sâmbătă, 4 august 2012

Sindromul paunului

Oamenii comuni sunt in cea mai mare parte a zilei anosti, previzibili. Ca un paun cu coada stransa. Doar rar si pentru scurt timp isi arata maretia din ei. Pentru ca ea exista. Fiecare Om este o creatie unicat. Si Dumnezeu nu face lucruri banale.

Este cel mai grandios spectacol, spectacolul uman. Sa ii descoperi, sa ii "prinzi" pe oameni in momentele lor de gratie, de geniu, de maretie. E ca si cum cerul se acopera de o aurora boreala, mereu alta. Sentimente spumoase,  stari de creatie, tuse puternice de caracter, eroism, efort dincolo de limite, sacrificiu, jertfa, iubire totala, ardere, sfintenie...

Si mai plin este sa il iei pe om si sa il pui in acea stare. Sa ii dai carbunele la o parte pana i se vede diamantul din el. Taieturile fine care il pot face briliant vin din educatie, calatorii, experiente de viata...

Pe strada, in multime, oameni umbla cu sufletele stranse. Doar arareori ei se deschid si infloresc dar cine are timpul si linistea sa ii priveasca?!



Niciun comentariu: