*
- Stati linistit! Nuuu! O sa fie bine! Sunt sigur ca o sa fie bine! Simt eu asaa...
Acesta este un tip de gandire la care oamenii fac recurs atunci cand se afla in proximitatea dezastrului. Ignorand evidentele, ei construiesc universuri si pseudo logici paralele, absurde, doar pentru ca nu pot infrunta si accepta realitatea. Si de la acest hering rosu incolo... filmul se rupe.
**
La fel de adevarat este ca, daca vezi si subliniezi in jurul tau doar nenorocirile, daca remarci in permanenta doar partea neagra a lucrurilor, in cele din urma vei sfarsi prin a atrage catastrofa!
Este ca in povestea cu lustragiul de pe Wall Street care, afland de la un client de-al lui ca vine criza, incepe sa faca economie la crema de ghete si ofera servicii din ce in ce mai slabe pana ce nu mai vine nimeni la el. Si atunci isi spune satisfacut:
- Daca nu mi-ar fi spus baiatul ala ca vine criza ce m-as fi facut eu acum?!
***
Si atunci... gadirea pozitiva... de unde pana unde trebuie sa se intinda ea?! Cat din ea inseamna forta de a impinge lucrurile inainte si cat amagire?!
De unde incepe nadejdea si increderea in Dumnezeu si unde este ispitirea?!
Totul vine din referential! Raportarea in timpi scurti nu ofera perspective solid optimiste.
Cardiologii, de exemplu, iti ofera doar perspective optimiste scurte:
- Acum inima dumneavoastra este bine! In acest moment! Maine....
Prognozele sociale, economice, au un orizont mai mare. Dar nu foarte mare optimist, pentru ca, nu-i asa, nu mai exista predictibilitate!!
Daca il ascultam pe Keynes... " Pe termen lung vom fi cu totii morti!"
Si atunci perspectivele lungi, intr-adevar, pot fi insotite de nadejde, speranta, dar nu si de "certitudini" lumesti!
Pentru aceasta, optimismul trebuie sa fie insotit de iesirea din amagire si asumarea crucii!
Doar asa!
****
Si iarasi imi vor spune cei din preajma:
- Tu si pesimismul tau!!! Todeauna complici lucrurile!
Cum ar zice cardiologul de "inima albastra":
- Acum ne e bine!!! Maine.... Vedem noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu