Ajunul Bobotezei

In Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) se tine post negru, nu se mananca si nu se bea nimic. Canoanele Bisericii invata ca in Ajunul Bobotezei se ajuneaza total, (Canonul 1 al Sf. Teofil al Alexandriei), iar a doua zi se ia agheasma pe nemancate. In Tipicul Sfantului Sava se spune ca, daca Ajunul cade duminica sau sambata, nu se tine post negru. Postul din ziua de 5 ianuarie este pastrat din perioada secolele IV-VI, cand catehumenii se pregateau prin post si rugaciune timp de 40 de zile, sa primeasca botezul in seara acestei zile. Dupa ce primeau botezul, puteau sa participe pentru prima data la liturghia credinciosilor si sa se impartaseasca. Astazi, crestinii postesc in aceasta zi, pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfintita - Agheasma Mare
Continuare...


*
Cand eram copil, dupa Boboteaza, de Sfantu' Ion mergeam cu oamenii mari, la fantana de la drum, cu noaptea in cap.

Se faceau focuri la fantani. Eram fascinat, se veeau in noapte focurile de la fantanile din apropiere. Ajungeau pana la cer. Cerul copilariei mele la tara...

Dimineata veneau femeile sa ia apa iar barbatii le "botezau" cu busuioc si apa proaspata scoasa din fantana:
" Hai noroc
Si la multi ani
Cu sanatate
Sa traiesti,
Sfiiinte Ioaneee!"

Nostalgia unei lumi disparute...

*Sarbatorile de iarna se intind de lungul a doua saptamani, de la Craciun, 25 decembrie, pana la Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, pe 7 ianuarie. 

Cand eram copil, mi se parea ca dureaza o viata. Bucuria trairii la tara a acestor sarbatori este inegalabila. 

Atunci mi i-am facut prieteni pe viata pe Sfantul Stefan, Sfantul Ioan Botezatorul, Sfantul Vasile cel Mare, chiar daca i-am descoperit mai bine la maturitate. 

Fara a fi stiut semnificatiile profunde ale acestor sarbatori, apropierea de Dumnezeu a oamenilor din jurul meu si a mea, copil fiind, era plenara.

Nadejdea indumenezeirii revenea in oameni, dincolo de criticile netrairii canonice sau laicizarii excesive.

Ingrijorarile legate de asa zisa indepartare a omului de Dumnezeu au fost dintotdeauna. Atata vreme cat omul este creatie, chiar si in cea mai adanca ratacire a lui, tot mai are in el o samanta de rai. Este lectia talharului de pe cruce. 

In cele doua saptamani de sarbatori de iarna, Dumnezeu coboara si se aproipie chiar si de oamenii care nu se mai pot ridica la El.

*
Se spune ca un preot vazand o femeie simpla, care traia cu evlavie liturghia ar fi intrebat-o pe ea:
- Ce-oi intelege tu femeie din toata taina liturghiei?
- Parinte, nici camasa pe care o duc eu la rau nu intelege prea mult cand trece apa prin ea dar la sfarsit iese curata.