Cand taranul a vazut girafa in gradina zoologica din oras a exclamat simplu:
- Nu exista!
Fratele meu imi vorbea acum cativa ani de sentimentele de Badea Cartan pe care le avea cand a ajuns la Wiena, invitat fiind de o mare companie care il curta asiduu.
Eu, la randul meu, ma minunez, de fiecare data cand zbor, de grozavia creatiei lui Dumnezeu. Vad enorm si simt monstruos, departe de bruiajul mentalului uman si detasat de intreaga umanitate pe care o compatimesc, astfel, de la kilometri altitudine.
Primii sapte ani ai vietii mele am trait printre oameni care nu isi parasisera comunitatea mai mult de o data, doua ori pe an, cei mai multi deloc, si nu mai mult de 10 kilometri, pana in oraselul din apropiere. Cultura inchisa, limitare geografica, tot ce e diferit e rau sau caraghios...
Am plecat apoi la 100 de Kilometri distanta, cativa ani mai apoi la inca 200 si 400 si apoi am calatorit mult prin tara, apoi mult prin Europa, multe zboruri, ce mica e lumea in care traim...
Ii banuiesc pe oameni undeva acolo jos, mici si mustind de melodrame cu pretentie de unicitate, repetabile la fiecare 100 de indivizi sau la fiecare 100 de kilometri patrati.
Comunitatea sateasca sau, mai putin, de ulita sateasca, a devenit acum o pseudocomunitate nationala, europeana, globala sau virtuala si globala - "satul planetar".
Si, de aici, recalibrarea, adaptarea elementelor, evenimentelor, instrumentelor:
postasul devine postas rapid, "dehashel", sau chiar electronic;
gura satului devine hatisul media, contradictoriu si isteric;
periodicitatea molcoma a evenimentelor neobisnuite comentate apoi, in lipsa de alceva, o luna intreaga si apoi un an de intreg satul este inlocuita de ritualul zilnic, exibitionist si indecent de crime-violuri-talharii;
hatrul satului este inlocit de entertainment, infoteinment;
instanta suprema a intalnirilor si discutiilor de seara de la rascruci-ul din sat se schimba cu talk show, cancan politic si campanii media;
furtul de gaini devine furt de miloane, de miliarde de dolari;
nu mai furam un ou, furam un bou;
nu mai furam banii bunicii, jefuim sistemul national de pensii;
nu mai mintim ca sa primim confirmari nemeritate de la vecini, acum manipulam la scara nationala sau globala
provocam crize,
prabusim concerne,
falimentam natiuni,
distrugem natiuni,
prabusim zgarie nori,
pretextam razboaie,
inebunim de dragul puterii si al bogatiilor nelimitate,
acumulam nelimitat si nesatul,
traim cu frica viitorului nesigur.
E cutremurator ce iese la iveala acum, cum se naruie tabuurile stabilitatii globale, cum vedem picioarele de lut ale gigantilor, goliciunile lor infasurate in carton si date cu vopsea metalica.
Sunt infiorat sa descopar ca s-a furat la scara globala de catre cei pusi sa pazeasca stana de lup, ca prinsesera gustul sangelui si se transformasera in varcolaci.
Sarmanii lupi! Lupii au etica! Lupii au reguli, ierarhii sociale, in comunitatea lor. Lupii au roluri benefice in echilibrul natural. Lupii nu omoara de placere. Lupii nu iau mai mult decat au nevoie. Lupii au rol in selectia naturala. Lupii nu sunt diabolici.
Cei care si-au dovedit morala doar element de PR ies acum la lumina cu boturile manjite de sange, in rolurile vecinului bonom pe care nimeni nu il banuia criminal in serie.
Au furat cu manusi, elegant, fara nici cel mai mic scrupul, au furat folosind banci, burse, hadge funds, speculatiile ratelor de schimb, pretul petrolului, inflatia, razboaiele, si-au luat banii si au plecat fara cea mai mica tresarire fara nicio remuscare nicio mila pentru prosti, pentru mojici, pentru nespalati, pentru incuiati.
Sa furam noi, rasa superioara, cei cu scoala si cu scoala vetii, cei din familii, tine-i doamne orbi si prosti pe cei multi.
ahref">
Acum stiu ca de dragul banilor si al puterii sunt capabili sa porneasca razboaie, sa vanda mancare toxica, cancerigena, modificata genetic, sa transforme constiintele umane in forma de viermi de matase, sa ne indoape cu medicamente si sa ne ciuruie cu vaccinuri.
