marți, 29 noiembrie 2011

O mie de miliarde de ani!

Acum cateva zile, Norma, pisicuta copiilor mei a iesit din casa in curte. Eram plecati si cand ne-am intors nu am mai dat de ea. A doua zi au gasit-o in camp, moarta, zburlita de ger si de spaima cainilor dimprejur.

- Nu va mai certati copii, le-a zis Lavinia, Dumnezeu ne da un semn ca trebuie sa ne potolim.

Aseara imi spune ca peste noapte a descoperit o aluna care se iritase si devenise rosie si ca trebuie sa mergem la dermatolog sa o scoata.

M-a tulburat foarte tare.

Toata noaptea, in minte, in vis, am asezat versuri pentru o poezie alba...

"Aseaza-te langa mine
Sa stam intinsi, nemiscati,
Pentru urmatorii un miliard de ani"

si nu mi s-a parut de-ajuns si imi amintesc ca am schimbat si am zis:

"...
Pentru urmatorii o mie de miliarde de ani.

Te-as tine din mana dar stiu
Ca nu se cuvine..."

Toata noaptea am dormit, atins de vecinatatea eternitatii, intins langa ea si fara sa ne atingem. Undeva tarziu am indraznit sa versific:

"...
Te-as lua in brate"

... si imi imaginam in vis cum aceea era pozitia in care as fi vrut sa stam in urmatorii ... o mie de miliarde de ani.

Vecinatatea oamenilor ma bucura, imi da acea fericire a vietii lumesti, de pe Pamant, si imi confera puternic marca, pecetea prezentului. Am invatat sa traiesc "aici si acum", locul si momentul. Prezenta oamenilor ma bucura si ma obliga la contemporaneitate.

In afara vecinatatii oamenilor, Dumnezeu im da din cand in cand flash-uri ale eternitatii si imi rupe legaturile sociale, ma scoate din timp.

In marginirea cuprinderii mintii mele omenesti, mi-am proiectat in vis lipsa timpului ca pe o perspectiva suficient de mare, de indepartata, un miliard de ani. O mie de miliarde de ani.

Maine este sarbatoarea Sfantului Andrei, fratele lui Petru, apostolul romanilor si primul dintre apostoli. A trait in istorie si a reusit sa iasa din ea prin martiriu direct in vecinatatea lui Dumnezeu. Prin comparatie, crucea lui, fata de perspectiva de o noapte a crucii mele, este una reala si grea. Ma infior incercand sa ma gandesc la durerile indurate de el.

Bucura-te Sfinte Andrei, apostole!

2 comentarii:

Anonim spunea...

Sunt momente in care creatia se defineste si cu "compasiunea" - deseori inainte de sarbatori incercam sa traim si nu... eminamente ...

m spunea...

Azi, in timp ce ne retrageam cu masina spre casa, seara tarziu, L mi-a spus senina... Stii, mi-au iesit analizele. Sunt bine. Nu e cancer.