Zis-a avva Antonie: „Am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: «Oare cine poate să le treacă pe acestea?». Şi am auzit glas zicându-mi: «Smerenia!»“
(Patericul egiptean)
Experientele traite genereaza cele mai intense "procese de invatare". Oamenii isi amintesc, in general, 10% din ce citesc, 20% din ce aud, 30% din ce vad, 50% din ce vad si aud, 70% daca mai si scriu si pana la 90% din ceea ce fac. Dincolo de cifre, e o chestiune de proportii. Modelul lui Dale valorizeaza experienta traita ca sursa de invatare.
Conditia dezvoltarii personale este, insa, ca aceasta experienta traita sa poata fi integrata, asimilata, omul sa fie mai puternic decat incercarea. Altminteri, ispita schilodeste, amputeaza emotional, creaza frustrari, nevroze, complexe, furii.
O alta iesire "neonoranta" din experienta este lasarea in voia incercarii, ispitei fara filtrul gandirii.
O vreme am trait in eroarea de a crede ca smerenia inseamna punerea in paranteza a persoanei, a "inteligentei".
- Ce spui tu! mi-a zis un parinte tanar din Pantocrator. Dumnezeu ne-a lasat gandirea, inteligenta ca pe un filtru, paznic permanent pentru dreapta chibzuinta. Mintea trebuie sa fie vie, prezenta!
Altminteri, dracul face ravagii..
Acelasi Ava Antonie a zis: Nimeni neispitit nu va putea sa intre in Imparatia Cerurilor. Ca, ridica, zice, ispitele si nimeni nu este care sa se mantuiasca.
Oamenii se tem de incercari. Mediocritatea calda, confortul ieftin sunt tentatile omului care duc la neimplinire, la irosire. Am stat mult sa ma gandesc la rostul "crucii". Nimeni nu creste fara incercari, fara obstacole de trecut.
Din motive diferite si necunoscute de multe ori, prin conditia noastra de oameni, intalnim greutati, dureri, foamete, frig, pierderi de apropiati, boala, saracie, oboseala, epuizare, rautate, machiavelism, ispite...
De felul in care iesim din toate acestea depinde statura noastra ulterioara de om.
Ce nu te omoara te intareste! Cu conditia sa nu te schilodeasca.
Zis-a avva Antonie: „Am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: «Oare cine poate să le treacă pe acestea?». Şi am auzit glas zicându-mi: «Smerenia!»“
(Patericul egiptean)
(Patericul egiptean)
Conditia dezvoltarii personale este, insa, ca aceasta experienta traita sa poata fi integrata, asimilata, omul sa fie mai puternic decat incercarea. Altminteri, ispita schilodeste, amputeaza emotional, creaza frustrari, nevroze, complexe, furii.
O alta iesire "neonoranta" din experienta este lasarea in voia incercarii, ispitei fara filtrul gandirii.
O vreme am trait in eroarea de a crede ca smerenia inseamna punerea in paranteza a persoanei, a "inteligentei".
- Ce spui tu! mi-a zis un parinte tanar din Pantocrator. Dumnezeu ne-a lasat gandirea, inteligenta ca pe un filtru, paznic permanent pentru dreapta chibzuinta. Mintea trebuie sa fie vie, prezenta!
Altminteri, dracul face ravagii..
Acelasi Ava Antonie a zis: Nimeni neispitit nu va putea sa intre in Imparatia Cerurilor. Ca, ridica, zice, ispitele si nimeni nu este care sa se mantuiasca.
Oamenii se tem de incercari. Mediocritatea calda, confortul ieftin sunt tentatile omului care duc la neimplinire, la irosire. Am stat mult sa ma gandesc la rostul "crucii". Nimeni nu creste fara incercari, fara obstacole de trecut.
Din motive diferite si necunoscute de multe ori, prin conditia noastra de oameni, intalnim greutati, dureri, foamete, frig, pierderi de apropiati, boala, saracie, oboseala, epuizare, rautate, machiavelism, ispite...
De felul in care iesim din toate acestea depinde statura noastra ulterioara de om.
Ce nu te omoara te intareste! Cu conditia sa nu te schilodeasca.
Zis-a avva Antonie: „Am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: «Oare cine poate să le treacă pe acestea?». Şi am auzit glas zicându-mi: «Smerenia!»“
(Patericul egiptean)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu