Un lucru de finete

Teologia il aproximeaza pe Dumnezeu. Cand avem har putem sa il simtim, asa cum simtind caldura si vazand lumina suntem tentati sa zicem ca stim ce este Soarele.

Omul are ca dar de la Dumnezeu viata si trairea ei simplu si liber, in "normele" care garanteaza aceasta libertate. Mai are crucea si pe popa din sat. Invatatorul. Cel caruia ii este dat sa caute, sa inteleaga si sa ii indrume si pe ceilalti.

Aplecarea catre teologie este doar chemarea celor care pot privi fara sminteala dincolo de portile limitarilor omenesti.

Ceilalti, nebuni si nechibzuiti, scormonind si masurand cu reperele logicii umane, neindrumati si fara rugaciune marsaluiesc pseudointelectual si fals iubitori de Dumnezeu alunecand in mandrie ascunsa sau in erezii cu aparenta sistemica.

Si uite asa, in loc sa fie doar simpla, mantuirea devine un lucru de finete pentru toata lumea. Ea este intr-adevar un lucru de subtirime a spiritului si a mintii la care ajung cei chemati sa isi ia crucea spre "varful" Raiului inca din timpul vietii. Ei sunt condusi spre sfintenie in viata prin lucrarea harului lui Dumnezeu.

Pentru noi ceilalti insa, multi si nepriceputi, drumul spre cer trece prin cararile vietii. Traita cuminte dar cu curaj, cu semnul crucii la orice pas si rugaciune la Maica Domnlui, viata este plina de daruri si de bucurii mici care nu trebuie irosite si umbrite de sclifosite si inchipuite preocupari transcedentale.