Acum un an m-am intalnit cu un amic al de-al meu. Isi
sfintea casa si in acelasi timp isi “introducea” prietena mai vechilor sai
prieteni.
- Eu nu prea le am cu astea, parinte, spunea mucalit un amic
al amicului. Isi face totusi cruce cu viteza ca si cum nu ar fi dorit sa se
consemneze si saruta crucea…
Cateva momente mai incolo amicul cu pricina se insinueaza in
grupul meu de discutie; eram cu doi cunoscuti pe care nu ii vazusem de mult. Prinde
un crampei de discutie si ne zice la randu-i:
- Pentru mine patriotismul… Ma uit in piata si acolo unde
sunt conditiile cele mai bune… Eu sunt om de afaceri! I-am zis si fetei mele: “
Sa te duci sa inveti in afara! Vreau sa invete un pic alte lucruri!”
Unul din cei doi cunoscuti cu care vorbeam pana sa fim
intrerupti tocmai imi explicase cum ii intrase fetita la Sava si era foarte
fericit. Se intrase cu medie generala mare, stiam cat de greu este.
Ne uitam unul la altul nedumeriti (Cine il plesneste
primul?)
Ii raspund cum nu s-ar fi asteptat (mediul nu permitea “oengisme”
de-acestea cum imi mai reprosau prietenii de acolo.)
- Si apoi o sa fie sclava intr-o multinationala.
L-am privit cu mila. O ora s-a chinuit apoi sa "se faca mai
bine inteles”, sa imi explice ca isi doreste ca fata lui sa ia putin din
cultura nordica. Imi aduceam aminte de miile de oameni beti pe strazile unei
capitale nordice, rupand normele si iesind din conventia autoimpusa, comunicand
asa cum nu reuseau in viata de zi cu zi…
De cand iesise din armata… calatorise, facuse afaceri in
tari straine, pe-aici incepuse sa-I miroase urat …
Mi-am adus atunci aminte ce imi spunea un prieten acum 15
ani despre adaptabilitatea de care dau dovada romani si care sperie
civilizatiile vestice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu