Francis Ford Copola l-a venerat pe Marlon Brando. Curajul de a-l distribui pe acesta in Nasul, intr-un moment prost al carierei lui, arata geniul lui de regizor. Marlon urma sa fie considerat ulterior de catre multi cel mai mare actor al tuturor timpurilor.
Acelasi lucru l-a facut cu Al Pacino, desconsiderat pentru inaltimea lui, sau cu mari anonimi, la vremea aceea, ca Robert De Niro, Nicolas Cage sau Diane Keaton care ii datoreaza celebritatea.
Am inteles ca marele talent al lui Copola, plecand de la cunoasterea profunda a FIRII UMANE, este acela si de a o povesti in expresii si din perspective mereu altele.
In Apocalipse Now, Copola face trei lucruri mari:
Filmul este genial.
Aceeasi oameni, care in situatii de confort experimenteaza relatii banale, superficiale, adusi in zona extrema se leaga intre ei profund, pe niveluri afective necunoscute, nebanuite.
*
Experientele si legaturile din lumea persana a lui Emanuel sunt dincolo de intelegerea comuna.
- Il venereaza, spunea sotia lui. Sa vezi ce scrisori ii scriu. Daca nu as sti despre cine este vorba as crede ca sunt femei. "My Lord..." ii zic. Nu s-au vazut de ani de zile si ei continua sa ii scrie. Acum ii va intalni iar.
In plus, mai sunt tovarasii lui, expati ca si el. Experientele lor comune, dure, aspre, pericolele prin care au trecut, i-au legat pe viata. Nu se vad ani de zile si cand se intalnesc isi continua discutia de unde au ramas.
Prietenul lui bun, coleg de birou, s-a ridicat inaintea lui de la masa cand s-au aprins avariile de avertizare ca ceva se intampla in santier.
- Stai aici, ma duc eu, i-a zis.
Cand el a ajuns acolo, in desert, semnalizarile din birou au inceput sa arate ca este vorba de un accident mult mai serios. Nu a mai avut timp sa il anunte. Nu s-a mai intors.
Alta data, cand alt prieten al lui din Indonezia i-a scris ca tsunami i-a doborat casa, el i-a trimis bani. Si n-au fost putin. Acum si el se plimba iar prin lume. Poate se vor mai intalni pe undeva.
Pacea mea sedentara ma face sa nu rezonez cu frecventele lui de razboi. Incerc sa comunic cu el, dar sunt din alta lume. Nu sunt de-al lor!
*
In logica surogatului de razboi, oameni pufosi sau cu muschii intinsi pe banda de alergat se aduna in jurul managerului ca sa isi formeze echipa.
Team building-urile sunt atmosfere controlate, pericole supra-asigurate, razboi in studio, amfetamina in loc de drogul pur.
In cele din urma se aluneca, suav, in sex si alcool.
Adesea oamenii isi provoaca singuri limitele. Isi aleg experiente extreme si intra in razboi. Pentru a se cunoaste. Decizia de a se rupe, de a iesi din confort, este de cele mai multe ori insotita, pe parcurs, de regrete. Cei slabi vor trai frustrarea neimplinirii provocarii si a paradisului confortului pierdut. Cei biruitori vor ajunge sa se lege mai bine de propria personalitate, curatata de fals si de artificial.
*
Pentru ca oamenii sa isi atinga propria masura, Dumnezeu ii pune El insusi in starea de razboi.
Legaturile superficiale se rup, atunci, si cele profunde se implinesc.
L-am vazut pe Bogdanel in lupta cu moartea.
- Trebuie sa intram in transee, a zis L la aflarea vestii bolii lui.
El si-a strabatut smerit "Golgota": spital, operatie, Petru Voda, Techirghiol, spital, operatie, Eghina, Rila, Suroti, Athos, spital, ... apoi si-a desprins legaturile simple, lumesti, si s-a legat fundamental si definitiv de Dumnezeu prin sfinti si prin Maica Domnuului.
Intensitatea, desavarsirea acestor legaturi nu putea fi atinsa in vreme de pace.
Acelasi lucru l-a facut cu Al Pacino, desconsiderat pentru inaltimea lui, sau cu mari anonimi, la vremea aceea, ca Robert De Niro, Nicolas Cage sau Diane Keaton care ii datoreaza celebritatea.
Am inteles ca marele talent al lui Copola, plecand de la cunoasterea profunda a FIRII UMANE, este acela si de a o povesti in expresii si din perspective mereu altele.
In Apocalipse Now, Copola face trei lucruri mari:
- Priveste razboiul din Vietnam in dimensiunea trairii individuale
- Il arata pe Brando ca mare actor, trecand impecabil dincolo de stanta pe care i-o pusese rolul lui Don Corleone din Nasul.
- Scormoneste adancurile firii umane aflata in experiente extreme si legaturile, dincolo de rational, care se pot face intre oamenii care traiesc impreuna zona de limita
Filmul este genial.
Aceeasi oameni, care in situatii de confort experimenteaza relatii banale, superficiale, adusi in zona extrema se leaga intre ei profund, pe niveluri afective necunoscute, nebanuite.
*
Experientele si legaturile din lumea persana a lui Emanuel sunt dincolo de intelegerea comuna.
- Il venereaza, spunea sotia lui. Sa vezi ce scrisori ii scriu. Daca nu as sti despre cine este vorba as crede ca sunt femei. "My Lord..." ii zic. Nu s-au vazut de ani de zile si ei continua sa ii scrie. Acum ii va intalni iar.
In plus, mai sunt tovarasii lui, expati ca si el. Experientele lor comune, dure, aspre, pericolele prin care au trecut, i-au legat pe viata. Nu se vad ani de zile si cand se intalnesc isi continua discutia de unde au ramas.
Prietenul lui bun, coleg de birou, s-a ridicat inaintea lui de la masa cand s-au aprins avariile de avertizare ca ceva se intampla in santier.
- Stai aici, ma duc eu, i-a zis.
Cand el a ajuns acolo, in desert, semnalizarile din birou au inceput sa arate ca este vorba de un accident mult mai serios. Nu a mai avut timp sa il anunte. Nu s-a mai intors.
Alta data, cand alt prieten al lui din Indonezia i-a scris ca tsunami i-a doborat casa, el i-a trimis bani. Si n-au fost putin. Acum si el se plimba iar prin lume. Poate se vor mai intalni pe undeva.
Pacea mea sedentara ma face sa nu rezonez cu frecventele lui de razboi. Incerc sa comunic cu el, dar sunt din alta lume. Nu sunt de-al lor!
*
In logica surogatului de razboi, oameni pufosi sau cu muschii intinsi pe banda de alergat se aduna in jurul managerului ca sa isi formeze echipa.
Team building-urile sunt atmosfere controlate, pericole supra-asigurate, razboi in studio, amfetamina in loc de drogul pur.
In cele din urma se aluneca, suav, in sex si alcool.
Adesea oamenii isi provoaca singuri limitele. Isi aleg experiente extreme si intra in razboi. Pentru a se cunoaste. Decizia de a se rupe, de a iesi din confort, este de cele mai multe ori insotita, pe parcurs, de regrete. Cei slabi vor trai frustrarea neimplinirii provocarii si a paradisului confortului pierdut. Cei biruitori vor ajunge sa se lege mai bine de propria personalitate, curatata de fals si de artificial.
*
Pentru ca oamenii sa isi atinga propria masura, Dumnezeu ii pune El insusi in starea de razboi.
Legaturile superficiale se rup, atunci, si cele profunde se implinesc.
L-am vazut pe Bogdanel in lupta cu moartea.
- Trebuie sa intram in transee, a zis L la aflarea vestii bolii lui.
El si-a strabatut smerit "Golgota": spital, operatie, Petru Voda, Techirghiol, spital, operatie, Eghina, Rila, Suroti, Athos, spital, ... apoi si-a desprins legaturile simple, lumesti, si s-a legat fundamental si definitiv de Dumnezeu prin sfinti si prin Maica Domnuului.
Intensitatea, desavarsirea acestor legaturi nu putea fi atinsa in vreme de pace.
Un comentariu:
Amin.
Trimiteți un comentariu