In plina "sarcina", si eu am fost tentat adeseori sa ma uit dupa un umar pe care sa ma sprijin. Copil sau tanar fiind mai apoi, vecinatatea unui om "puternic" imi dadea siguranta si libertate de miscare.
Am descoperit cu timpul cum o problema simpla de analiza tranzactionala, de pozitionare gresita intre oameni, a capatat dimensiune sociala si a devinit o problema de sanatate a societatii. Monstrul pe care l-a creat este statul asistential.
Copiii si mai tarziu adultii care au crescut fara vecinatatea unui principiu masculin puternic au adesea tentatia de a se pune la adapostul "stejarului", al unui "tata" social care sa le asigure protectia.
Omul de astazi, bantuit de spaime si insecuritati induse, fuge adesea spre inchinarea la un "lider", un "protector", cel care trebuie sa ii ia de pe umeri RISCUL si RESPONSABILITATEA.
Acum un an imi exprimam dezacordul intr-o discutie cu Daniel legata de "maretia" calauzitoare a lui Stalin.
- Gresesti, mi-a zis, este singurul mod in care astia puteau fi condusi. Fara "tatuca" ei nu se misca.
Cultura liderului providential, la scara societatii, a "baronului" la nivelul comunitatii sau a "parintelui" protector la nivel personal apare atunci cand oamenii isi pierd referentialul divin si incep sa isi puna nadejdea in alti oameni.
Am descoperit cu timpul cum o problema simpla de analiza tranzactionala, de pozitionare gresita intre oameni, a capatat dimensiune sociala si a devinit o problema de sanatate a societatii. Monstrul pe care l-a creat este statul asistential.
Copiii si mai tarziu adultii care au crescut fara vecinatatea unui principiu masculin puternic au adesea tentatia de a se pune la adapostul "stejarului", al unui "tata" social care sa le asigure protectia.
Omul de astazi, bantuit de spaime si insecuritati induse, fuge adesea spre inchinarea la un "lider", un "protector", cel care trebuie sa ii ia de pe umeri RISCUL si RESPONSABILITATEA.
Acum un an imi exprimam dezacordul intr-o discutie cu Daniel legata de "maretia" calauzitoare a lui Stalin.
- Gresesti, mi-a zis, este singurul mod in care astia puteau fi condusi. Fara "tatuca" ei nu se misca.
Cultura liderului providential, la scara societatii, a "baronului" la nivelul comunitatii sau a "parintelui" protector la nivel personal apare atunci cand oamenii isi pierd referentialul divin si incep sa isi puna nadejdea in alti oameni.
Un comentariu:
A devenit oare Determinarea corecta a "tatucului" - o preocupare permanenta - in ultimii 20 de ani?
Trimiteți un comentariu