Si in tot timpul asta noi avem o clasa politica iresponsabila.
- Nu exista!
Fratele meu imi vorbea acum cativa ani de sentimentele de Badea Cartan pe care le avea cand a ajuns la Wiena, invitat fiind de o mare companie care il curta asiduu.
Eu, la randul meu, ma minunez, de fiecare data cand zbor, de grozavia creatiei lui Dumnezeu. Vad enorm si simt monstruos, departe de bruiajul mentalului uman si detasat de intreaga umanitate pe care o compatimesc, astfel, de la kilometri altitudine.
Primii sapte ani ai vietii mele am trait printre oameni care nu isi parasisera comunitatea mai mult de o data, doua ori pe an, cei mai multi deloc, si nu mai mult de 10 kilometri, pana in oraselul din apropiere. Cultura inchisa, limitare geografica, tot ce e diferit e rau sau caraghios...
Am plecat apoi la 100 de Kilometri distanta, cativa ani mai apoi la inca 200 si 400 si apoi am calatorit mult prin tara, apoi mult prin Europa, multe zboruri, ce mica e lumea in care traim...
Ii banuiesc pe oameni undeva acolo jos, mici si mustind de melodrame cu pretentie de unicitate, repetabile la fiecare 100 de indivizi sau la fiecare 100 de kilometri patrati.
Comunitatea sateasca sau, mai putin, de ulita sateasca, a devenit acum o pseudocomunitate nationala, europeana, globala sau virtuala si globala - "satul planetar".
Si, de aici, recalibrarea, adaptarea elementelor, evenimentelor, instrumentelor:
postasul devine postas rapid, "dehashel", sau chiar electronic;
gura satului devine hatisul media, contradictoriu si isteric;
periodicitatea molcoma a evenimentelor neobisnuite comentate apoi, in lipsa de alceva, o luna intreaga si apoi un an de intreg satul este inlocuita de ritualul zilnic, exibitionist si indecent de crime-violuri-talharii;
hatrul satului este inlocit de entertainment, infoteinment;
instanta suprema a intalnirilor si discutiilor de seara de la rascruci-ul din sat se schimba cu talk show, cancan politic si campanii media;
furtul de gaini devine furt de miloane, de miliarde de dolari;
nu mai furam un ou, furam un bou;
nu mai furam banii bunicii, jefuim sistemul national de pensii;
nu mai mintim ca sa primim confirmari nemeritate de la vecini, acum manipulam la scara nationala sau globala
provocam crize,
prabusim concerne,
falimentam natiuni,
distrugem natiuni,
prabusim zgarie nori,
pretextam razboaie,
inebunim de dragul puterii si al bogatiilor nelimitate,
acumulam nelimitat si nesatul,
traim cu frica viitorului nesigur.
E cutremurator ce iese la iveala acum, cum se naruie tabuurile stabilitatii globale, cum vedem picioarele de lut ale gigantilor, goliciunile lor infasurate in carton si date cu vopsea metalica.
Sunt infiorat sa descopar ca s-a furat la scara globala de catre cei pusi sa pazeasca stana de lup, ca prinsesera gustul sangelui si se transformasera in varcolaci.
Sarmanii lupi! Lupii au etica! Lupii au reguli, ierarhii sociale, in comunitatea lor. Lupii au roluri benefice in echilibrul natural. Lupii nu omoara de placere. Lupii nu iau mai mult decat au nevoie. Lupii au rol in selectia naturala. Lupii nu sunt diabolici.
Cei care si-au dovedit morala doar element de PR ies acum la lumina cu boturile manjite de sange, in rolurile vecinului bonom pe care nimeni nu il banuia criminal in serie.
Au furat cu manusi, elegant, fara nici cel mai mic scrupul, au furat folosind banci, burse, hadge funds, speculatiile ratelor de schimb, pretul petrolului, inflatia, razboaiele, si-au luat banii si au plecat fara cea mai mica tresarire fara nicio remuscare nicio mila pentru prosti, pentru mojici, pentru nespalati, pentru incuiati.
Sa furam noi, rasa superioara, cei cu scoala si cu scoala vetii, cei din familii, tine-i doamne orbi si prosti pe cei multi.
ahref">
Acum stiu ca de dragul banilor si al puterii sunt capabili sa porneasca razboaie, sa vanda mancare toxica, cancerigena, modificata genetic, sa transforme constiintele umane in forma de viermi de matase, sa ne indoape cu medicamente si sa ne ciuruie cu vaccinuri.
Si in tot timpul asta noi avem o clasa politica iresponsabila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu