de linia aceea! 

*

Exercitiul libertatii nu este pentru oricine. Asumarea lui presupune costuri personale. Multi oameni prefera sa isi gestioneze atent un "work-life balance" care sa le reduca monotonia si frustrarea, decat sa iasa la bataie, in piata libera. Unora le iese. Altora nu.

Doar oamenii puternici si cu repere solide in viata pot experimenta libertatea.

Libertatea este adesea o problema de statut social. Mostenirea de "familie" o face posibila prin transferul de educatie si de oportunitati intre generatii. Pentru cei care nu se nasc in aceasta paradigma, libertatea este o COMOARA care se dobandeste prin lupta si prin cautarea de echilibre ANTIFRAGILE. 

Multi alti rataciti pe campurile elizeelor, intr-o evadare din sablon, vor fi maturati sau adusi cuminti in matca.

Ceea ce Dumnezeu i-a dat omului, insa, omul nu poate lua. 

Indiferent de barierele si constrangerile pe care o societate le poate impune intr-un anumit moment de evolutie al ei, cautarea fireasca a libertatii de catre Om va fi continua. Cel putin in cultura "euro-atlantica", in creuzetul de valori iudeo-crestine, nadajduim ca acest lucru se va intampla mereu, pana la ultima trambita a arhanghelului. 

Atunci cand legaturile si barierele sociale vor fi prea puternice, omului ii vor ramane libertatea interioara a gandiri, forta ideilor si credinta.